Pentru ca să faci pentru slava Lui Dumnezeu fapte mari, nu trebuie numaidecât să fii un om renumit. De exemplu, uneori Biblia ne vorbește despre oameni, care s-au acoperit cu o slavă nepieritoare, dar în Biblie nu este menționat numele lor.

Iată, 3 ostași, care i-au adus lui David apă din fântâna din Betleem (2 Samuel 23:13-17). David a fost atât de uimit de devotamentul lor, încât nu a băut această apă, ci a vărsat-o ca o jertfă sfântă, „a vărsat-o spre slava Lui Dumnezeu.” (2 Samuel 23:16) Dar acești trei viteji, au fost descriși fără nume.

Nu știm cum o chemau pe femeia din Sunem (2 Împărați 4:8-17). Ea i-a zis bărbatului ei: Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, şi să punem în ea un pat pentru el (omul Lui Dumnezeu), o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo când va veni la noi.” (2 Împărați 4:10) Construind o mică odaie sus, ea a rămas în istorie pentru totdeauna.

În conformitate cu sfatul fetei iudeice, a cărui nume nu este menționat în Biblie, Neeman, pentru ca să se vindece de lepră, s-a dus la Elisei, și a primit curățirea, zicând: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel.” (2 Împărați 5:3-15) Dumnezeu îi cunoaște numele și aceasta este cel mai important.

Văduva săracă, care a pus în vistieria Templului, doar două monede, tot ce avea pentru hrană, de asemenea este „una din femeile fără nume a Lui Dumnezeu” (Luca 21:1-4). Ea a dat un exemplu, că sărăcia nu este un motiv de a sta la o parte, și nu este un obstacol, care nu-ți permite să-L cinstești pe Dumnezeu cu o dragoste jertfitoare. Ea a venit la templu nu cu mâinile goale, ci cu ultimele lucruri pe care le avea. Având doar două monede, le-a adus Lui Dumnezeu, și-a pus toată speranța în El, și L-a recunoscut ca pe Protectorul ei și ca pe Cel, care îi poartă de grijă.

Dar acest băiețel, care i-a dat Domnului cele 5 pâini, și cei 2 peștișori, pe care îi avea, și în ochii căruia, Domnul a hrănit cu ei o mulțime de bărbați, femei, și copiii! (Ioan 6:9-14) 'Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume.”' (Ioan 6:14) Nu cunoaștem cum îl chema pe băiețel, dar fapta lui nu va fi uitată vreodată. El a făcut puțin, dar puținul devine mult, când este primit și binecuvântat de Domnul.

Și în sfârșit, ultimul exemplu. Pentru strângerea de ajutoare pentru sfinții din Ierusalim, împreună cu Tit, Pavel a trimis la Corint, încă pe doi frați. El nu ne-a zis numele lor, dar i-a preamărit, ca pe trimișii bisericii, spre slava lui Hristos (2 Corinteni 8:23).

Dar pentru Domnul nimic nu rămâne neobservat. El îi cunoaște pe nume pe toți slujitorii Lui „fără nume,” și El îi va răsplăti cu generozitatea, de care El însuși este vrednic. Căci El Însuși a zis: „Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.” (Matei 10:42) Chiar și un pahar de apă rece, va avea o valoare mare, dacă el este dat vreunui ucenic simplu, doar din cauza că el Îl urmează pe Domnul.

Doamne, ajută-mă să-Ți fiu credincios (credincioasă) în puțin (să-Ți dau ceea ce am: 2 monede, 2 peștișori, 5 pâini, un pahar de apă, puterea și timpul meu), să nu caut să fiu renumit, ci să mă predau pe deplin, pentru ca să Te slujesc, știind, chiar și cea mai mică trudă nu va fi în zadar! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

„De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58)