Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Tot ce ne-a învățat Domnul Isus - Partea 14
Autor: Zac Poonen  |  Album: Tot ce ne-a învățat Domnul Isus  |  Tematica: Umblarea creștină
Resursa adaugata de Mada_O in 07/11/2016
    12345678910 0/10 X
© Christian Fellowship Church, Sursa originală: http://www.cfcindia.com

    Continuăm astăzi studiul nostru despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus, bazat pe Matei 28:20, unde Domnul Isus ne-a poruncit să mergem în toată lumea, la orice naţiune, să facem ucenici şi să-i învăţăm tot ce ne-a poruncit El. Şi, fiindcă, după părerea mea, mult din ceea ce ne-a învăţat Isus, nu a fost demonstrat de liderii creştini, şi nu a fost explicat suficient, am simţit că ar fi bine să facem un studiu despre asta. Şi asta am făcut în sesiunile trecute. Iar astăzi am ajuns la Matei 5:13. "Învăţaţi ucenicii să păzească tot ce v-am poruncit."

    Trebuie să înţelegem tot ce ne-a învăţat, pentru a înţelege poruncile lui Isus, din spatele învăţăturilor Sale. El se întoarce spre ucenicii Săi... Ţineţi minte! Predica de pe munte, pe care o citim în Matei 5, e, în primul rând, pentru ucenicii Săi. Matei 5:1 spune că ucenicii Domnului au venit la El şi El i-a învăţat. Noroadele stăteau şi ele şi ascultau. El le spune ucenicilor Săi: "Voi sunteţi sarea pământului." El nu a spus asta noroadelor. Cu siguranţă, nu ele sunt sarea pământului. Ele nu au sare. Însă, ucenicii trebuie să fie sarea pământului. Isus era maestru în a vorbi prin imagini, şi ne-a lăsat pe noi să înţelegem semnificaţia lor, în timp ce căutăm inspiraţia şi revelaţia Duhului Sfânt. "Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni."

    Aşadar, care e scopul sării, în special, în mâncarea noastră? El vorbeşte despre gust aici. Sarea e folosită pentru multe alte motive, ca, de exemplu, la conservarea peştelui, şi alte lucruri de genul acesta, pentru un timp îndelungat. Dar El nu vorbeşte aici despre puterea de conservare a sării. El vorbeşte despre gust. Noi nu putem conserva lumea, astfel încât să nu se strice. Se va strica, fiindcă inimile oamenilor sunt îndreptate spre rău. Însă, în Adunare... El vorbeşte despre ucenici, care au păstrat gustul cerului în viaţa lor. Asta înseamnă că atunci când intri în contact cu acest ucenic, guşti ceva din cer, care e atât de diferit de ceea ce vezi la un om obişnuit, care are aroma pământului. Ce vreau să spun prin: a gusta cerul şi a gusta pământul? Mulţi oameni pe care îi întâlneşti, vorbesc doar despre ce se întâmplă pe pământ, care e ultimul preţ al acţiunilor şi titlurilor de valoare, ce calamitate se întâmplă aici, ce nenorocire se întâmplă acolo, etc. Sau ultima bârfă despre alţi oameni, tot răul pe care îl văd la alţii, şi pe care îl pot împărtăşi şi expune altora. Acum, acesta este gustul lumii. Gustul cerului e ceva ce aduce viaţă, bucurie, pace, bunătate. E foarte rar să găseşti astfel de oameni, din a căror viaţă ţâşneşte viaţa lui Isus. Ei sunt ca sarea; dau gust împrejurul lor. Întocmai ca într-un bol cu mâncare, ai nevoie de foarte puţină sare. Nu ai nevoie nici măcar de 1 lingură de sare. Ar fi prea mult. Într-un bol cu curry şi mâncare, ai nevoie de foarte puţină sare pentru a da gust mâncării, dacă sarea e foarte intensă şi de calitate. Dar dacă sarea e fără gust, atunci chiar dacă ai folosi 20 linguri, nu va face nici o diferenţă la gust. Aşadar, aici nu este vorba despre cantitate, ci despre calitate. Dacă sarea şi-a pierdut gustul... El nu vorbeşte deloc despre cantitatea sării aici.

    Astfel, El ne arată că ucenicii Lui vor fi întotdeauna puţini ca număr. Avem aici o farfurie cu orez şi curry. Câtă sare vei pune în această farfurie? Nici măcar 1/2 de linguriţă. Ai nevoie de foarte puţină sare pentru a da gust potrivit întregii farfurii. Aşadar, proporţia cantităţii de sare, în comparaţie cu toată mâncarea, e aproape cât adevăraţii ucenici de pe pământ, în comparaţie cu populaţia lumii. Uneori, chiar în comparaţie cu numărul oamenilor din Adunare. Adevăraţii ucenici sunt foarte puţini. Însă acei adevăraţi ucenici sunt sarea pământului. Datorită lor, pământul e ferit de judecată.

    Ţineţi minte în Sodoma? Domnul i-a spus lui Avraam în Genesa, când el se ruga cu privire la Sodoma. El a spus: "Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni."(Genesa 18:32) Domnul a spus: "Nu voi nimici Sodoma, dacă sunt zece oameni buni în acel oraş." Erau de ajuns zece oameni pentru a preveni cetatea de la a fi distrusă. Dar nu au fost zece, aşa că a fost distrusă. În vremea lui Ieremia, Domnul a redus acel număr şi mai mult. În Ieremia 5:1, Domnul i-a spus lui Ieremia: "Cutreieraţi uliţele Ierusalimului..." Ştiţi, Ieremia proorocea într-o vreme când Israel urma să fie luat în robie de către împăratul Babilonului. Iar aceasta era pedeapsa lui Dumnezeu. Însă înainte de asta, Ieremia a proorocit, i-a avertizat, a predicat 40 de ani, însă ei nu au vrut să-l asculte. Dar Domnul i-a spus lui Ieremia să meargă pe străzile Ierusalimului, şi să vadă dacă găseşte un om, nu zece. Un singur om, "care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta Ierusalimul." Asta e uimitor! Dar nu era niciunul, aşa că toată cetatea a fost luată în robie.

    Adeseori, Dumnezeu caută în acest mod. Citim în Ezechiel 22... Ezechiel a fost şi el un prooroc în timpul Babilonului. În Ezechiel 22:30, Dumnezeu spune prin Ezechiel: "Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc, dar nu găsesc niciunul!" Aceleaşi cuvinte. Nu e vorba de cantitate. Nu 10.000 de oameni. Un singur om. E uimitor ce poate face Dumnezeu printr-un om, dacă acesta e sincer, hotărât. Gândiţi-vă la Moise. Un singur om din Vechiul Testament, prin care Dumnezeu a putut elibera 2 milioane de israeliţi. Nu mai era nimeni altcineva în Israel, potrivit pentru a fi conducător. În timpul lui Ilie, deşi erau 7.000 de oameni care nu-şi plecaseră genunchiul înaintea lui Baal, imaginea a 7.000 de credincioşi, care nu se închină la idoli... Însă a fost un singur om, Ilie, care a putut aduce foc din cer. Aceeaşi proporţie e şi astăzi. Poate găseşti un singur credincios între 7.000 de credincioşi, care poate aduce foc din cer, prin lucrarea sa, rugăciunea sa, etc. Poate că 7.000 spun că nu fac asta sau aia. Mărturia lor e despre ce nu fac: "Eu nu merg la film, nu beau, nu joc jocuri de noroc, nu fumez ţigări, etc." Ei nu i se închină lui Baal. Dar cine poate aduce foc din cer? Unul care trăieşte înaintea feţei lui Dumnezeu ca Ilie. El avea sare, la fel ca în Noul Testament.

    Dacă înlături un om din biserica primară, - apostolul Pavel -, să-l înlăturăm pe el, dacă el nu ar fi existat, vă puteţi imagina ce pierdere ar fi avut acea biserică, pierderea pe care noi am fi suferit-o? Ar fi lipsit atât de mult din Scriptură. Un singur om. Bineînţeles, lucrarea lui Dumnezeu nu va fi stânjenită, fiindcă un om eşuează. Însă ce vreau să spun e că Dumnezeu ar fi putut folosi pe altcineva. Dar văd în Scriptură că Dumnezeu, adesea, realizează multe printr-o singură persoană care este sinceră, mai mult decât prin 10.000 de compromiţători. Aceasta este ideea accentuată, când le spune ucenicilor Săi: 'Voi sunteţi ca sarea. Nu vă plângeţi vreodată că sunteţi aşa de puţini!'

    Ţin minte o situaţie din Adunarea noastră din Bangalore, când, în mai multe cazuri, a fost nevoie să ne rugăm pentru guvern, pentru problemele din oraş. Şi am spus: "Doamne, noi nu suntem o Adunare mare, dar avem două calităţi: Prima este că noi căutăm sfinţenia cu toată inima noastră." Nu suntem aici ca să ne comparăm cu alţii. Dar putem spune sincer, înaintea lui Dumnezeu, că noi căutăm sincer să urmărim sfinţenia şi să fim plăcuţi Lui în toate. Nu vrem să fim pe placul oamenilor, nu vrem să ne închinăm banilor. Nu suntem interesaţi de bani în Adunarea noastră, aşa că nu ne închinăm lui Mamona; ne închinăm lui Hristos. Iar al doilea lucru, în măsura abilităţii şi cunoştinţei noastre, noi eram una. Nu eram o Adunare plină de neînţelegere, certuri, dispute şi bisericuţe, etc. Aşadar, urmărim sfinţenia şi suntem uniţi. Iar acestea sunt lucrurile pe care le caută Dumnezeu. Fiindcă dacă avem păcat în inima noastră Dumnezeu nu ne va asculta. - Psalmul 66:18 Iar acolo unde doi sunt uniţi - Matei 18:19-20 -, spune că pot cere orice, fiindcă Domnul e în mijlocul lor. Aşadar, avem curăţie şi unitate, aşa că avem dreptul de a primi un răspuns rugăciunilor noastre. Şi am primit răspuns de multe ori, în multe minuni pe care le-a făcut Dumnezeu. Cum face Dumnezeu aceste lucruri? Prin câţiva oameni care nu au pierdut gustul neprihănirii radicale, purităţii, dragostei înflăcărate, urmăririi smereniei, etc. Aşadar, ţineţi minte: "Voi sunteţi sarea pământului."

    Apoi, El a spus: "Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri." (Matei 5:13-16) Lumina este o altă ilustraţie folosită de Domnul Isus. Un bec, de exemplu, sau, în acele zile, un sfeşnic. Fitilul unui sfeşnic e foarte, foarte mic; becul e un obiect mic. Dar luminează toată camera. Fitilul unui sfeşnic în acele zile, era aşa de mic. Dar pe măsură ce ardea, lumina întreaga cameră. Nu dimenisunea fitilului sau a becului conta, ci intensitatea luminii care se răspândea. Din nou, accentul nu e pus pe cantitate, ci pe calitate. Avem becuri de 0 waţi, care emit o lumină aşa de slabă, că abia vezi ceva. Şi avem şi becuri puternice, de aproape aceeaşi dimensiune, becuri de halogen, care luminează o stradă întreagă. Aşadar, becurile pot avea putere electrică mai mică sau mai mare. Nu dimensiunea lor contează, ci intensitatea puterii cu care pot lumina ceva.

    Isus spune: "Voi sunteţi lumina lumii." Lumea este în întuneric. Nici o fărâmă de întuneric nu trebuie să fie în mine. Dacă aş fi un bec şi întunericul lumii ar fi în mine, atunci sunt ca un bec topit. Multe biserici au creştini care sunt precum becurile topite. Cândva ei ardeau, dar s-au topit, au dat înapoi, iar lumina nu mai străluceşte. Ce este această lumină? Spune aici: Lăsaţi oamenii "să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri." În acele zile, lumina venea printr-un sfeşnic, care ardea în permanenţă, cu ajutorul uleiului care era furnizat fitilului pentru a arde. Iar uleiul este imaginea Duhului Sfânt. O trăsătură a unui om uns cu Duhul Sfânt e că el face bine. În Faptele apostolilor 10:38, spune că atunci când Isus a fost uns cu Duhul Sfânt şi cu putere, umbla din loc în loc şi făcea bine. Nu umbla să strângă bani de la oameni pentru misiunea Lui, aşa cum fac mulţi, aşa-zişi predicatori unşi, astăzi. El era exact opusul acestora. El umbla făcând bine, şi niciodată nu a cerut bani pentru asta. Oamenii îi dădeau daruri voluntar, fără ca El să fi cerut, şi El accepta, dar niciodată nu ar fi făcut cunoscute nevoile Sale cuiva. El făcea bine fără să ceară bani. Iar aici spune: "Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune" şi să vă slăvească nu pe voi. Dacă faci fapte bune, ca să primeşti tu onoare şi slavă, asta e, de fapt, întuneric. Multe din faptele bune făcute de mulţi creştini, prin care îşi fac reclamă şi primesc slavă pentru organizaţia sau lucrarea lor e, de fapt, întuneric, fiindcă slava nu se duce la Tatăl din ceruri. Slava se duce la acea organizaţie sau la acel om. Lăsaţi oamenii să vadă faptele voastre bune, "şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri". Aceasta este o lumină adevărată; când cineva face bine. Iar rezultatul este că Hristos este slăvit, nu omul. Asta înseamnă să răspândeşti lumină.

    În Ioan 1:4, această lumină este descrisă astfel: "În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor." Aşadar, lumina nu este o doctrină, nu e o învăţătură sau un mesaj special, este viaţă, chiar viaţa lui Isus, care iese la iveală din noi, prin Duhul Sfânt. Asta este lumina. Aşa cum acel sfeşnic era aprins cu ulei. Viaţa lui Isus care iese la iveală din noi, aceasta este lumina. E foarte interesant de văzut că Isus a spus în Ioan 8:12 - "Eu sunt Lumina lumii". El a spus asta foarte clar. "Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric". Când cineva umblă în întuneric, potrivit cu Ioan 8:12, putem spune că acea persoană nu-L urmează pe Isus, fără îndoială. Dacă vreunul din voi spuneţi: "Sunt puţin în întuneric...", e posibil că nu-L urmaţi pe Isus; acesta e motivul. Nu spun că sunteţi confuz cu privire la voia lui Dumnezeu. Chiar şi Isus a fost confuz cu privire la voia Tatălui, perplex în grădina Ghetsimani. De aceea El S-a rugat o oră: 'Tată, care este voia Ta? Să beau acest pahar sau nu?' Asta nu e întuneric. Perplexitatea face parte din viaţa de credinţă. Însă întunericul este altceva. Ceva opus vieţii lui Isus. "Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii", fiindcă "Eu sunt Lumina lumii".

    Dar apoi în Ioan 9:5, El a spus că este Lumina lumii, doar pentru o anumită perioadă: 33 1/2 ani. Doar atât. Ioan 9:5 - "Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii." Cât timp a fost El în lume? 33 1/2 ani. Oamenii pot fi super spirituali, spunând: "Nu e Hristos în lume chiar acum?" Dacă citiţi în Ioan 17:11, El spune: "Eu nu mai sunt în lume". Trebuie să renunţăm la super spiritualitatea noastră. Când Isus a părăsit acest pământ şi S-a dus în cer, înainte să meargă la cruce, El spune: "Eu nu mai sunt în lume". 'Dar aceşti ucenici sunt în lume. Ei sunt în lume, dar Eu nu mai sunt aici. Eu plec. Vin la Tine. Vin la Tine, Tată Sfânt. Nu mai sunt în lume.' Când a spus în Ioan 9, "cât timp sunt în lume", El Se referea la perioada de 33 1/2 ani, când a manifestat viaţa. După ce a plecat în cer, cine este lumina lumii astăzi? Întoarceţi la Matei 5:14 - "Voi sunteţi lumina lumii." Dacă cineva m-ar întreba: "Cine este lumina lumii?", răspunsul adevărat, scriptural, ar fi: "Eu; eu sunt lumina lumii, şi alţii care Îl urmează pe Isus". Te-ai gândit la asta vreodată în acest mod? Te-ai gândit vreodată să răspunzi la întrebarea, "Cine e lumina lumii?", spunând: "Eu şi alţii care Îl urmează pe Isus"? Acesta e răspunsul corect. E foarte uşor să spui: "Oh, nu eu. Priveşte la Isus!" Dar El nu e pe pământ. El a spus că e Lumina lumii atât cât a fost în lume. Mulţi creştini nu au citit Scriptura corect. Şi au tot felul de idei greşite în minte, după cum înţeleg ei. Iar aceste idei sunt greşite în totalitate. După cum Dumnezeu a depins 100% de Isus Hristos în acei 33 1/2 ani, pentru a-I manifesta viaţa perfect, El depinde de Biserica Sa, uncenicii Săi, pe pământ, pentru a manifesta aceeaşi viaţă acum perfect. Lăsaţi oamenii să vadă faptele voastre bune, şi să-L slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

    Întoarceţi-vă la Matei 5:17. "Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc." Principiul fundamental din spatele Legii lui Dumnezeu este viaţa Lui. În Lege, a pune în scris cum e natura Lui s-a realizat într-un mod limitat. Absenţa idolatriei, a-I da lui Dumnezeu primul loc, cinstirea părinţilor, a nu răni niciodată alţi oameni, prin omor, adulter sau altceva de acest gen, etc. Aceasta a reprezentat manifestarea vieţii lui Dumnezeu în om. Iar Isus a manifestat această viaţă. El spune: 'Eu nu am venit să stric Legea'. Principiul fundamental din spatele Legii nu este niciodată desfiinţat. Unii oameni înţeleg greşit acel verset, şi spun că atunci ar trebui să ţinem şi ziua Sabatului. Domnul vorbea despre principiul din spatele acesteia. El spune: "Câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile".(Matei 5:18) El spune că a venit să împlinească Legea. Apoi continuă spunând: "Aşa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa", că unele porunci ar fi neimportante, "va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească", chiar pe cele mai mici porunci, "va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor."

    Se referă oare la cele 10 porunci sau la poruncile lui Moise? Jertfirea mieilor, aducerea de jertfe de pace, jertfe din grâne şi jertfe pentru păcat... Toate erau în Vechiul Testament. Nu putem alege doar una. Dar vedem că aceste porunci, aceste legi au fost împlinite în Hristos. Deci, când vorbeşte despre cea mai mică poruncă din Lege, Se referă la spiritul Legii. În Coloseni 2:16 spune: "Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat," fiindcă toate acestea sunt o umbră, inclusiv porunca a patra referitoare la ţinerea Sabatului. El spune că acestea sunt doar o umbră. Toate sunt împlinite în Hristos. Sau în limbajul de azi, putem spune că este ca o fotografie. Până a venit Isus, aveam nevoie de fotografie. Dacă nu călătoresc cu soţia, probabil că am cu mine poza ei şi mă uit la ea. Dar dacă călătoresc cu soţia mea, de ce aş avea nevoie să mă uit la poză? E ceva în neregulă cu un om care călătoreşte cu soţia sa şi tot se uită la poză. Aşadar, Legea este încheiată, acum că a venit Hristos. Toate acestea erau doar o umbră. Reprezintă o imagine corectă a lui Hristos. Multe lucruri din Vechiul Testament reprezentau o imagine corectă a lui Hristos. Dar este doar o fotografie, o poză, o umbră. Realitatea este în Hristos.

    Deci trebuie să ţinem minte asta, când ne gândim la Domnul Isus vorbind despre împlinirea Legii. Sabatul a fost împlinit, iar acum Domnul caută să aducă în inimile noastre Sabatul lăuntric. "Veniţi la Mine... şi Eu vă voi da odihnă." Acea odihnă lăuntrică ce vine, în timp ce luăm jugul Lui asupra noastră. Am menţionat asta, fiindcă unii oameni o consideră drept porunca ce nu trebuie niciodată anulată. Nu, împlinirea Legii are loc acum prin Duhul Sfânt, în inimile noastre.

    În Romani 8:4, găsim această explicaţie: "pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului." Astfel este împlinită Legea - Romani 8:4. Trebuie să comparăm un verset cu un altul. Legea nu va trece; El nu a venit ca să desfiinţeze, ci să împlinească. Şi trebuie împlinită în noi. Cum va fi împlinită în noi? - Romani 8:4 Porunca Legii este împlinită în noi când nu trăim după îndemnurile firii, ci după îndemnurile Duhului Sfânt, în fiecare zi. Nu prin ţinerea Sabatului sau ţinerea unora din acele porunci. Aşadar, să ţinem minte acest lucru! Iar la final, în Matei 5:20, El spune: "Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor." Asta vom studia în următorul nostru studiu, fiindcă El explică asta în continuare, în versetele rămase. Dar ţineţi minte asta! Că Isus Hristos a venit să împlinească Legea, şi chiar şi în vieţile noastre, Legea lui Dumnezeu trebuie împlinită în inimile noastre. În Vechiul Testament, ei împlineau Legea în exterior, în diferite forme. Păstrau exteriorul paharului curat; dar Dumnezeu e interesat acum de interior. Noi trebuie să fim sarea pământului şi lumina lumii. Iar acea viaţă trebuie să vină de la Duhul Sfânt, din interior.

 

    Haideţi să ne rugăm! Tată ceresc, în timp ce ne închinăm înaintea Ta, căutăm claritate în înţelegerea adevărului Cuvântului Tău; ca să nu ne blocăm în ritualuri, ci să trăim în realitatea vieţii lui Hristos. Ne rugăm în Numele Domnului Isus, Amin!



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 572
  • Export PDF: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni