Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

7 – Suferința: Pentru bucuria care-I era pusă înainte – Partea 1
Autor: John Piper  |  Album: Centrul aprins  |  Tematica: Suferință
Resursa adaugata de Mada_O in 01/02/2017
    12345678910 0/10 X
Referințe

    Vreau să-mi exprim mulţumirea faţă de voi că aţi fost ascultători atât de buni. Vă mulţumesc că m-aţi ascultat cu atenţie. Dragostea mea pentru voi creşte cu cât petrec mai mult timp cu voi. La fel este şi cu slujirea şi este minunat să petrecem timp faţă în faţă, nu-i aşa? Este mult mai uşor pentru mine să-mi transfer afecţiunea pe care o am pentru cei cinci copii pe care îi am înspre voi, pentru că obişnuiau să mă asculte ca voi. În patru ani şi Talitha va fi aici cu voi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Am un mesaj greu pentru voi în dimineaţa aceasta. Am să vorbesc despre suferinţă. Unii dintre voi suferiţi acum, alţii veţi suferi mai încolo, şi toţi veţi gusta suferinţa într-un final. Biblia spune, "În Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri." Deci nu este o altă cale prin care să ajungem acolo. Dacă alegeţi să vă supuneţi în lucrarea de misiune şi slujire, va fi şi mai multă suferinţă. Nu vorbesc uşor când spun că trebuie să-L preţuiţi destul de mult pe Hristos încât să muriţi pentru El. Motivul pentru care îmi sunt răscolite sentimentele este pentru că am spus acelaşi lucru fiilor mei. Toţi au visat să misioneze şi au călătorit în ţări îndepărtate pentru misiune, toţi au visul acesta. Nu ştiu care dintre ei va fi misionar. Dar m-am gândit mult în ultimiii 33 de ani ca părinte, cum ar fi ca unul dintre ei să meargă în misiune şi să nu se mai întoarcă acasă. Vreau să vă spun că aş înțelege şi consider aceasta cea mai mare chemare a unui părinte să-mi dedic copilul lui Dumnezeu. Acelaşi lucrul îl facem atunci când aducem copiii la binecuvântare, nu-i aşa? Împreună cu părinţii tăi şi oamenii care te iubesc şi le pasă de credinţa ta, îi dedicăm lui Dumnezeu. Renunţând la viaţa pământească, te dedicăm lui Dumnezeu, în speranţa că vei aparţine total Lui. De fiecare dată când binecuvântăm în felul acesta bebeluşii, ştim că unii dintre ei vor fi total predaţi Domnului. Am pierdut şi bebeluși şi am pierdut şi tineri.

    Vorbim despre suferinţă, dar haideţi să punem totul în contextul în care am discutat până acum, pentru a putea înţelege care a fost scopul week-end-ului acesta. Voi face o recapitulare şi sper să vă amintiţi despre ce am vorbit până aici. Tema a fost slava lui Dumnezeu şi bucuria omului. Pot acestea fi una? Pasiunea lui Dumnezeu pentru slava Sa şi dorinţa mea de a fi fericit, pot fi una fără a fi în conflict? Răspunsul este: da! Dumnezeu este slăvit în mine când sunt satisfăcut în El. Am văzut prin diferite texte cum Dumnezeu Îşi demonstrează slava Lui în toate lucrurile. Psalmul 19:1, Romani 3:25, 2 Tesaloniceni 1:10. Dumnezeu face toate lucrurile pentru a-Şi mări slava şi gloria. Iar apoi ne-am întrebat, poate veni lucrul acesta din dragoste? Da, după cum am văzut în Ioan 11 şi 17. Una dintre întrebările de la testul final poate fi, explicaţi cum Dumnezeu îşi demostreaza dragostea pentru voi prin faptul că Îşi măreşte slava. Cum aţi răspunde la întrebarea aceasta? Slava lui Dumnezeu este singurul lucru care ne poate satisface pentru totdeauna. Deci, dacă El nu Îşi arată slava Lui, nu o scoate în evindență, atunci nu îmi arată dragostea Lui. Dar dacă face toate lucrurile acestea, îmi oferă singurul lucru care îmi poate satisface sufletul pentru totdeauna. Primiţi nota zece dacă răspundeţi în felul acesta la întrebare.

