Ultima făgăduință pe care a dat-o Dumnezeu poporului Său, în Vechiul Testament, ne-a arătat, cât este de important în ochii Lui Dumnezeu, ca părinții să înțeleagă responsabilitatea, pe care o au față de copii lor. “Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. EL VA ÎNTOARCE INIMA PĂRINŢILOR SPRE COPII şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” (Maleahi 4:5,6) Domnul dorește, ca fiecare tată să-și îndrepte inima spre copiii lui, iar copii să aibă o relație mai strânsă cu părinții lor, pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze pământul, în care trăiesc. Dar există vreun exemplu în Scriptură, în care un tată, să aibă o inimă îndreptată spre copii lui? Acest bărbat model este neprihănitul Iov. Analizează ce spune Biblia despre el.

‚Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău. I s-au născut şapte fii şi trei fete. Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază dintre toţi locuitorii Răsăritului. Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei. Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere-de-tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă.’ (Iov 1:1-5)

Copii lui Iov se duceau unii la alții, și dădeau rând pe rând, câte un ospăț. Iar după ce treceau zilele de ospăț, Iov chema și sfințea pe fiii săi: “se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere-de-tot”. Așa Iov avea obicei să facă. Deci, observăm, ce înseamnă să-ți îndrepți inima spre copii tăi – să fii un preot pentru copii tăi:

1.      Precum un preot, tatăl copiilor, trebuie să fie fără prihană, drept, să-L cinstească pe Dumnezeu, și să se ferească de rău;

2.      Precum un preot, tatăl, trebuie să fie preocupat mai întâi de starea duhovnicească a copiilor săi, ca ei să fie curați înaintea Lui Dumnezeu. El trebuie să-și ajute copii, ca ei să aibă o relație corectă cu Dumnezeu. Curățirea – calea spre aceasta.

3.      Precum un preot, tatăl trebuie întotdeaună să aibă grijă de copii săi.

Să ne învățăm din acest exemplu, ca noi părinții să fim un exemplu pentru copii noștri, să-i ducem regulat, ca să le fie curățit sufletul, știind ce fel de ispite vin în viețile lor. Dacă copilul tău, crește fără tată, atunci tu ca și mamă, ai responsabilitatea să-i transmiți copilului o credință nefățarnică (2 Timotei 1:5). Ținem minte, că peste un timp, Iov a rămas fără copii, dar ca un tată, ca un părinte, ca un preot în casă, el și-a făcut partea lui, pentru ca să-i salveze. Mărturia Lui Dumnezeu confirmă aceasta, după ce Iov a rămas fără copii:

‚Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină.’ (Iov 2:3)

Să ne întrebăm: “Ce ar fi spus Domnul despre mine, cu privire la îndeplinirea responsabilității de tată (mamă)? Oare Domnul mi-ar fi pus o notă mare?”

Tată ceresc, ajută-mă să-mi îndrept inima spre copii mei, precum Tu Ți-ai îndreptat inima spre mine, și ai grijă, ca să duc un mod de viață în sfințenie, înaintea Feței Tale! În Numele Lui Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

El a pus o mărturie în Iacov,
a dat o Lege în Israel
şi a poruncit părinţilor noştri
să-şi înveţe în ea copiii,
ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte
şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor,
pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
şi să păzească poruncile Lui. (Psalmul 78:5-7)