Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Tot ce ne-a învăţat Domnul Isus - Partea 35
Autor: Zac Poonen  |  Album: Tot ce ne-a învățat Domnul Isus  |  Tematica: Credință
Resursa adaugata de Mada_O in 14/01/2019
    12345678910 0/10 X
© Christian Fellowship Church, Sursa originală: http://www.cfcindia.com

Ne continuăm studiul despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus. Suntem la Matei, capitolul 8. În episodul trecut am vorbit despre acei doi îndrăciţi din Gadara (Matei 8:28), pe care nimeni nu-i putea controla în vreun fel, iar Domnul Isus a scos afară demonii cu un cuvânt, lucru despre care am spus că e foarte important. Astăzi mulţi oameni spun că ţipă, îi vedem ţipând şi urlând, chiar am văzut pe unii smulgând părul altora ca să scoată demoni, într-un mod atât de dezonorant. Iar uneori se roagă şi postesc zile la rând. E adevărat, Domnul Isus a spus asta, când ucenicii nu au putut scoate un demon, în Matei 17:19 - "Ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: Noi de ce n-am putut să-l scoatem?" Domnul Isus a spus un cuvânt şi demonul a ieşit afară, citim în Matei 17:18. Un singur cuvânt. Iar apoi ucenicii au venit şi au întrebat: "Noi de ce n-am putut să-l scoatem?"

Unii oameni spun că Isus a spus: "Fiindcă nu v-aţi rugat şi nu aţi postit îndeajuns." Nu. Citiţi cu atenţie!"Din pricina puţinei voastre credinţe". Când ai puţină credinţă, Matei 17:20, atunci poţi ţipa şi striga, poţi smulge părul oamenilor, te poţi ruga şi posti, şi nimic nu se va întâmpla, chiar zile la rând nu se va întâmpla nimic. Puţina lor credinţă s-a datorat faptului că (v. 21) nu s-au rugat şi postit. Asta înseamnă că era ceva în viaţa lor la care nu au renunţat. Rugăciunea e o expresie a dependenţei noastre totale de Dumnezeu. Postul e o expresie a dorinţei noastre de a refuza anumite plăceri pământeşti, plăceri legitime, de dragul evangheliei. Sunt aceste lucruri adevărate în viaţa ta? Eşti dependent total de Dumnezeu, stare simbolizată de rugăciune? Eşti dispus să renunţi la plăceri legitime pământeşti, de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu? Eşti dispus să posteşti şi să te rogi? Vei avea credinţă, şi cu acea credinţă nu va trebui să vorbeşti cu un demon de două ori.

E măcar vreun caz în Biblie, în care Domnul Isus a trebuit să vorbească cu un demon de două ori, înainte ca acesta să plece? Citim despre un caz în care Domnul Isus S-a rugat pentru un orb, şi el a fost vindecat parţial, iar apoi Domnul S-a rugat din nou, şi acesta a fost vindecat pe deplin. Dar asta s-a întâmplat ca să ne înveţe ceva. Să ne înveţe că atunci când eşti vindecat parţial, nu trebuie să mărturiseşti că eşti vindecat pe deplin. Vreau să vă arăt, ca să nu aveţi vreo neclaritate asupra acestui subiect, fiindcă mulţi oameni dau această învăţătură falsă. Citim despre acest om care era orb şi nu putea fi vindecat. El era din Betesda şi Domnul l-a întrebat, Marcu 8:23: "Vezi ceva?", după ce Se rugase pentru el. El a răspuns: "Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci." El nu fusese vindecat complet.

Imaginaţi-vă că Domnul Isus i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el, S-a rugat pentru el, iar acesta nu a fost vindecat complet. E uimitor! Nu a mai fost niciodată un caz în care Domnul Isus să se atingă de cineva şi să nu fie vindecat complet. Acel incident a fost planificat specific pentru secolul XX - XXI, în care oamenilor li se spune să mărturisească că au fost vindecaţi, când nu au fost vindecaţi. Slavă lui Dumnezeu pentru acest incident, în care s-a făcut o rugăciune pentru o persoană şi nu a fost vindecată. Şi, ce ar trebui să spună? Că a fost vindecat, când nu s-a întâmplat asta? Nu, el spune: "Nu sunt vindecat complet. Îmi pare rău, Doamne. Ştiu că Te-ai rugat pentru mine, dar nu sunt vindecat. Confund încă oamenii cu copacii." Şi ce i-a spus Domnul? I-a spus: "Nu, nu! M-am rugat pentru tine. Continuă să mărturiseşti că ai fost vindecat pe deplin, până când se va întâmpla cu adevărat!" El nu a spus asta niciodată. Ar însemna să spui o minciună.

Asta e minciuna pe care mulţi predicatori îi pun pe oameni să spună, când persoana nu a fost vindecată, în loc ca predicatorul să-şi mărturisească propria necredinţă. Îl pun pe sărmanul om bolnav să continue să mărturisească că e vindecat. E tragic! Aşa că Domnul Isus a spus: "E în regulă! Mă voi ruga pentru tine din nou." Asta ar trebui să facem noi. Dacă te-ai rugat pentru cineva care e bolnav şi nu s-a vindecat, nu-i spune să spună că a fost vindecat. Asta e o minciună. Fiindcă încă este bolnav. Nu-i spune să spună că nu mai are dureri, când el suferă de durere. Trebuie să fii sincer şi să spui: "Regret, predicatorule, dar încă am dureri! Încă nu văd. Încă sunt bolnav." În regulă, ne vom ruga pentru tine din nou. Asta a spus Domnul Isus. El S-a rugat din nou pentru el, iar acesta a fost vindecat complet şi putea vedea totul. Aşadar, Domnul Isus nu ne cere niciodată să mărturisim o minciună. Vă rog să reţineţi asta!

Domnul Isus întotdeauna rostea un cuvânt când scotea un demon. Şi era de ajuns, fiindcă în special astăzi, după ce Satan a fost biruit şi fiecare demon a fost învins pe cruce, e posibil să fie un singur demon sau Satan însuşi care să nu tremure la auzirea Numelui Domnului Isus? Biblia spune: "Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi". (Iacov 4:7) Dar înainte să faci asta, în acelaşi verset spune: "Supuneţi-vă lui Dumnezeu". Supuneţi-vă lui Dumnezeu şi împotriviţi-vă diavolului. Mulţi oameni când citează acest verset, citează doar ultima parte a lui. Nu spune: "Împotriviţi-vă diavolului". Întâi spune: "Supuneţi-vă lui Dumnezeu". Asigură-te că întreaga ta viaţă e predată lui Dumnezeu. Apoi, împotriveşte-te diavolului, iar promisiunea e că el nu doar va pleca, nu va fugi, ci o va zbughi. A o zbughi înseamnă a fugi cu viteză foarte mare. El nu va fi nicăieri în preajma ta. Va dispărea.

Acea promisiune e adevărată. Dacă nu se împlineşte, înseamnă că fie nu te-ai supus lui Dumnezeu, fie nu te-ai împotrivit diavolului. Sau când te-ai împotrivit diavolului, ai făcut-o fără să te supui lui Dumnezeu. Dar dacă te-ai supus lui Dumnezeu şi te-ai împotrivit diavolului, e imposibil ca promisiunea din Iacov 4 să nu se împlinească. Eu vă spun din mai mult de 50 de ani de experienţă. Am văzut asta. Atunci când mă supun lui Dumnezeu şi mă împotrivesc diavolului, el fuge. Aşadar când vorbeşti cu un demon care a fost deja biruit pe crucea de la Calvar, un singur cuvânt e de ajuns. Nu e nevoie să strigi sau să ţipi.

Îmi amintesc că odată am şoptit, fiindcă nu am vrut să deranjez toată adunarea, şi cel posedat de demon, aflat la 10-12 m distanţă, s-a supus poruncii. Îmi amintesc un alt moment, când un posedat de demon s-a uitat la mine într-un mod înfricoşător, adică a încercat să mă sperie, având o faţă fioroasă. Şi am fost surprins un moment şi mi-am pus această întrebare, ca să-mi confirm credinţa şi s-o reafirm. Acest demon din această persoană, e vreunul care a evadat la Calvar? Sau a fost biruit? Am răspuns că a fost biruit. Fiecare demon a fost biruit la Calvar. Aşa că am vorbit acelui demon să iasă afară şi el a ieşit. În fiecare caz, eu cred Cuvântul Domnului Isus, că nu trebuie să vorbeşti nici unui posedat de demoni mai mult decât o dată, ca să iasă afară demonul. Nu pe baza a ceea ce eşti tu, ci datorită autorităţii care este în Numele Domnului Isus. Şi fiindcă crezi că orice demon din iad, orice demon şi Satan însuşi, au fost biruiţi toţi pe cruce... Ei nu sunt în iad, sunt în locurile cereşti. Toţi au fost biruiţi pe cruce. Şi ai autoritate asupra lor.

Dacă viaţa ta e curată, şi ai ungerea Duhului Sfânt, diavolul trebuie să asculte de cuvântul tău când scoţi afară un demon. Dacă cauţi să faci asta - orice credincios poate face asta, care are ungerea Duhului Sfânt, a cărui viaţă e curată, şi care crede Cuvântul lui Dumnezeu. Şi când faci asta, dacă acel demon nu pleacă, atunci îţi spun ce trebuie să faci. Trebuie să te duci să te rogi şi să posteşti. Şi să-l cauţi pe Dumnezeu, şi să întrebi ca ucenicii: "Noi de ce n-am putut să-l scoatem?" Iar Domnul îţi va arăta ceva în viaţa ta, care trebuie îndreptat. Poate e necredinţă sau altceva. Dar nu e nevoie să continui în acest mod, să te rogi ore în şir şi să-i chinuieşti pe toţi din jur, şi pe acel sărman posedat de demon, în timp ce tu te chinuieşti să scoţi demonul. Aceasta este nebunia care se întâmplă în creştinismul de azi. Aşadar, vreau să clarific asta şi să vă spun să urmăm exemplul Domnului Isus. El a spus: "Duceţi-vă". (Matei 8:32) Un cuvânt. Cum spune şi în Matei 8:16,"El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate"."Duceţi-vă!" Asta e tot.

O altă întrebare pe care ne-o putem pune este: De ce a permis Dumnezeu acestor demoni să se ducă în acei ~2000 de porci, şi toţi porcii s-au repezit în mare, au sărit de pe stâncă şi au pierit în apă? Ce scop a avut Domnul văzând acei porci pierind în apă? Scopul a fost să convingă aceşti doi oameni că demonii chiar ieşiseră afară din ei. Când le spui demonilor să plece, alţi oameni pot vedea schimbarea comportamentului în acei oameni. Dar cum îşi dau seama imediat oamenii în cauză că demonii au ieşit din ei? Oare printr-o stare de linişte care a venit peste ei? Se poate să fi avut perioade de linişte, ocazionale, chiar şi înainte. Am văzut oameni posedaţi de demoni care păreau perfect normali uneori. Ei încep să se agite uneori după o întâlnire creştină, sau când un om cu autoritate vine la ei, altfel ei sunt calmi. Gândiţi-vă la toţi oamenii posedaţi de demoni care stăteau în sinagogi, în vremea Domnului Isus. Ei nu creau tărăboi şi tulburare când predicau fariseii. Fariseii predicaseră acolo de ani de zile, iar aceşti oameni posedaţi de demoni stătuseră confortabil în acele sinagogi. Dar din momentul în care a venit Domnul Isus, toţi acei demoni au început să se agite. Ei stătuseră acolo de ani de zile, dar au început să se agite, fiindcă venise Domnul Isus. Aşadar, calmul unei persoane nu indică mereu faptul că nu e posedat de demoni. Deci, cum şi-ar fi dat seama aceşti oameni că demonii plecaseră? Doar prin puţină stare de linişte? Avuseseră perioade de linişte şi înainte.

Ca să-i ajute să-şi dea seama că demonii plecaseră... Ei auziseră demonii din ei cum Îi ceruseră voie Domnului Isus: "Dă-ne voie, Te rugăm, să ne ducem în turma de porci." Iar Domnul le-a permis acest lucru. A răspuns cererii acestor demoni, de dragul acestor doi oameni. Iar demonii s-au dus în porci, şi când cei doi care fuseseră posedaţi de demoni au văzut porcii căzând în apă, şi-au dat seama că demonii au plecat, fiindcă văzuseră cum intraseră în porci, şi cum porcii căzuseră în apă.

Citim apoi că porcarii au fugit, s-au dus în cetate şi au povestit. E interesant să observăm cum e scris, v. 33: "Porcarii - cei care aveau grijă de porci - au fugit", când au văzut că porcii s-au aruncat în mare,"şi... au povestit", observaţi şi citiţi cu atenţie exact ce au povestit. În primul rând,"tot ce se petrecuse". Şi, ca şi cum ar fi între paranteze, inclusiv "cele întâmplate cu îndrăciţii". Cu alte cuvinte, principalele lucruri pe care le-au povestit, care pentru ei a fost cel mai important lucru petrecut în acea zi, a fost că au pierdut porcii, Iar în al doilea rând, unul dintre lucrurile neimportante care s-au întâmplat, a fost faptul că cei doi îndrăciţi păreau să fie în regulă acum, stând la picioarele Domnului Isus, şi ascultându-L. Ce a fost mai important în mintea acelor porcari? E clar, pierderea porcilor; asta a avut cea mai mare însemnătate. Iar cealaltă, vindecarea îndrăciţilor, a fost cumva un post-scriptum adăugat la sfârşitul mesajului. Oare aşa e şi cu noi? Pierderea bunurilor înseamnă mai mult pentru noi, decât eliberarea oamenilor de puterea lui Satan?

Pentru mulţi creştini, dacă vă examinaţi viaţa, veţi descoperi că pierderea bunurilor voastre vă tulbură mai mult decât oamenii care sunt stăpâniţi de diavolul însuşi. Asta vrea Domnul să aibă prioritate pentru noi: eliberarea oamenilor. Domnul Isus nu a venit să ne protejeze de pierderea lucrurilor materiale. El a venit să elibereze oamenii de puterea lui Satan. Şi mai spune aici că atunci când oamenii din cetate au auzit, modul lor de gândire era exact la fel. Ştiţi, aceşti evrei aveau aceeaşi mentalitate, şi, pentru ei, de asemenea, porcii erau mai importanţi decât doi oameni. Domnul Isus a arătat că 2000 de porci nu erau aşa de importanţi ca doi oameni. În v. 34 citim: "Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus, şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor." Ai zice că ar fi trebuit să fie entuziasmaţi că acei doi oameni, care fuseseră posedaţi de demoni atât de mult timp au fost în sfârşit eliberaţi. Slavă lui Dumnezeu! Nu. În mintea lor era acest gând: pierduseră 2000 de porci, iar acest om fusese cauza pierderii lor."Să-L alungăm de aici, înainte să pierdem şi alte lucruri materiale. Nu ne deranjează prezenţa îndrăciţilor aici." E posibil să fi existat şi alţi îndrăciţi în cetatea lor, dar pe ei nu îi deranja. În ce stare erau aceşti oameni care credeau Biblia!

Oricând oamenii Îi spuneau Domnului Isus că nu doreau prezenţa Lui, El întotdeauna pleca. Nu Se ducea în nici un loc cu forţa. În Matei 9:1 spune: "Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea şi a venit în cetatea Sa", care este Capernaum. E foarte trist că mulţi oameni aleg binecuvântarea materială în locul celei spirituale. Şi dacă trebuie sacrificat ceva material, pentru a obţine binecuvântarea spirituală, ei spun că nu o vor. Iar asta Îl îndepărtează pe Domnul Isus. Vorbesc despre credincioşi, despre creştini, care caută avantaje materiale mai mult decât binecuvântare spirituală. Acesta este mesajul aici în această poveste. Acei oameni din cetatea Gadara erau mai interesaţi de afacerile lor, decât de eliberarea oamenilor de sub puterea diavolului. Şi mulţi creştini sunt aşa. Eliberarea oamenilor de sub puterea lui Satan ocupă un loc foarte jos pe lista priorităţilor lor. A face bani, a avea mulţi porci, e mai important pentru ei. Sunt aceşti oameni credincioşi, Îl urmează ei pe Domnul Isus, sau îi urmează pe aceşti orbi din Gadara? Însă Domnul Isus nu va sta cu forţa.

Vă amintiţi versetul din Apocalipsa 3:20: "Iată, Eu stau la uşă şi bat."?"Dacă cineva deschide uşa, intru." Ce se întâmplă dacă cineva nu deschide uşa? El nu intră. Şi nu mă refer doar la a-L primi pe Hristos în inima noastră. Să-I dăm voie să vină în zonele din viaţa noastră, care poate că nu sunt posedate de demoni, dar acolo unde este o influenţă a lui Satan în viaţa noastră. Te uiţi la pornografie? Asta nu înseamnă că eşti posedat de demoni, dar este o imensă influenţă demonică acolo, care îţi afectează mintea, şi îţi permite să iei decizii când te duci la calculator, să te uiţi la scene, la care niciodată nu te-ai uita dacă Hristos ar sta lângă tine. Orice faci, pe care nu ai putea să-l faci dacă Domnul Isus ar sta lângă tine, ştii că e ceva greşit în acel lucru. E ceva păcătos acolo, oricât de mult te-ai justifica. Lucrurile pe care le faci în tranzacţiile tale financiare, cărţile pe care le citeşti, muzica pe care o asculţi, DVD-urile şi filmele la care te uiţi... Poţi face aceste lucruri în timp ce Domnul Isus e lângă tine? Dacă nu, aceea este o zonă a vieţii tale asupra căreia Satan are control, chiar dacă poate că nu eşti posedat de demoni, el are influenţă în viaţa ta, prin firea ta, prin dorinţele murdare din inima ta. El are influenţă în acele zone, iar acelea sunt zonele în care vei avea confuzie. Fiindcă Domnul nu va intra într-o zonă a vieţii tale, în care nu-I dai voie. Şi când spui: "Doamne, nu vreau să Te amesteci în lucrurile pe care le văd pe calculator, nu vreau să mă opreşti de la a viziona anumite filme, nu vreau să mă opreşti de la a citi anumite cărţi", Domnul va spune: "În regulă! Nu te voi opri. Fă ce vrei!" Şi El Se va sui într-o corabie şi va pleca, fiindcă nu-I doreşti prezenţa în acea zonă a vieţii tale.

Dragi fraţi şi surori, din acest motiv Satan poate crea atâta confuzie în vieţile multor credincioşi. Să vă dau un exemplu, legat de o umbrelă. Dacă plouă, şi tu eşti în totalitate sub o umbrelă mare, nici o parte a trupului tău nu se va uda. Dar dacă îţi adăposteşti doar parţial trupul sub umbrelă, partea din afara umbrelei se va uda. Aşa este şi când te predai lui Hristos. El ne oferă protecţie totală, pentru întreaga noastră fiinţă. Dar dacă Îi predau doar o parte din fiinţa mea, doar acea parte e protejată. Iar cealaltă parte e afectată de diavol. El poate aduce boală, confuzie şi tot felul de probleme. Cât de sigur e să fii complet sub protecţia lui Hristos!

În Matei 9:2 spune: "Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!" Ce putem învăţa de aici? Ce învăţătură a dat Domnul Isus prin asta? Domnul Isus a vrut să ne înveţe aici că dacă tu nu ai credinţă, credinţa altcuiva te poate ajuta. Nu spune că paraliticul avea credinţă. Cei care l-au adus... Acţiunea în sine de a-l aduce pe paralitic la Domnul Isus, a fost un act de credinţă. Iar El i-a spus paraliticului: "Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!" Înainte să-l vindece, i-a iertat păcatele. I-a spus: "Ştii că ai o problemă mai mare decât paralizia. Păcatul tău. Trebuie să înţelegi că, deşi eşti paralizat, problema mai mare e păcatul. Aici ei aduc un om paralizat la Domnul Isus, şi văzând credinţa celor care l-au adus pe acest om, El nu-l vindecă pe paralitic mai întâi, ci îi spune: "Păcatele îţi sunt iertate! Voi face pentru tine ce e cel mai important." Iar unii dintre cărturari gândeau: "Omul acesta huleşte!" Fiindcă în mintea lor era întrebarea: "Cum poate un om să ierte păcatele?".

"Isus, care le cunoştea gândurile... " E uimitor, când umbli cu Dumnezeu, El îţi permite uneori să ştii ce gândesc oamenii în mintea lor în timp ce vorbeşti. În timp ce predici, Domnul îţi poate da discernământ şi să-ţi spună: "Iată ce gândesc oamenii în acest moment." Ce a făcut pentru Domnul Isus, va face şi pentru tine. Domnul Isus le ştia gândurile şi a zis: "Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre? Ce e mai lesne? A zice: 'Iertate îţi sunt păcatele', sau a zice: 'Scoală-te şi umblă'?" Poate că tu vei spune că e mai uşor să spui: "Păcatele îţi sunt iertate!". Evident, e mai uşor să spui ceva. Însă pe Domnul Isus L-a costat mult mai mult să ne ierte păcatul, decât să ne vindece boala. Nu era nevoit să moară pe cruce ca să ne vindece boala. Dumnezeu ar fi putut să spună un cuvânt din cer şi să vindece bolile tuturor. E mai greu să ni se ierte păcatele, dar acei oameni nu au înţeles asta. Dar El a mai spus: "Ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, – 'Scoală-te', a zis El slăbănogului, ridică-ţi patul şi du-te acasă. Slăbănogul s-a sculat şi s-a dus acasă."

Acolo citim că iertarea păcatelor paraliticului de către Domnul Isus, a fost atestată de Dumnezeu. Multe dintre minunile pe care le-a făcut Isus, au fost o atestare din partea lui Dumnezeu a lucrării Sale şi a Cuvântului rostit. Vreau să vă arăt un verset în Faptele apostolilor 2:22, în prima predică rostită de Petru: "Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru". Vedeţi, minunile erau o confirmare a lucrării Domnului Isus. De aceea citim aici: "Ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele". Şi a făcut ca acel om să se ridice şi să meargă, şi el s-a dus acasă. Iar noroadele au văzut asta, Matei 9:8 - "s-au înspăimântat, şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere."

Slavă Domnului! Putem învăţa ceva din fiecare faptă şi cuvânt spus de Domnul Isus. El a dat învăţătură prin viaţa şi prin cuvintele Sale. Vom continua în următorul episod!



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 349
Opțiuni