    Apoi ne-am pus întrebarea dacă bucuria noastră în Dumnezeu, Îl măreşte şi Îl glorifică pe El. Ne-am uitat la Filipeni 1:20-21: "a trăi este Hristos şi a muri este un câştig." Îl alte cuvinte, vreau să-L măresc pe Dumnezeu în viaţa mea şi chiar şi în moartea mea. Moartea Îl măreşte pe Hristos dacă o consider un câştig, pentru că astfel Îl primesc pe Hristos. Deci sunt dispus să pierd totul aici şi să-L am pe El. Să consider toate lucrurile o pierdere, familia, sănătatea, planurile şi visele. Consider pierderea aceasta un câştig, pentru că Hristos a devenit atât de preţios şi valoros pentru mine. Sunt atât de satisfăcut în El și Pavel spune că prin aceasta Îl preţuim pe Hristos. Da! Bucuria în Hristos Îl măreşte pe Hristos, Îl prezintă pe Dumnezeu într-o lumină favorabilă. Deci dacă lucrul acesta este adevărat, atunci ar trebui să căutăm bucuria aceasta tot timpul, 24 din 24, fără oprire şi fără vreo piedică în calea noastră. Continuaţi să căutaţi bucuria aceasta în Dumnezeu pentru că aceasta Îl măreşte pe El. V-am dat opt motive biblice pentru care trebuie să căutaţi bucuria, iar două dintre ele vorbesc despre gloria lui Dumnezeu şi dragostea de semeni. V-am dat ilustraţia cu florile, în care îi spui soţiei că nu ai vrea să petreci timpul cu nimeni altcineva decât cu ea. Nimic nu mă face mai fericit decât să petrec seara cu tine. Nu tu eşti în centrul acestei fraze, deşi ai făcut referire la propria fericire. "Nimic nu mă face mai fericit decât să petrec seara cu tine." Atenţia este asupra valorii celuilalt pentru tine. Când spui acelaşi lucru lui Dumnezeu, El primeşte glorie şi onoare. Îi scoţi în evidenţă valoarea. Nu aş vrea să fiu cu nimeni altcineva decât cu Tine, nimeni nu îmi poate da satisfacţie precum o faci Tu. Tânjesc după ceea ce îmi oferi prin Isus. Când vorbeşti în felul acesta, vorbeşti despre propria fericire şi despre gloria Lui. Deci atunci când cauţi bucuria aceasta, rezultatul e iubire pentru ceilalţi? Da! Am spus că nu poţi iubi oamenii dacă nu cauţi bucuria în Dumnezeu, pentru că 2 Corinteni 8:1-4 spune că, dragostea este revărsarea bucuriei în Dumnezeu, care împlineşte nevoile celorlalţi. Despre aceste lucruri am discutat până acum, acesta este un sumar.

    Mai am de adăugat încât un lucrul atât pe partea verticală a închinării creştine hedoniste şi pe latura orizontală a creştinismului hedonist. Dumnezeu este glorificat în noi atunci când noi suntem satisfăcuţi în El, în mod special când avem satisfacţie în El când suferim. Este destul de uşor să fii creştin când toate merg bine, toţi din jurul tău sunt creştini, mama şi tata sunt creştini, un grup de prieteni de la şcoală sunt creştini, ai o biserică, şi toate îţi merg bine. Dar vine o zi când toate lucrurile pe care te bazai vor cădea la pământ una după alta, îţi pierzi prietenii, sănătatea, părinţii s-ar putea să se despartă într-un mod tragic, şi te vei întreba dacă toate lucrurile pe care le-ai avut au fost reale. Când cântai laude lui Isus, venea închinarea din inimă sau o făceai pentru că te simţeai bine? Va veni ziua aceea, dar când treci cu Isus prin suferinţă, El primeşte multă slavă! Multă slavă! Pe partea orizontală, dragostea este revărsată din bucuria în Dumnezeu, care împlineşte nevoile celorlalţi, şi dragostea străluceşte şi mai frumos când continui să-i iubeşti pe alţii chiar şi atunci când e greu şi te costă foarte mult. Deci am numit sesiunea aceasta: "Preţul bucuriei în Dumnezeu" sau "Preţul iubirii." Vă invit să vă deschideţi Bibliile la Evrei 10.

    Vreau să trecem prin ultimele 4 capitole din Evrei pentru a vă prezenta o temă ce mi-a transformat viaţa într-un mod profund. În capitolele 10, 11, 12, 13 din Evrei vreau să găsim pasaje care vorbesc despre bucurie şi originea bucuriei, şi despre bucuria pe care o găsim mai încolo, bucurie ce vă susţine şi vă poartă prin suferinţa din viaţa voastră. Să zicem că ajungeţi acasă azi la ora 5:30 şi primiţi o veste proastă. Găsiţi voi un exemplu. Ce v-am învăţat până acum, ce vă poate ajuta să înduraţi, să supravieţuiţi, să prosperaţi şi chiar să iubiţi pe alţii în mijlocul suferinţei? Aici este textul în care vom găsi răspunsul la această întrebare. Evrei 10:32-34. "Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când după ce aţi fost luminaţi." Adică amintiţi-vă de ziua când aţi devenit creştini. "Aţi dus o mare luptă de suferinţe." Din nou vedem, precum în Corinteni, că după ce devii creştin lucrurile merg mai rău. "Pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor, şi pe de alta, v-aţi făcut părtaşi cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi." Haideţi să ne oprim aici. S-a stârnit o persecuţie atunci când au devenit creştini, deci nu au devenit creştini ca lucrurile să meargă mai bine. Au devenit creştini pentru că a-L cunoaşte pe Hristos, este cea mai mare şi eternă satisfacţie! Păcatele le-au fost iertate, au primit speranţă, au primit viaţa veşnică, deci dacă mureau, Îl aveau pe Hristos! Acesta este motivul pentru care au devenit creştini, nu pentru că lucrurile ar fi mers mai bine în viaţa lor. Unii au mers la închisoare, alţii nu au fost întemniţaţi. Cei care nu erau în închisoare se întrebau dacă să meargă să-i viziteze pe întemniţaţi. Pentru că dacă mergem, atunci vor afla că suntem creştini şi s-ar putea să ajungem şi noi în închisoare. Ce se va întâmpla cu copiii noştri în cazul acela? Acestea erau lucrurile cu care se confruntau. Haideţi să citim versetul 34. "În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă." Adică înseamnă că până la urmă au mers să-i viziteze "Şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre."

    Haideţi să ne oprim aici puţin. Au avut o adunare de rugăciune şi au discutat posibiltatea de a-i vizita. Dacă mergem, putem fi arestaţi şi cine va avea grijă de copiii noştri? Dar dacă nu mergem, îi lăsăm să lâncezească în închisoare, pentru că pe atunci nu aveau mâncare şi televizor ca în închisorile din zilele noastre. Nu primeau mâncare şi dacă rudele nu îţi aduceau mâncare, atunci mureai în închisoare. Trebuie să mergem, sunt fraţii şi surorile noastre în Hristos, avem acelaşi Domn, facem parte din acelaşi trup, trebuie să mergem. Şi în timp ce-i vizitau, averile lor erau răpite. Nu ştiu dacă au fost confiscate oficial de autorităţi sau furate de mulţimi. Dar poate priveau înapoi şi vedeau casele lor arzând, geamurile sparte, grafiti pe pereţi şi aruncau mobila pe geam afară. E ca şi cum aţi merge acasă, şi s-ar putea să vină ziua când să vedeţi casa voastră în flăcări, părinţii n-au putut să vă contacteze, iar peste tot au scris: "Îi urâm pe creştini!" Aţi face ce au făcut oamenii aceştia? Oamenii aceştia erau foarte ciudaţi. Erau nebuni. "Aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre." Cu bucurie! Cum ai putea să te uiți la casa ta distrusă şi să accepţi cu bucurie? Răspunsul este în continuarea versetului, "ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte."

    Nu mulţi adolescenţi petrec mult timp gândindu-se la rai şi lucrul acesta este trist. În Hristos aveţi o mai mare bogăţie decât casa voastră, mai mare decât toată muzica voastră, toate DVD-urile. O bogăţie mai mare decât notele voastre, hainele voastre, mâncarea voastră preferată şi prietenii voştri. Aveţi o bogăţie mai mare şi numele Lui este Isus! El dăinuieşte pentru totdeauna. Când toate trec, El rămâne ca o stâncă puternică. O, dacă aţi cultiva o dragoste plăcută, profundă şi de neclintit pentru El, mai presus de orice altă dragoste! Pentru că atunci când casa voastră e distrusă de flăcări, cu lacrimi pe obraz şi un zambert pe buze să puteţi spune: Este un câştig! E mult mai bine să-L ai pe Hristos, am o Împărăţie ce nu se poate clătina! Îmi doaresc ca tinerii să fie aşa.

    Evrei 11:24-26, "Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon." Deci ar fi putut fi şi ar fi beneficiat de toată bogăţia palatului din Egipt. "Ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului." Subliniaţi-vă în Biblie lucrul acesta, pentru că n-am spus că plăcerile acestea nu sunt reale. Vă spun doar că sunt trecătoare! Plăcerile nu ţin mult, dar Hristos dăinuie pentru totdeauna! A ştiut că plăcerile din Egipt sunt trecătoare ."El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului." E foarte ciudat să consideri ocara bogăţie. Foarte ciudat! Bogăţia înseamnă să ai mulţi bani în bancă, să poţi cumpăra tot ce vrei. Aceasta este bogăţia! El spune că ocara lui Hristos este bogăţie. E ciudat! Trebuie să vă puneţi pe genunchi şi să vă rugaţi să fiţi la fel de ciudaţi! Şi trebuie să faceţi lucrul acesta în fiecare zi.

    Nu-i în natura mea să gândesc aşa, deşi sunt creştin de 52 de ani. Este o luptă pe care trebuie s-o duc în fiecare zi pentru a considera ocara bogăţie. Poţi să-L aduci pe Isus într-o conversaţie, într-o situaţie în care oamenii îşi dau ochii peste cap şi te batjocoresc pentru credinţa ta? Să o consideri bogăţie? Ca Petru şi Ioan în Fapte 5 unde spune că, "Au plecat dinaintea Soborului, şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi, pentru Numele lui Isus Hristos." Este foarte ciudat, dar Isus a devenit într-un mod foarte profund o Comoară pentru ei. Am cântat că vrem să fim ca El. Ei au privit faţa Lui şi în timp ce aveau lacrimi în ochi, au ştiut că mergeau pe aceeaşi cale ca Isus înspre Calvar. Aceasta este bogăţia! Dar cum putem ajunge să gândim la fel? "El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire." Unii dintre voi m-aţi întrebat despre răsplată şi când mă gândesc la răsplată, mă gândesc la prezenţa a lui Hristos din abundență în noi. Nu un teren de golf în rai, nu faptul că o voi vedea din nou pe mama în rai. Nu aceasta este răsplata mea! Răsplata este că voi fi cu Hristos pentru totdeauna. Dacă ai bucuria şi speranţa aceasta, poţi suferi orice.

    Haideţi să mergem în capitolul 12. Aici este textul cel mai important pentru că Îl privim pe Isus, nu doar pe Moise şi creştinii de la început. Vedem cum a îndurat Isus suferinţa. Evrei 12:1-2: "Şi noi, dar fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte." Ne stă în faţă un maraton. "Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu." Cum a putut suferi Isus patimile pe care le-aţi văzut în filmul "Patimile lui Hristos?" Cum a supraviețuit? Cum de nu a spus, "Doamne, am petrecut 33 de ani supus şi fără păcat şi asta mi-e răsplata?" Aşa răspund mulţi creştini când lucrurile merg rău. Am încercat să Te urmez şi îmi aduci lucrul acesta în viaţa mea? Isus a spus, "Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze." Nu se referă la un coleg de bancă cu care ai mici neînţelegeri la ora de algebră. Trebuie să mori pe cruce cu mâinile pironite de cuie. Crucile sunt menite să aducă suferinţă şi moarte, nu-i aşa? Dacă vrei să fii ucenicul lui Isus, trebuie să suferi cu El. Te va costa enorm de mult dacă vrei să misiunezi în locurile unde nu a ajuns încă Evanghelia.

    Când recrutăm misionari la biserica noastră, nu le spun oamenilor că va fi o călătorie romantică, iar apoi veniţi acasă la câţiva ani, aduceţi înapoi videouri pe care să le vedem, nu! Suntem într-o luptă! Musulmanii nu vă vor în ţara lor! Nici hinduşii şi budiştii nu ne vor în ţara lor, încercând să-i convertim. Dar Isus spune, "mergeţi şi faceți ucenici din toate neamurile." Chiar dacă vă vor sau nu, chiar dacă ţara vă primeşte sau nu." Dacă vrem să împlinit trimiterea aceasta în generaţia noastră, vom avea parte de moarte, suferinţă, ruşine şi pedeapsa cu închisoarea. Cum a supravieţuit biciuirea? Răspunsul este, "pentru bucuria care-I era pusă înainte." Cum trebuie să începeţi să luptaţi pentru lucrul acesta? Trebuie să vă rugaţi, "Doamne, vreau să-L am pe Hristos comoara mea, fă-mi inima să fie satisfăcută într-un mod profund în comoara aceasta, Isus Hristos, ca orice s-ar întâmpla în viaţa mea, să rabd până la capăt."

    Încă un text în Evrei 13:12-13. Sper că observaţi tema aceasta în toate capitolele şi le-aţi subliniat şi le veţi citi din nou mai încolo. "De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă. Să ieşim dar afară din tabără la El, şi să suferim ocara Lui." Vedem din nou o invitaţie. Isus a ieşit din Ierusalim, din zona Lui de comfort, e un mod banal de a spune, dar toţi avem comfortul nostru. A ieşit din locul de siguranţă şi a murit acolo pentru noi, iar scriitorul spune, haideţi să mergem cu El! Cum? Cum vom avea o asemenea motivaţie? Versetul 14, "Căci noi nu avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare." Vă place oraşul Minneapolis, St. Paul, indiferent din ce oraş sunteţi? Vă place oraşul vostru? Mie îmi place Minneapolis şi cred că este unul dintre cele mai frumoase oraşe din America. Locuiesc în partea cea mai săracă din oraş şi mi se pare că e un paradis, comparat cu multe alte locuri în lume. Îmi place Minneapolis şi mă bucur că am putut să ne creştem copiii aici. Am crescut în Carolina de Nord, de acolo mi se trage accentul. Nu mă simt acasă în Minneapolis, nu m-aş simţi acasă dacă aş merge înapoi în Carolina de Nord. Am o casă şi merg acolo să fiu unde e Hristos. Dacă ar veni înapoi să-şi aşeze tronul în Minneapolis, aş fi fericit. Vreau să fiu unde e El. Nu am o cetate stătătoare aici. O bombă ar putea distruge oraşul nostru într-un minut, nu? Motivul pentru care putem suferi cu Hristos, deşi aţi crezut că viaţa înseamnă a-ţi căuta plăcerea maximă pe pământ, este pentru că "nu avem o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare." Nu alergați dupa plăcerile lumii. Vreau ca biserica Betleem şi toţi adolescenţii să fie diferiţi, să fie ai lui Hristos. Fiţi diferiţi! Fiţi creştini! Luaţi în serios lucrurile acestea acum, nu așteptați până ce vă veţi căsători şi veţi avea copii.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 771
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni