Flămând după Dumnezeu - Partea 3
Autor: John Piper  |  Album: Flămând după Dumnezeu  |  Tematica: Rugăciune
Resursa adaugata de Mada_O in 02/09/2017
    12345678910 0/10 X

    E. Părtășie cu Dumnezeu prin mulțumire și laudă. Suntem încă în secțiunea rugăciunii și examinăm chestiunea părtășiei cu Dumnezeu prin vorbirea noastră cu Dumnezeu în diferite feluri. Iar acum ne concentrăm asupra unui fel de a vorbi cu Dumnezeu și anume prin mulțumire și laudă. Psalm 118:28 - "Tu ești Dumnezeul meu, și eu Te voi lăuda;" (în engl. "îți mulțumesc - n.tr.) "Dumnezeule, Te voi preamări." Dezvoltați-vă un vocabular ca și acesta. Mulțumire și a preamări sunt două cuvinte aici. Încorporați cuvinte ca acestea în limbajul vostru, astfel încât atunci când veniți la El să nu cădeți în rutină. Aveți mult limbaj. Sunt un hedonist creștin, întotdeauna încerc să-mi dezvolt vocabularul, ca să nu fiu blocat la un singur cuvânt, cum ar fi "satisfăcut." Vreau să fiu satisfăcut în Dumnezeu, să-L prețuiesc pe Dumnezeu, să mă delectez în Dumnezeu, să mă bucur în El, să mă desfăt în Dumnezeu, să-L preamăresc pe Dumnezeu, să fac din El premiul meu.

    Întotdeauna încerc să adaug și altele. Câteodată îmi iau lexiconul. Lexicon pentru laudă, pentru satisfăcut, pentru bucuros, căci vreau ca limbajul meu să fie proaspăt pentru oameni, să nu par obosit, învechit, prins în aceleași forme vechi. Pastori și oricine dorește ca limbajul lor să fie folositor în orice relație trebuie să pună un pic de efort ca să spună lucrurile în alt fel. Psalm 30:11-12 - "Și mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale, și m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-ți cânte și să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!" Deci limbajul mulțumirii și al laudei. Filipeni 4:6 - "Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri." Deci când mergeți înaintea lui Dumnezeu, cerându-I anumite lucruri, mulțumiți-I pentru ce primiți. Știți, mințile sănătoase, smerite, sunt acelea care mulțumesc. Sunt minți mulțumitoare și puteți semăna multe semințe sănătoase în relații prin verbalizarea mulțumirii. Exprimați gratitudine în fiecare relație. Înainte de a spune orice altceva, spuneți ceva pentru care sunteți mulțumitori, și mai ales cu privire la o anumită persoană într-o relație. Câteodată oamenii mă întreabă, "Știm că nu vrei să te facem să te umfli de mândrie, dar dacă ne place predica ta, ce să spunem?" Eu le răspund, "Mulțumiți lui Dumnezeu, mulțumiți-I Lui, pentru orice, și fiți specifici." Nu spuneți, "A fost o predică bună, pastore." Sau "sunteți un predicator bun." Nu mă ajută pe mine, nu te ajută pe tine, dar dacă Dumnezeu a făcut ceva, sau dacă Dumnezeu a zis ceva, atrage atenția asupra acelui lucru și mulțumește-i pentru lucrul specific pe care l-a făcut.

 

    F. Comuniunea cu Dumnezeu în anumite timpuri și locuri. Dar înainte de a trece mai departe de la mulțumire, aș vrea să vă provoc să vă extindeți aici. Știu că asta vă împinge pe 80% din voi la limita absolută a tolerabilității, dar pe măsură ce începeți să vă formați obiceiui unui timp de părtășie personal, în familie, sau cu prieteni, de exemplu dacă nu sunteți căsătoriți și aveți o casă unde să vă întâlniți la o cină, sau aveți un grup mic, 3-4 persoane, sau dacă sunteți o familie și sunteți tu și soția, poate și cu 1, 2, 3 copii, oricum, crescând împreună și stabilind tipare de părtășie în familie, încorporați laudă în aceasta. Și dacă vreți să faceți acest efort, cântați împreună. Probabil că nu există un cuplu într-un milion care cântă împreună, așa-i? E cam incomod, nu? Cam ciudat. Vă provoc s-o faceți. Eu și cu soția n-am cântat împreună timp de 20 de ani. Apoi am decis că trebuie să cântăm împreună. Eram la o aniversare, cu cât timp în urmă? Suntem căsătoriți de 43-44 de ani. Cam cu vreo 20 de ani în urmă, la aniversarea căsătoriei noastre, am luat o bucată de hârtie cu o cântare. Am citit prin cartea Coloseni împreună, căci am încercat să facem ceva special de aniversarea noastră, să petrecem o dimineață întreagă în Cuvânt. Am citit un capitol, ne-am rugat, apoi iarăși, și tot așa. Ne-a luat cam o oră să facem asta. Când am terminat, i-am zis, "Putem încerca să cântăm împreună?" Soția mea e foarte supusă când e vorba de lucruri spirituale de genul acesta. "Da, vom încerca tot ce vrei să încercăm." Și am făcut-o. Apoi am dezvoltat aceasta cu toată casa, așa că am ajuns să cântăm. Aș dori s-o facem mai bine. Nimeni nu cântă la chitară. Mi-ar place să știu să cânt la chitară. Poate n-aș îmbunătăți deloc situația... Deci prezint această posibilitate extravagantă ca unii, după acest seminar, să viseze la a-L lăuda pe Dumnezeu și a-i mulțumi... Sau poate în alt mod în afară de cântat. Dar cred că Domnul, dacă o faci și ești foarte onest cu privire la aceasta, că nu cânți bine, dar o faci pentru a găsi un mod proaspăt de a-ți exprima dragostea pentru El și mulțumirea pentru El, cred că El ascultă aceste sunete jalnice cu o față absolut radiantă. Faceți ce vreți cu aceasta.

 

    G. Comuniune cu Dumnezeu în anumite timpuri și locuri. Acum ajungem la detalii mai fine. Am vorbit despre citirea Bibliei, meditație, rugăciune. Dar contează anumite timpuri și locuri? Cât de mult, când, cât de des? Iată câteva texte. Daniel 6:10 - "Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca," - împotriva rugăciunii către oricine altcineva în afară de împărat - "a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte." - deci avea un obicei. Deci, imediat ce s-a dat legea că n-are voie să facă aceasta, el nu numai că o face, ci se pune în fața unei ferestre și o face, ceea ce rezultă în a fi aruncat în groapa cu lei. Ceea ce vreau să scot aici nu e atât de mult nesupunerea civilă vădită, ci mai degrabă faptul că acesta era obiceiul lui. Iată un om al lui Dumnezeu care a fost folosit cu putere într-un pământ străin și care în mod regulat, de 3 ori pe zi, îngenunchea și se ruga lui Dumnezeu. Deci nu este contrar evlaviei a avea regularitate în rugăciune. Cel puțin atât putem spune, nu-i așa? Nu este contrar unei vieți de eficacitate și evlavie a avea timpuri regulate de rugăciune.

    Psalm 119:164 - "De șapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte." Știu pe unii care-și pun ca aducere aminte, sau pe calendar, un mic "ding" de 3 ori pe zi, sau o dată pe oră, iar atunci când sună, ei se roagă. Vreo 30 de secunde, sau cam așa ceva. E încă o posibilitate de a-ți permea ziua cu rugăciune. De 7 ori pe zi. Aș vrea să mai spun ceva comentarii generale, având în vedere că, din Biblie, se pare că ar trebui să fie măcar o deschidere către regularitate. Și am spus aseară că nu cred că vei rămâne căsătorit fără disciplină și nu cred că vei rămâne căsătorit cu Dumnezeu fără disciplină. Căci dacă spui că singura alternativă la legalism e să faci lucruri atunci când simți să le faci, nu vei supraviețui. Dacă aceasta e mentalitatea ta, că singura alternativă la legalism e a face lucruri doar atunci când simți s-o faci, diavolul va fi încântat. Îi va place tare mult, căci el are feluri de a trage săgeți chiar în momentele acelea când ai o fereastră ca să poți citi, dar nu vei simți s-o faci și sari peste ea. În curând trece o săptămână, trec două, iar tu nu simți s-o faci niciodată.

    Ce s-a întâmplat acolo? Ce s-a întâmplat e o vedere foarte limitată și o vedere foarte naivă cu privire la natura umană. Fiecăruia îi place libertate și spontaneitate și a face ceea ce îi place, nu ceea ce trebuie să facă. Fiecare e așa și așa se simte libertatea. Ceea ce mai știm e că, dat fiind păcătoșenia noastră, dat fiind realitatea lui Satana, și dat fiind natura vieții noastre hărțuite și sub presiune, spontaneitatea poate fi distrusă ușor, dar este păstrată atunci când forțăm timp pentru a cere lui Dumnezeu să ne-o trezească din nou.  Deci eu cred în mod total și am crezut toată viața, de când aveam 15-16 ani... Îmi aduc aminte că ai mei, la vârsta de 15 ani, mi-au dat prima Biblie, pe care scria Johnny Piper și a fost... la vârsta de 15 ani, o Biblie în traducerea King James și mama a scris "această carte te va împiedica să păcătuiești, sau păcatul te va împiedica de la ea." Am ridicat-o de multe ori sus la servicii în biserică ca să puteți vedea acea Biblie. Îmi aduc aminte de ea și cum o citeam în fiecare seară, căci știam că asta trebuie să faci. De cele mai multe ori am vrut să fac lucrul acesta, aveam nevoie s-o fac. Eram un copil speriat, nesigur, cu coșuri pe față, neliniștit și aveam nevoie multă de Dumnezeu. Așa că L-am căutat în Biblie. Apoi când am mers la colegiu, îmi aduc aminte cum în fiecare dimineață încercam să citesc, înainte de a merge la ore.

    Apoi când am fost căsătorit, ne-am format obiceiul să citim împreună, eu și soția. Deci, regularitatea, sau cum vreți s-o numiți - devoțiune, timp de părtășie, oricum ar fi. Puteți să n-o numiți în feluri care nu vă plac, ci să-i spuneți altcumva, dar vă implor ca în mod serios să considerați un anumit loc și un anumit timp care este sacru pentru Domnul, de dragul spontaneității în orice loc. Deci disciplinați-vă de dragul spontaneității. Datorie de dragul delectării și libertății. Dacă vă gândiți altfel cu privire la aceasta, "Datoria este lucrul important, Dumnezeu e mulțumit cu mine căci îmi împlinesc datoria," atunci ajungi legalist. Dacă te scoli de la acest moment al datoriei și te simți mulțumit că ai făcut-o, nu datorită a ceea ce ai văzut din El, atunci ești legalist. Vedeți diferența? Îți dă terminarea timpului de părtășie un sentiment de mulțumire că ți-ai împlinit datoria, ai putut să bifezi căsuța, să crestezi încă o linie?

    Sau - am văzut că harul Său s-a manifestat într-un mod proaspăt pe care nu l-am observat înainte și mi-a vorbit cu putere și voi duce asta cu mine pe parcursul zilei, iar datoria a fost doar învelișul, doar timpul și modul în care Dumnezeu a putut face asta - și te simți bucuros cu privire la asta? Aceasta e diferența între - mi-am făcut datoria și sunt mulțumit de asta, sau mi-am făcut datoria ca Dumnezeu să poată lucra prin aceasta. Căci un fermier care nu-și ară grădinile și nu le prășește și nu le udă, chiar atunci când nu simte s-o facă, nu se va putea bucura de roade. Roadă spontană crește în brazdele care au fost arate prin disciplină. C. S. Lewis a pus-o în felul următor, zicând, "Fiecăruia i-ar place să culeagă (bineînțeles că exagerează spunând "fiecăruia") să-i ia pe Homer sau Virgil și să citească Odiseea, sau, care e cealaltă? - Iliada - să le citească spontan în greacă și să se bucure de sunetul limbii grece și a înțelesului ei. E o mică problemă totuși - trebuie să petreci 3-5 ani învățând greaca, iar apoi s-ar putea să ai plăcerea. Dar nu poți să le iei doar așa." Și analogia pe care a făcut-o e adevărată cu privire la multe lucruri din viață. Dacă vrei plăcerea... Uitați-vă la un atlet și la ceea ce e capabili să facă, de exemplu la gimnastică. Poate vreun om normal să facă asta? Nu, nu poate, nu fără vreo 1000 de ore de antrenament pe an, la sol, la bară, majoritatea acestuia nefiind o distracție. Dar a sta cu argintul sau cu aurul sau cu bronzul în jurul gâtului, după ce ai simțit coordonarea splendidă a mușchilor pe care Dumnezeu ți i-a dat, lucrând la o performanță de 9,9, la care ai ajuns aterizând cu precizie, fără să-ți mai miști picioarele. Asta nu vine în vreun alt fel. La fel cu... De multe ori am dorit să am plăcerea să stau la un pian și să când melodii care-mi plac, dar asta nu se va întâmpla niciodată, căci la 6 ani voiam să mă joc în noroi cu camioanele mele. Mama mea a vrut să învăț la pian și m-a forțat să iau lecții un an de zile, însă eu am urât fiecare minut. Ea nu m-a forțat mai departe și probabil că a fost un lucru înțelept, dar cel puțin a încercat să mă forțeze să câștig acea deprindere care astăzi mi-ar place mult s-o am, însă am ratat șansa și am dat cu piciorul în ea. Așa că sunt multe analogii în viață care arată că disciplina și delectarea sunt în ritm una cu alta, nu sunt ori-ori. Deci da, în apartamentul tău, sau în casa ta, găsește locul - trebuie să fie destul de liniștit - și găsește timpul. Dacă zici că nu ai timp, asta nu-i adevărat. Poți sări peste micul dejun. Ce e mai important? Micul dejun sau Biblia? Sau probabil poți pune alarma să sune cu 15 minute mai devreme. Există timp în zi, dar contează ce e cel mai important pentru tine.

 

    H. Niciodată să nu întrerupi părtășia cu Dumnezeu în rugăciune. Deci nu doar timpuri regulate. 1 Tes. 5:16-18 - "Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neâncetat. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi." Ps. 62:8 - "Popoare, în orice vreme încredeți-vă în El, vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru." Ce înseamnă "rugați-vă neîncetat?" Răspunsul cel mai puțin amenințător e că înseamnă a veni la Dumnezeu des în timpul zilei. Cu alte cuvinte, nu vă lăsați să alunecați într-o perioadă lungă fără rugăciune. Deci "rugați-vă neîncetat" n-ar însemna în mod necesar la fiecare 30 de secunde, dar înseamnă a te ruga regulat. Ai o umblare cu El și la fiecare situație proaspătă șoptești "am nevoie de Tine, depind de Tine, Îți mulțumesc." Să simți că umbli în părtășie cu El. Am zis că acesta e cel mai puțin amenințător. Există ceva mai amenințător. S-ar putea să fie amenințător pentru tine, "O, eu nu fac asta. Mă rog dimineața și la mese, dar în restul zilei nu mă gândesc să mă rog." Ai putea face mai mult. Ai putea să umbli într-o părtășie în șoaptă cu Domnul în inima ta în mod regulat, mai mult decât de 3 ori pe zi. Dar dacă ar însemna de fapt în mod real "neîncetat," adică întotdeauna? Asta pare în afara posibilităților noastre și s-ar putea să nu însemne asta, așa că nu vă presez. Dar vreau să spun să avem grijă să nu măsurăm posibilitățile înțelesului acestei expresii în funcție de capacitatea pe care o simțim în prezent. Căci capacitatea pentru părtășie cu Dumnezeu la fiecare din această sală e foarte variată. Unii sunt capabili de mult mai multă regularitate și continuitate decât alții, iar cei care nu sunt capabili de aceasta la momentul de față vor citi asta și vor zice, "Nu poate fi înțelesul acesta, căci nu e posibil din punct de vedere psihologic." Iar alții spun, "Ei bine, poate fi mai posibil decât crezi."

    Ceea ce mă întreb este: să spunem că în veșnicii, când vom fi înviați și vom avea trupuri noi, n-ar fi oare posibil ca, atunci când lucrezi la un program de computer sau o ecuație matematică în cer, în veacul viitor, pe noul pământ, și faci ceea ce Dumnezeu te-a înzestrat să faci (și eu cred că vom face lucruri practice de genul acesta). Aici simți că, dacă îți pui mintea să rezolvi o ecuație matematică, de exemplu dacă sunt inginer constructor sau fac planuri pentru șosele și trebuie să văd cum merge traficul în acest oraș, astfel încât să curgă cât mai bine, trebuie să-mi pun tot efortul în asta, nu pot să mă rog în timp ce fac lucrul acesta, căci trebuie să gândesc la ceea ce fac. Rezonez total cu aceasta, dar mă gândesc, "Oare în veacul viitor Dumnezeu ne va înzestra în așa fel încât atenție totală la ceea ce fac acum nu va exclude o încredere conștientă în Dumnezeu. Încredere conștientă în Dumnezeu, care e rugativă în duh. "Mă încred în Tine, Te iubesc." Și nu vei simți că trebuie să alternezi - să te gândești la problemă, apoi să te rogi și tot așa, căci așa se simte la momentul de față. Dacă lucrul acesta e adevărat și dacă-ți poți imagina așa ceva în veacul care vine, eu spun că s-ar putea să fie într-adevăr ceva a te ruga pentru mai mult din aceasta acum.

    Vă voi da o analogie. Nu e chiar la fel, dar am citit odată ceva de Spurgeon, că putea să se roage pentru 8 persoane odată în timp ce predica. Și am râs, ca predicator tânăr. Am zis, "e prostie, nimeni nu se poate ruga pentru 8 persoane, punct. Darmite când predici?" El spune că atunci când se uită peste mulțime, îi vede pe Maria, Ion, Ron, Cațy și șoptește rugăciuni către Dumnezeu pentru fiecare în același timp, în timp ce predică. Eu am dat din cap și am zis, "nu se poate." Și iată-mă acum, după 33 de ani de slujire, pot face aceasta cu o persoană. Dar pentru mine e ceva uimitor. Predic și văd pe cineva care arată descurajat sau dezinteresat sau poate că cineva doarme pe umărul prietenului ei, și în timp ce predic pot să mă rog pentru persoana aceea. Am două lucruri trecându-mi prin minte în același timp. El are 8. Nu mi se mai pare atât de imposibil acum, căci eu pot face unul. Cred că aici mi-e limita, dar sunt bucuros că pot continua să vorbesc și să vorbesc cu înțeles, conștient de ceea ce spun, conectat la Biblie, dar să pot în același timp s-o am pe Jane și situația căsătoriei ei în minte și cerând ca ceea ce spun s-o ajute. Pot face asta. Dacă pot face unul și Spurgeon poate face 8, atunci mai multe lucruri sunt posibile decât crezi, cu privire la felul cum mintea poate să se roage neîncetat. Nu știu... Nu vreau să vă fac să vă simțiți vinovați, "O, eu nu pot să mă ridic la standardul acesta!" Cereți-I lui Dumnezeu să vă dea atât de mult cât se poate. Dorim să fim în părtășie cu El. Dacă putem, ar fi minunat să nu tot intrăm și să ieșim din părtășia cu Dumnezeu.

 

    I. În comuniunea noastră cu Dumnezeu, depindem de Duhul Sfânt pentru a ne capacita și a ne modela răspunsurile noastre către Tatăl, prin Fiul, în rugăciune. Deci iată aici o concentrare asupra faptului că, pe măsură ce ne rugăm folosind Cuvântul, e Duhul Sfânt care ne ajută să ne rugăm așa cum trebuie să ne rugăm. Și vă puteți gândi la texte care ne învață aceasta. Efes. 6:18 - "Faceți în toată vremea prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta, cu toată stăruința, și rugăciune pentru toți sfinții." Ce înseamnă a te ruga în toată vremea prin Duhul? Cred că acest cuvânt "în" de aici e important, însemnând sub influența Duhului, sub ghidajul Duhului, adică atunci când începi să te rogi, în mod conștient te bizui pe ajutorul și ghidajul Duhului Sfânt. Nu spui, "Am asta sub control, pot spune orice vreau să spun, căci Tatăl vrea să audă de la mine, sunt copilul Său." Spui de asemenea, "O, Duhule Sfânt..." - folosind cuvintele de la Romani - "nu știu cum să mă rog." Rom. 8:26 - "Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite." Există conștiența că, "Da, Tatăl vrea să audă de la mine, da, sunt lucruri pe care vreau să I le spun, dar, nu, nu trebuie să asum în vreun fel să mă încred în mine însumi, ci trebuie să mă încred în Duhul Sfânt, care mă ghidează și mă ajută să mă rog, să am credință în rugăciune și mă ajută să știu ce să spun când mă rog."

    O aplicație specifică: contextul lui Romani 8:26 vine chiar după ce a spus că nu numai creația, dar și noi înșine suspinăm în duhul nostru, așteptând răscumpărarea trupului nostru. "Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiți. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde: pentru că ce se vede, se mai poate nădăjdui? Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare. Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm." Deci conecția acolo este... suspinurile în trup, în suferințele din veacul acesta, așteptând răscumpărarea trupului nostru, nu știm să ne rugăm așa cum ar trebui. Care ar fi conecția acolo? Cred că este: de câte ori cei pe care-i iubești sunt bolnavi, sau tu ești bolnav și nu ești sigur încotro se va îndrepta boala. Când te oprești din a te ruga pentru vindecare? Fie la moarte, sau când Domnul ți-a spus, ca și la Joni Eareckson Tada, "Joni, mă vei glorifica așa cum ești, ca paraplegică, așa că nu trebuie să-mi mai ceri vindecare. Nu te mai ruga pentru asta. Nu voi lua paralizia de la tine." Asta nu este... Vreau să zic, cum să știe ea asta? Dumnezeu poate vindeca un paraplegic. Dumnezeu îmi poate vindeca ochii. Trebuie să continui să mă rog, "Doamne, ajută-mă să nu mai trebuiască să port ochelari? Sau să spun, "Asta-i parte din procesul de îmbătrânire, așa că El nu va face asta. O va face prin ochelari." O sută de feluri de rugăciune ca și acestea, unde nu știi exact. Cred că la aceasta se referă aici. Deci, fie că avem nevoie de ajutorul Lui pentru a ne ruga cu atitudinea corectă, sau pentru a ne ruga conținutul corect, sau avem nevoie de călăuzire în aplicarea a cine e sănătos și cine e bolnav.

    Iuda 1:20 - "Dar voi, prea iubiților, zidiți-vă sufletește pe credința voastră preasfântă, rugați-vă prin Duhul Sfânt." Rugați-vă în, sau prin Duhul Sfânt. Nu am, apropo, nu cred că există vreun motiv bun de a lua acest text ca referință la a vorbi în limbi. Poate câțiva dintre voi vă gândiți la asta, datorită tradiției din care veniți. Nu sunt împotriva vorbirii în limbi, dar nu cred că la aceasta se referă versetul de-aici. Nu există vreun motiv contextual să ne gândim în felul acesta. Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru a ne ruga așa cum trebuie. Aș vrea să fac un mic test aici, căci e întotdeauna interesant pentru mine. Ridicați mâna dacă nu sunteți un membru sau cineva care vine regulat la Biserica Bețlehem. Dacă nu sunteți. Cam asta am crezut. Aproape toți, se pare. Mulțumesc mult. Dacă ați venit din alt stat, ridicați mâna. E uimitor! Dacă ați venit din altă țară, de exemplu Canada, sau Brazilia. Mulțumesc mult că ați venit, e minunat. Apreciem mult efortul pe care l-ați făcut și m-am rugat în special pentru voi. Când aud că oamenii vin de departe și cheltuie bani, mă rog, "Doamne, Te rog să faci ceva special pentru ei, ca să simtă că s-a meritat să fie aici," căci eu mă bucur de aceste ocazii și doresc ca și voi să vă bucurați.

 

    · În zilele noastre ne lipsesc războaiele, persecuțiile, foametele, greutățile. Într-o astfel de cultură de trăire ușoară, cum putem să rămânem însetați și flămânzi după Dumnezeu fără a deveni complacenți?
    Să fim atenți, mai întâi, căci cred că există oameni care vor privi aceste sesiuni, pentru care aceste lucruri nu sunt adevărate, căci ei trec prin război, prin persecuții. Internetul e de așa natură încât s-ar putea să existe oameni din China care se uită la această sesiune chiar acum. Deci vreau să fiu sensibil la faptul că acest lucru e adevărat pentru mulți dintre noi, americanii. Viața noastră e foarte luxoasă și ușoară, deși chiar și în starea noastră comfortabilă, fără persecuție sau război, există destule dureri de inimă, de genul mintal și relațional. Așa că nimeni nu e fără tristețe și suferință și acestea ne vor ajuta să ne apropiem de Dumnezeu, dacă le lăsăm s-o facă, dacă nu ajungem plini de amărăciune datorită lor. Dar este o întrebare complet legitimă - atunci când lucrurile merg bine, ce faci ca să menții o foame după Dumnezeu, când se pare că lucrurile merg foarte bine fără El și ești mulțumit cu slujba ta, cu familia ta, cu sănătatea ta, cu timpul tău liber și "O, da, există și un Dumnezeu, ar trebui să-I dau un pic de atenție." Cred că acesta e una din situațiile unde regularitatea deschiderii Cuvântului, căci Cuvântul îți va spune că aceasta e o iluzie. Dacă ești satisfăcut acum, dacă inima ta e satisfăcută de noile jucării pe care tocmai ți le-ai cumpărat și de oamenii din jurul tău și de slujba ta, de stima și banii care vin din ea, atunci ești satisfăcut de o iluzie. Nu ești creat ca să fii satisfăcut de lucruri, ci de Dumnezeu, și continui să ai această realizare și intensitate prin Cuvânt. Cuvântul ridică ceața în mod constant de pe iluziile acestea și le arată așa cum sunt, ca iluzii, și poți alerga după Dumnezeu și să spui, "Te vreau pe Tine." Există 2 moduri prin care Diavolul îți omoară inima: durere și plăcere. Durerea te poate face mânios pe Dumnezeu, plăcerea te poate face indiferent față de Dumnezeu. El e foarte șiret și va încerca să discearnă la care ești mai vulnerabil acum. Ai nevoie de ceva durere în viață să te mânii pe Dumnezeu, sau ai nevoie de mai multă plăcere în viață, pentru a te face indiferent față de Dumnezeu? Și el va încerca să facă tot ce poate pentru a... Mulți cred că diavolul se arată atunci când lucrurile merg rău. Diavolul se arată și atunci când lucrurile merg bine. Dumnezeu e acolo și în timpurile rele, cu un scop diferit, și e acolo și în timpurile bune, cu un scop diferit. El intenționează ca binele să producă recunoștință și un gust al Lui în și prin darurile Lui și intenționează ca răul să te împingă spre El. 2 Cor. 1:8 - "nu voim să vă lăsăm în necunoștință despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsați peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, așa că nici nu mai trăgeam nădejde de viață. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înșine, ci în Dumnezeu care înviază morții." De aceea aduce disciplină și suferință în viețile noastre. Deci rămâneți în Cuvânt și interpretați experiențele prin perspectiva lui Dumnezeu, nu prin perspectiva voastră sau a lumii.

    · Ce ați spune unui creștin care se teme de a posti, din cauza problemelor cu imaginea de sine și tendințe la boli de alimentație în trecut?
    O întrebare super. Aș spune, "Postește cu altceva în afară de mâncare." Nu posti cu mâncare. Dacă ai avut ceva victorie în boala ta de alimentație și te vezi într-o lumină reală acum, nu în iluziile că ești prea gras sau grasă care le-ai avut și nu mănânci excesiv și apoi îți produci vomă, sau nu te lipsești de mâncare, toate astea, și reușești, atunci nu te juca cu astea. Nu te juca. Postul, și vom trece la asta imediat, dar voi spune aici, că principiul postului este ceva total legitim și bun de la Dumnezeu, e pus la o parte pentru o vreme, pentru a spune că Dumnezeu e mai important decât acel dar bun. Fă-o cu televizorul, fă-o cu Twitter, fă-o cu blogurile, fă-o cu Facebook, fă-o cu somnul, fă-o cu orice. Dar dacă mâncarea plutește acolo, gata să te prindă iar, în orice moment, nu m-aș juca cu asta. Nu cred că este nimic în Biblie care spune că a fi un creștin bun, ascultător, trebuie să incorporezi flămânzirea în viața ta din când în când, atunci când asta a fost problema ta toată viața. Deci, relaxează-te cu privire la asta, și caută alte moduri de a posti. Principiul postului nu e de a dovedi de la câtă mâncare te poți abține și totuși să fii fericit, ci este principiul de a-L înălța pe Dumnezeu, pentru o vreme, într-un fel oarecum artificial, căci trebuie să mănânci pentru a trăi, nu poți... Mâncarea e bună și El ți-o dă pentru a te bucura de ea. Deci e o vreme oarecum artificială, în care spui "nu" la ceva, pentru a spune lui Dumnezeu, cu stomacul tău, sau cu dorințele care se vor produce, atunci când nu te uiți la anumite programe de televizor, spui, "Dumnezeule, ești atât de prețios pentru mine și Te vreau mai mult, și voi spune acest "mai mult" cu ghiorăiturile stomacului meu, sau cu ghiorăiturile dorințelor mele după Facebook, sau după programul de televizor la care nu mă voi uita timp de 2 săptămâni, sau altceva."

    · V-ați referit la rugăciune și post cu privire la a 2-a venire, dar puteți să vă referiți la rolul rugăciunii și postului în revitalizarea Bisericii și curgerea ulterioară a harului Evangheliei înspre națiuni pentru a le aduce la Domnul? Și câteva texte, etc.
    Doar am menționat a 2-a venire deoarece acela a fost focusul din Matei 15, pe care ne-am clădit postul din prima marți a lunii. Aveți absolut dreptate că sunt alte lucruri, mai presante, în experiența noastră imediată, pentru care trebuie să postim, și voi ajunge la acestea în curând. Cred că postul e un mod cu privire la orice durere ai pe inimă care e după voia lui Dumnezeu, o durere pentru convertirea cuiva drag, o durere pentru unitate în Biserică, o durere pentru căsătoria copilului tău ca să nu se destrame, durere ca prietenul tău să primească de lucru, durere datorită unor misionari care sunt întemnițați undeva în Iraq. Aceste dureri, dorințe pe care le ai și simți că vrei să te agăți de Dumnezeu pentru el și te conduce la un timp de post. Deci da la înaintarea Evangheliei și trezirea Bisericii. Sunt cu totul de acord a posti pentru acestea. Mama mea e o creștină puternică, tatăl meu crede în ceva putere superioară, fata și-a exprimat îngrijorare pentru tatăl ei și a fost doborâtă și acuzată că judecă.

    · Aveți vreun sfat pentru fiică cu privire la cum să-mi comunic îngrijorările (cu privire la cineva) fără a judeca?
    Singurul lucru diferit aici, cred, și aș spune asta cu privire la ceea ce am spus mai devreme, că tinerii fac alegeri diferite comparat cu ale părinților lor. În acest caz, tatăl crede într-o putere superioară, dar nu e adevărat creștin. Unul din lucrurile pe care le facem în viață, se pare, e să cerem lui Dumnezeu să aducă ocazii spontane când să spunem ceva ajutător și semnificativ. Ești într-o relație la lucru, sau în relație cu tatăl tău, sora ta sau tovarășul de cameră și zici, "Mă rog ca să aduci un timp bun în care ceva natural să se întâmple, să discutăm despre lucrurile acestea." Cred că e bine, dar de ce, de asemenea, să nu spui, "Ar trebui să cer acelei persoane oportunitea de a vorbi." Fie la prânz, fie seara în cameră... Cere permisiune, invită-te singur, spunând, "Putem vorbi despre unele lucruri la care m-am gândit? Aș vrea să aud ce ai de zis și aș vrea să spun și eu câteva lucruri. Putem să punem deoparte 15 sau 30 de minute, sau o oră, să vorbim?" Deci mergi la tatăl tău - această persoană de-aici ar face asta cu tatăl ei. "Putem sta de vorbă la masă, de exemplu?" E un moment total ne-inflamator - s-ar putea să devină inflamator, dar deocamdată ai pus deoparte un loc unde el n-a spus ceva ce te-a mâniat și tu n-ai făcut ceva ce l-a mâniat pe el, ci acesta e un moment neutru, în prezent. Și îi expui câteva din îngrijorările pe care le ai și o faci cu cât mai mult respect posibil. O faci pentru binele lui, zicând, "Sunt îngrijorată că acest lucru care-l ai cu puterea superioară s-ar putea să ducă la lucruri distructive cu mama, cu noi..." Sau altceva. Deci principiul aici e a ne încuraja pe fiecare, fie că e vorba de evanghelizare, sau de relații familiale, să cerem momente concentrate pe conversație cu privire la problemele existente.

    · Ne puteți reaminti ce este APTAT?
    A-P-T-A-T e ceea ce folosesc înainte de multe lucruri majore, cum ar fi predicarea sau o înmormântare peste o oră și jumătate. A - Admit că nu pot face nimic . Ioan 15:11 - "Fără Mine nu puteți face nimic." P - Pray (Rugăciune) după ajutor. "Cereți și vi se va da, căutați și veți găsi." (Mat. 7:12) Cere. Rugăciune. T - Trust (Încrede-te) într-o promisiune specifică. "Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare." - Isaia 41:10 Încrede-te într-o promisiune specifică. A - Act (Acționează.) Fă ce trebuie să faci. Dă telefonul, predică predica, condu lecția, aleargă cursa, cumpără mașina, oricare ar fi problema cu privire la care nu ești sigur și ceri ajutorul Domnului. Apoi, după ce ai acționat, T - Thank (Mulțumește) lui Dumnezeu pentru ajutorul Lui. "Lăudați-L și binecuvântați-I Numele. Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ține în veci." - Psalmul 100 APTAT - cred că A-P-T-A-T este felul cum umbli sub călăuzirea Duhului, cum umbli prin credință.

 

    Ne întoarcem la post pentru următoarele 35 de minute. Carl Lundquist a fost președintele Universității Betel când am mers acolo ca și profesor și iată ce a zis el: "Propria mea luare în serios a postului ca disciplină spirituală a început ca rezultat al unei vizite la Dr. Joon Gon Kim în Seoul, Coreea. "E adevărat," l-am întrebat, "că ați petrecut 40 de zile în post înainte de cruciada de evanghelizare din 1980 (când a venit Billy Graham)?" "Da," a răspuns el, "este adevărat." Dr. Kim era președinte al cruciadei care se aștepta să aducă 1 milion de oameni la Yoido Plaza... Poate vă aduceți aminte de ea, așa s-a întâmplat. ...Dar cu 6 luni înainte de evanghelizare poliția l-a informat că i-au revocat permisiunea pentru această cruciadă. Coreea în acea perioadă era în probleme politice și Seoul era sub legea marțială. Polițaii au decis că nu puteau admite riscul de a avea atât de mulți oameni într-un singur loc... Așa că Dr. Kim și câțiva asociați s-au dus la un munte de rugăciune și au petrecut 40 de zile înaintea lui Dumnezeu în post și rugăciune pentru cruciadă. Apoi s-au întors și s-au îndreptat către sediul poliției. "O," a zis ofițerul când l-a văzut pe Dr. Kim, "ne-am răzgândit și puteți să vă țineți întrunirea!" ...În timp ce mergeam înapoi la hotel, spune Lundquist, am reflectat că niciodată n-am postit așa. Poate că n-am dorit ca Dumnezeu să lucreze cu aceeași intensitate. Trupul său e marcat de multe posturi de 40 de zile în timpul lungii lui conduceri spirituale a lucrării lui Dumnezeu în Asia. Și totuși eu n-am văzut minunile pe care Dr. Kim le-a văzut." Deci iată ce a făcut Lundquist: a început un grup intitulat "Ordinul inimii arzânde." Avea și papetărie cu aceasta. A murit cu vreo 2 decade în urmă, nu mai știu chiar exact când. "În loc de a avea o oră de prânz, folosesc timpul pentru a merge într-o cameră de rugăciune, de obicei Flame Room (Camera Flăcării) la Seminarul Teologic Betel, din apropiere." La Betel, la etajul 2 acolo, aproape de birou, este o cameră mică și rotundă, sau cel puțin era, căci n-am mai fost acolo de mult timp. "Și acolo-mi petrec timpul în părtășie cu Dumnezeu și rugăciune. Am învățat o dimensiune foarte personală a ceea ce Domnul Isus a declarat, "Am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți."

    Deci aceasta e mărturia lui Dr. Lundquist. S-a întâlnit cu cineva care a practicat postul și a simțit că el n-a incorporat deloc aceasta în viața lui. Când a fost președinte la Betel și pentru restul vieții lui, a pus deoparte timpul de prânz pentru a posti, probabil că atunci când n-avea întâlniri sau alte lucruri de genul acesta. În loc să mănânce mâncare, mânca Biblie. "Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți." Când Domnul Isus a spus asta, nu se referea la mâncare fizică, ci la faptul că părtășia lui cu Dumnezeu era hrană pentru sufletul Lui - "primesc hrană și putere din Dumnezeu prin Cuvânt și rugăciune, pe care alții o găsesc în hrana fizică." Iată câteva texte. Trebuie să vă construiți înțelegerea cu privire la post pe Biblie, nu pe tradiție sau Carl Lundquist. Mat. 6:16-18 - "Când postiți," - nu "dacă," ci "când" postiți. Asta a făcut diferență pentru mine când încercam să văd dacă lucrul acesta e normativ pentru viața mea. Nu într-o proporție specifică, dar trebuie să fie acolo într-o oarecare măsură. "Când postiți" - deci nu spune "dacă" și nu spune cât de des s-o faci, ci e destul de larg aici. "Când postiți să nu vă luați o înfățișare posomorâtă, ca fățarnicii, care își sluțesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata." Le plac laudele oamenilor, le vor primi, iar atunci când le primesc, e tot ce vor primi. "Ci tu, când postești, unge-ți capul," - asta ar însemna să te aranjezi cum o faci de obicei - "și spală-ți fața," - n-o lăsa să arate brăzdată de lacrimi - "că să te arăți că postești nu oamenilor," - nu oamenilor; de aceea e un lucru delicat a vorbi despre aceasta - "ci Tatălui tău, care este în ascuns;" - da, vrei ca Tatăl să-ți vadă postul, iar atunci când îl vede, e înclinat să-l răsplătească și vom vedea de ce aceasta. ... "și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti." Îți va răsplăti. Deci este corect a spune că Dumnezeu va vedea foamea mea după El și o va sătura. Matei 9:14-17 - "Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, și I-au zis: "De ce noi și Fariseii postim des," - aici e vorba de ucenicii lui Ioan Botezătorul, care vin la Isus și întreabă, "De ce noi și Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?" Ioan ne-a învățat să postim, dar ucenicii Tăi nu postesc. "Isus le-a răspuns: "Se pot jeli nuntașii câtă vreme este mirele cu ei?" - Ce fel de răspuns e acesta? El spune că postul e o dorință, însetare, dor după ceva ce nu ai. Nuntașii nu acționează în felul acesta atunci când se arată mirele, ci petrec. Dacă mirele ar fi lovit de o mașină și ar fi în spital și n-ar putea veni la nuntă, atunci s-ar comporta diferit. Ar dori ca el să fie acolo. Sau dacă era în Iraq și era într-o bătălie, dar peste 2 săptămâni trebuia să se căsătorească, cu logodnica ce l-a așteptat timp de 18 luni, dar nu știi dacă va ieși viu din acea furtună de foc, ai posti. Dar nu aceasta e situația aici. "Sunt aici, sunt aici," spune El. "Sunt pe această planetă și-Mi iubesc ucenicii și încerc să-i pregătesc pentru atunci când voi pleca. Atunci vor posti.

    Acum... Vom sări mai departe un pic... Poate că e mai departe decât am crezut. Ok, uitați de asta. E un citat de Richard Foster, dar trebuie să fie ceva mai încolo. Deci aceasta aici, "atunci vor posti" cred că e cel mai aproape de a spune Domnul Isus că trebuie să postim în timp ce El este plecat.  Căci spune ucenicilor lui Ioan, "motivul pentru care ucenicii Mei nu postesc e că sunt cu ei acum, ca un mire la o nuntă, dar voi fi luat de la ei, voi merge înapoi în Cer și atunci vor posti." Postim noi? "Atunci, când sunt plecat, vor posti." De aceea cred că ar trebui să fie încorporat în viețile noastre - acest text, chiar aici. Acum se complică lucrurile. Va spune încă un motiv pentru care postul lui Ioan Botezătorul nu era potrivit. "Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că și-ar lua umplutura din haină, și ruptura ar fi mai rea." Cred că analogia este - haina veche este postul vechi, iar peticul de postav nou este noua prezență a lui Isus. E ceva nou. Dacă încerci să-L pui pe Isus și noua Lui realitate peste lucrurile vechi, nu merge. Dacă pui acea haină la spălat, asta intră la apă, o rupe pe cealaltă, nu merge.

    Sau alt exemplu: "Nici nu pun oamenii vin nou" - deci aici e Isus, prezența Lui, Împărăția Lui, lucrarea Lui, mântuirea Lui - "nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi;" - burdufurile vechi sunt postul lui Ioan, acesta e contextul - "altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, și burdufurile se prăpădesc;" - deci o detașare între formele vechi, din Vechiul Testament, între vechiul post și Împărăția care e aici, în Isus. Nu se amestecă. - ..."ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, și se păstrează amândouă." Întrebarea este, "Include asta și postul, sau postul e trecut, a fost parte din burdufurile vechi și din haina veche și trebuie să le dai la o parte căci nu se amestecă? Postul nu trebuie să fie parte din noua realitate a Împărăției?" Spune El asta, sau spune că burdufurile noi ar putea fi un post nou? Puteți să vă dați seama că asta cred eu. Richard Foster a spus, "Aceasta (versetul 15 în principal) e probabil cea mai importantă declarație din Noul Testament dacă creștinii trebuie să postească în zilele noastre." Ceea ce are în minte este chiar aici. "Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, și atunci vor posti."

    Eu pun întrebarea: Cum e cu tensiunea dintre versetele 15 și 17? Versetul 15: "vor posti," versetul 17 – postul vechi e ca și burdufuri vechi, trebuie să le dai la o parte, căci nu poți pune vinul nou în burdufurile vechi. Răspunsul meu este: Marele act central, decisiv, al mântuirii, pentru noi astăzi, este în trecut, nu în viitor. Și pe baza acestei lucrări trecute a Mirelui, nimic nu poate fi la fel ca înainte. Acesta e noul vin realizat la cruce. Sângele e vărsat, Mielul e ucis, pedeapsa păcatului nostru e executată, moartea e învinsă, Duhul e trimis, vinul este nou. E nou. Nu trăim în religia Vechiului Testament, înainte de Mesia, înainte de ispășire, înainte ca îndreptățirea să fie realizată. Și mentalitatea veche a postului e pur și simplu inadecvată. Postul creștin - creez categorii aici - postul creștin se odihnește pe toată această lucrare terminată a Mirelui care a venit. Dorința pe care o simțim după trezire sau revigorare, sau eliberare de robia stricăciunii, sau după prezența Mirelui, nu este doar o dorință și o tânjire. Primele roade a ceea ce noi dorim, au venit deja. Mirele deja s-a arătat. Asta nu era adevărat în Vechiul Testament. El S-a arătat, a intrat în lume, a trăit printre noi, ne-a învățat, a murit pentru noi, a biruit moartea, ne-a dat neprihănire, a înviat din morți, împărățește și mijlocește pentru noi - această tranzacție s-a petrecut, dar aceasta nu se întâmplase în Vechiul Testament. Deci postul din vechime era o tânjire după acestea, care nu se întâmplaseră încă. Deci acest post nu era bazat pe lucrurile acestea, care să se fi întâmplat. Nu poți face postul creștin în vechiul mod al lui Ioan Botezătorul. Primele roade a ceea ce noi dorim au venit deja. Arvuna a ceea după care noi tânjim a fost plătită deja. Plinătatea a ceea ce noi dorim și pentru care postim a apărut în istorie și noi am privit slava Lui (spune Ioan). Nu e doar ceva viitor. Am gustat manifestarea slavei lui Hristos și postul nostru nu e datorită foamei după ceva ce n-am gustat. Subliniem asta. Noul lucru cu privire la postul creștin e faptul că am gustat din Fiul lui Dumnezeu. A venit, I-am văzut slava, L-am ascultat vorbind, L-am privit murind pentru noi, păcatele noastre au fost purtate de El, postul nostru a gustat asta, iubește asta, se odihnește în asta, e satisfăcut de asta. Nu este post creștin dacă nu începi de-aici. Nu pornești cu o inimă goală. Postul creștin nu începe cu o inimă goală, ci una care-L are pe Isus în ea, pe Duhul Sfânt, e iertată, iubită, acceptată. Și acum, a mai rămas loc pentru post, după ce are atâtea deja? ..."ci pentru că noul vin al prezenței lui Hristos e atât de real și satisfăcător. Aceasta face ca postul nostru să fie creștin. E parte din burduful nou. Deci răspunsul meu este, "Da, există loc pentru post, căci El a spus că atunci când Mirele va fi luat, atunci vor posti, iar argumentul meu este că vor posti în mod diferit. Nu vor posti ca și cum nu s-ar fi întâmplat, ci vor posti pe baza a ceea ce s-a întâmplat; am mâncat și am băut din plin din Hristos, păcatele îmi sunt iertate, nu postesc pentru asta, am Duhul Sfânt, nu postesc pentru asta, Îl am pe Isus, nu postesc pentru asta.

    Ceea ce face postul să fie creștin este că suntem atât de împliniți, suntem iubiți, acceptați, adoptați, Hristos e în noi, Duhul Sfânt e în noi acum. Dorim ceva, sau dorim mai mult? Dorim mai mult din El și dorim ca El să fie manifestat mai mult în lume, vrem ca misiunea Lui să înainteze, dorim ca 100 de lucruri să se întâmple, pe baza a ceea ce avem deja. Deci, da, argumentez că postul își are locul lui și că trebuie să fie foarte focalizat în Dumnezeu, cum zic aceste versete: Mat. 6:16-18 - "Când postiți, să nu vă luați o înfățișare posomorâtă, ca fățarnicii, care își sluțesc fețele, să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata. Ci tu, când postești, unge-ți capul, și spală-ți fața, că să te arăți că postești nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti." E minunat. Spune aceasta despre milostenie, despre rugăciune și despre post - Matei 6. Când faci milostenie, să nu știe stânga ce face dreapta. Cu alte cuvinte, s-o faci atât de discret încât nici mâinile tale să nu știe, d-apăi alții. Lasă ca Dumnezeu să vadă dărnicia ta, nu oamenii. Când te rogi, să nu stai la colțurile ulițelor rugându-te cu cuvinte multe, ci intră în odăița ta și închide ușa, lasă ca Dumnezeu să te vadă rugându-te. Când postești, spală-ți fața și piaptănă-te, nu te arăta oamenilor că postești, ci lasă ca Dumnezeu să-ți vadă postul. Lasă ca Dumnezeu să vadă. Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu. Deci scopul milosteniei, rugăciunii și postului este îndreptat către Dumnezeu. Vreau ca Dumnezeu să vadă, vreau ca Dumnezeu să răspundă. Nu încerc să fiu lăudat de oameni. Este o mare ispită în lucrare, sau în viața creștină. Vrei ca oamenii... Vrei ca oamenii să audă cât timp petreci în rugăciune? Vrei ca oamenii să audă cât timp petreci citești Biblia? Vrei ca oamenii să audă cât ești tu de disciplinat în rutina postului tău? Și da, vrem ca oamenii să audă, căci dorim laudele. Și aceste texte sunt atât de puternice, căci ne testează să vedem dacă Îl dorim pe Dumnezeu sau aprobarea oamenilor.

    Sunt puține lucruri pe care noi, oamenii, le dorim mai mult decât aprobarea celorlalți. E ceva foarte atractiv. Câteodată cred că e mult mai atractiv decât sexul, sau banii. Dacă ai destui în jurul tău care-ți spun că ești extraordinar, te face să te simți bine, chiar foarte bine. Așa că faci orice pentru a face asta să continue. Devii dependent de aceasta. Nu poți să zici nimic care să displacă la cineva, nu poți face nimic, începi să devii cineva de mâna a doua tot timpul, zicând și făcând ceva ce-ți va câștiga aprobarea oamenilor din jurul tău și așa ajungi dependent de o doză masivă de nevoie umană de laudă. Iar acest text spune, "Rupe asta cu milostenie discretă, rugăciune în secret și post anonim, astfel încât totul să fie către Dumnezeu și pentru Dumnezeu, iar nu ca oamenii să știe despre ele." Iată o ilustrație a acestui fapt în viața Bisericii primare, în Fapte, unde este... întrebarea următoare ar fi, "Poți atunci s-o faci în grup? Dacă trebuie să te speli pe față și să-ți piepteni părul ca nimeni să nu știe că postești, atunci cum poți s-o faci în grup, sau ca Biserică?" Și răspunsul este, "Ceea ce vrea Domnul Isus să accentueze este motivul. Tânjești, vrei să fii văzut de alții? E posibil să fii văzut de alții, dar să nu vrei să fii văzut de alții." Același lucru cu milostenia. Pe de o parte spune, "când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta." Capitolul 5 spune, "Lumina voastră să lumineze înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să dea slavă Tatălui."

    Acum, care este? Faptele bune ale milosteniei să fie atât de discrete încât nimeni să nu știe, dar s-o faceți astfel încât să fie văzută de alții, așa încât ei să dea slavă Tatălui vostru. Ceea ce trebuie să însemne că există un mod de a face fapte bune care să fie în mod necesar văzute. Nu te poți opri să te oprești să ajuți pe cineva să-și schimbe roata la mașină când sunt -10 grade afară, la ora unu noaptea, și persoana să nu știe. Ar trebui să te oprești, dar atunci când te oprești să nu fie în gândul tău că vei spune la mulți despre asta și că vor fi foarte impresionați de cum ți-ai sacrificat seara cu dragoste, ca ei să vadă că ești evlavios. Dacă aceasta ți-e mentalitatea, ai risipit ocazia. Nu îți va fi spre vreun folos moral. Dar vrei ca acea persoană să știe că ai un Dumnezeu în ceruri, care îi iubește și care te iubește și pe tine, care îi sprijină pe ei și pe tine și vrei ca acest fel de dragoste a ta să fie evidență a felul Lui de dragoste, astfel încât ei să-L slăvească pe Tatăl tău din ceruri. Nu-i ușor să trăiești așa, nu-i așa? A umbla între a vrea să fii văzut de oameni pe motive egoiste și a vrea ca oamenii să-L vadă pe Dumnezeu. E greu, dar aceasta e chemarea noastră. Cu privire la post, ei erau în grup. Fapte 13:1-3 - "În Biserica din Antiohia erau niște prooroci și învățători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, și Saul." Era un grup destul de puternic aici. "Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: "Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat." Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei, și i-au lăsat să plece.

    Majoritatea dintre voi nu sunteți de la biserica noastră, dar cei care sunteți știți că atunci când am predicat din acest text în aprilie 2011, am numit aceasta "momentul Antiohia." Am zis că Betlehem e într-un "moment Antiohia. Cred că Dumnezeu ar trebui să mă înlocuiască înainte de a ajunge prea prost ca să știu că trebuie să fiu înlocuit. Și acum e momentul s-o facem. Avem aceste probleme structurale, de relații și de tranziție. Aceste 3 mari momente Antiohia, și am zis că aș vrea să se întâlnească toți prezbiterii în fiecare marți la rugăciune și fiecare să postească după cum e călăuzit, și să facem aceasta, aceasta de aici." Ei slujeau Domnului, posteau. Așa că prezbiterii s-au întâlnit timp de 6 săptămâni. Și ceea ce a făcut Dumnezeu... Când am predicat acea predică n-am avut nicio idee cine va fi cel ce mă va înlocui, sau cum se va putea întâmpla fără o mare răsturnare. Fusesem acolo 33 de ani. Nu e ușor, așa-i? Deci 33 de ani, și cum se poate, nu știu cum se va întâmpla. Și am zis, îmi aduc aminte această propoziție, "Când prezbiterii noștri nu știu ce să facă, totuși știu ce trebuie să facă cu privire la faptul că nu știu ce să facă. Să se roage și să postească." Și când am terminat, au început să se deschidă uși, iar astăzi suntem gata și avansăm cu un entuziasm incredibil. Dărnicia e mai bună decât a fost în ultimii 7 ani, în timp ce eu sunt în curs de plecare. Se poate mai bine? Jason vine din senin și primește e votat prin vot secret de 800 de persoane, cu numai 8 împotrivă, iar aceștia probabil că au bifat greșit. Nu știu, dar e incredibil. Trasez asta până la momentul când Dumnezeu a privit la 40 de prezbiteri pe genunchi timp de o oră în fiecare marți dimineața, încercând să creeze acest moment în inimile lor. "Doamne, nu știm cum să facem asta, n-am mai făcut-o niciodată, să înlocuim un pastor care-a fost aici 33 de ani. Nu știm cum s-o facem, nu știm procesul prin care s-o facem, nu știm dacă trebuie să ne oprim și apoi să căutăm. Nu știm nimic aici. Ajută-ne."

    Așa că iată-ne. El ne-a ajutat și a zis, nu să puneți deoparte pe Barnaba și Saul, ci pe Jason. Dacă ați ști povestea din spatele acestui fapt și felul cum Dumnezeu a lucrat în viața lui Jason și în alte feluri, ați fi complet uimiți. Deci eu cred totalmente în aceasta și bineînțeles, prin faptul că v-am spus această poveste, s-ar putea să fie un păcat. S-ar putea să aibă elemente de imperfecțiune, căci mă laud că am făcut ceea ce trebuia, iar acum ar trebui să ne lăudați cu privire la aceasta. Recunosc că aceasta e o posibilitate, chiar acum, că mi-am pierdut complet răsplata pentru aceasta. Dar îți asumi anumite riscuri. Nu cred că prezbiterii noștri s-au simțit deloc așa. Nu cred că s-au simțit mândri, ci cred că s-au simțit disperați, căci niciodată n-o făcusem înainte. Încă ne simțim disperați, căci încă n-am terminat acest proces, și încă Îl căutăm în felul acesta. Acum ne rugăm joia, când ne adunăm cu prezbiterii și o facem o dată pe lună, în loc de săptămânal.

 

    J. Esența postului e foamea după Dumnezeu Isaia 55:1-3 - "Voi toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată! De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați câștigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultați-Mă dar, și veți mânca ce este bun, și sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. Luați aminte, și veniți la Mine, ascultați, și sufletul vostru va trăi." Deci Dumnezeu ne invită să venim să mâncăm ceea ce e gratuit din partea Lui. Ioan 6:26-29 - "Drept răspuns, Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun, că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea, și v-ați săturat. Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică, și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuși Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui." Ei I-au zis: "Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?" Isus le-a răspuns: "Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela, pe care L-a trimis El."" Și prin credință, mâncați acea mâncare. Deci nu lucrați pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică. Deci în viețile voastre, da, trebuie să aveți mâncarea care piere și Dumnezeu vrea ca să te bucuri de ea, spune aceasta în 2 Timotei 4, adică să te bucuri de darurile Lui bune, dându-I mulțumiri pentru că a fost sfințită prin Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciune, dar El vrea ca să fii satisfăcut cu un altfel de mâncare. "Căci omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu." Comuniunea cu Dumnezeu prin Cuvântul Său e ceea ce El dorește, iar când noi postim Îi spunem lui Dumnezeu cu stomacurile noastre cât de mult dorim ca aceasta să se întâmple. Psalm 37:4 - "Domnul să-ți fie desfătarea și El îți va da tot ce-ți dorește inima." Psalm 34:8 - "Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!" Ioan 6:35 - "Isus le-a zis: "Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; și cine crede în Mine nu va înseta niciodată."

 

    K. Cum măresc pe Dumnezeu ospățurile și posturile Căci, în această eră când a venit Mirele și Împărăția a fost întemeiată și Duhul Sfânt, ca arvună, a fost turnat în viețile voastre și dragostea lui Dumnezeu curge prin inimile voastre, nu puteți doar să postiți. Ar fi o ofensă la adresa lui Dumnezeu dacă doar ai posti și nu te-ai ospăta deloc. Pâinea Îl mărește pe Hristos în 2 moduri: fiind mâncată cu recunoștință față de bunătatea Lui, și prin a te lipsi de ea, fiind flămând după Dumnezeu Însuși. În felul acesta ambele Îl măresc pe Dumnezeu. Când mâncăm, gustăm emblema mâncării noastre cerești - Pâinea Vieții. Iar când postim, spunem, "Iubesc realitatea de deasupra emblemei." Dacă mănânci masa de prânz astăzi, în curând, și o guști ca și emblema realității care-ți satisface sufletul, faptul că mănânci va fi ceva bun, corect și pe drept o delectare. Apoi, dacă sari peste cină, pentru a spune, "Mulțumesc pentru simbolul de la prânz, dar am nevoie de Tine mai mult decât am nevoie de mâncare și vreau s-o spun cu această masă, așa că voi citi Biblia 45 de minute în loc de a mânca. Și ce vreau să spun prin acele 45 de minute e că realitatea e mai importantă pentru mine decât emblema, care de asemenea este bună și de asemenea e o onoare la adresa Ta." Nu deveniți bolnavi aici. Trebuie ca o lucrare neobișnuită a lui Dumnezeu să facă un creștin care să poată naviga, bucurându-se de mâncare în mod corect și lipsindu-se de mâncare în mod corect. Un mod sănătos de a face ambele, nu criticând pe alții care au alt tipar, și nu lăudându-te cu tiparul la care tu ai ajuns. Când mâncăm și când postim, spunem, "Iubesc realitatea de deasupra emblemei." În inima sfântului, atât mâncatul cât și postul sunt închinare. Ambele Îl înalță pe Hristos. Ambele fac inima recunoscătoare și doritoare după Dătător. Te trimite mâncatul tău către Dătător? Și te trimite postul tău către Dătător? Ambele ar trebui s-o facă. Fiecare are locul lui și fiecare are pericolul lui. Pericolul mâncatului e a te îndrăgosti de dar, iar pericolul postului e de a minimaliza darul și de a ne lăuda cu puterea voinței noastre. Există pericole pretutindeni. Mine pretutindeni în viața creștină.

    L. Cum Îl glorifică postul pe Dumnezeu și cum îl răsplătește Dumnezeu Postul e în mod deosebit potrivit în a-L glorifica pe Dumnezeu în felul acesta. Este în mod fundamental a aduce o goliciune la Dumnezeu, cu nădejde. Când ești flămând și-ți ghiorăie stomacul și te doare capul... Postul are diferite efecte pentru diferiți oameni, fie dureri de cap, fie stare de greață. Aveți grijă, căci nu cer nimănuia să se îmbolnăvească, sau să ajungă la spital, sau ceva, mai ales dacă aveți diabet sau ceva asemănător. Trebuie să aveți grijă - nu e presiune aici ca să vă îmbolnăviți sau să vă riscați sănătatea. Am rezolvat aceasta acum câteva minute cu privire la alte moduri de a posti, în afara mâncării. Dar este o dorință și o durere, este un discomfort, nu e intenționat a fi comfortabil, iar acest discomfort e cum te simți când nu ai mâncarea. Și ce spui lui Dumnezeu e că atât de mult discomfort, dorință și tânjire vreau s-o transpun asupra Ta, nu asupra mâncării. O simt pentru mâncare, dar spun că este pentru Tine, asta vreau să spun prin acest post. "Tată, sunt gol, dar Tu ești plin. Sunt flămând, Tu ești Pâinea din cer, sunt setos, Tu ești izvorul vieții, sunt slab, dar Tu ești tare, sunt sărac, dar Tu ești bogat, sunt neștiutor, dar Tu ești înțelept, sunt frânt, dar Tu ești întreg, sunt muribund, dar bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața. (Psalm 63:3)" Iar atunci când Dumnezeu vede asta, această mărturisire a nevoii tale, această expresie de încredere, atunci El acționează, căci slava harului Său atot-suficient e în joc. Răspunsul final e că Dumnezeu răsplătește postul pentru că postul exprimă strigătul inimii că nimic pe pământ nu poate să-mi satisfacă sufletul în afară de Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să răsplătească acest strigăt, căci Dumnezeu e cel mai glorificat în noi atunci când noi suntem cel mai satisfăcuți în El. Și El vrea să primească slavă prin faptul că noi suntem satisfăcuți în El.

 

    M. Rezumat și concluzii. Cum ne slujește credința slujnica flămândă (postul)? Bucuria în Domnul e puterea de a umbla cu Domnul Isus din pustiu până la cruce și în viața veșnică. Dar a menține această bucurie împotriva celor mai subtili și inocenți rivali este o luptă de-o viață. Și în această luptă postul, umila slujnică flămândă a credinței este un mesager al harului. Ea vine la fiecare post cu aceleași cuvinte: "Chiar dacă smochinul nu va înflori... și câmpiile nu vor da hrană, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele." Și unii dintre voi știți că acesta e textul pe care soția și cu mine l-am citit la nunta noastră acum aproape 44 de ani. Chiar dacă smochinul nu va înflori în această căsătorie, chiar dacă nici câmpiile nu vor da hrană, noi ne vom bucura în Domnul, nu în mâncare, ne vom bucura în Dumnezeul mântuirii noastre. A fost un mod minunat și corect de a începe o căsătorie. Viața nu e totdeauna un pat cu petale de trandafiri, ci există și țepi. Dacă ai stabilit de la început, "Dumnezeu e mâncarea mea, iar plăcerile sexului, a avea copii, a prieteniei crescânde, toate acestea sunt secundare și fluctuează. Dar Dumnezeu nu se duce niciodată și de aceea nu trebuie să flămânzesc niciodată, căci El mă satisface." Voi încheia cu această mărturie din Coreea. În timpuri recente, biserica evanghelică din Coreea de Sud a dat restului lumii o lecție cu privire la rugăciune și post. Prima biserică protestantă a fost plantată în Coreea în 1884. Înțelegeți intervalul de timp aici - e cu 130 de ani în urmă. După 100 de ani, existau 30.000 de biserici. Asta înseamnă o medie de 300 de biserici noi pe an timp de 100 de ani. Acum evanghelicii compun 30% din populație. Nu există o poveste ca asta nicăieri altundeva pe planetă, din câte știu eu. 300 de biserici noi pe an, de la nimic. În 1884 o țară total ne-creștină. Astăzi, 30% evanghelici și această rată de creștere, nu doar timp de 10, 20, 30, 40 de ani, ci timp de 100 de ani. Dumnezeu a folosit multe mijloace pentru a face această mare lucrare. Unul din ele este o recuperare, nu doar a rugăciunii dinamice, ci a rugăciunii cu post. Doar în bisericile OMS (Overseas Missionary Society, sau cel puțin așa se numea) mai mult de 20.000 de oameni au ținut posturi de 40 de zile, de obicei la una din casele lor de rugăciune în munți. Nu știu care e scopul lui Dumnezeu pentru Biserica din America, dacă vom supraviețui, sau dacă America va fi doar o notă la subsol în istorie, dar mi se pare că unul din modurile pe care El l-ar putea folosi în trezirea ta personală și în trezirea, revigorarea, intensificarea lucrării și slujirii Bisericii tale, va fi ca tu și tot mai mulți alții veți integra în viețile voastre felul de meditare la Cuvântul lui Dumnezeu și felul de rugăciune din Cuvântul lui Dumnezeu și felul de post pentru plinătatea lui Dumnezeu care să rezulte într-un nivel extraordinar de umblare cu El, de care lumea are mare, mare nevoie.

 

    Tată, Îți mulțumim pentru ajutorul Tău în aceste ore împreună. Îți mulțumim pentru cei care au venit de departe și mă rog ca să meargă adânc cu Tine și ca aceasta să se dovedească a fi atât de îndelung folositoare în sufletele lor așa încât să se fi meritat a face efortul de a veni. Și pentru toți, Doamne, fie de aproape fie de departe, toarnă peste noi un duh de foame după Tine. Fie ca Tu să fii pâinea noastră, apa noastră vie, stânca noastră pe care să stăm. Te rugăm să satisfaci sufletele celor din poporul Tău și din această satisfacție să Te adorăm așa cum trebuie și să Te slujim așa cum trebuie și să iubim oamenii așa cum trebuie, cu o abundentă revărsare a ceea ce Tu ne-ai dat. Arată-ne locul meditației, rugăciunii și postului în aceasta, Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 642
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni