Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Sfințenia lui Dumnezeu - Partea 2
Autor: Paul Washer  |  Album: Sfințenia lui Dumnezeu  |  Tematica: Lume
Resursa adaugata de ch_andreea_93 in 06/07/2016
    12345678910 0/10 X
Copyright 2013, Paul Washer de la HeartCry Missionary Society. Toate drepturile rezervate. Folosit cu permisiune.
Aceasta resursa a aparut original pe www.heartcrymissionary.com.
Subtitrarea (daca este cazul) este furnizata de colaboratorii site-ului www.resursecrestine.ro

    În prima parte am vorbit despre sfințenia lui Dumnezeu. Și faptul că Dumnezeu este transcendent peste creatură. Și faptul că accentul în cuvântul "sfânt" nu e pe lipsă de păcat, ci ideea de separare. Faptul că nu este nimeni ca Dumnezeul nostru. Absolut nimeni. Și că a fi sfânt înseamnă a estima valoarea lui Dumnezeu mai presus de toate lucrurile. Să-L consideri sacru și mai presus de toate lucrurile și să te apropii de El cu pasiune, cu dragoste, cu dorință. Am vorbit și despre faptul că poți fi un fariseu care ține Legea, care face totul ca la carte în ce privește Legea. Dar cu toate acestea să nu fii sfânt, pentru că inima ta e departe de El. A fi sfânt înseamnă mai mult decât separarea de ce este rău. Pentru că separarea nu e un scop în sine, e doar un mijloc. Un mijloc către un final mai măreț, și acel final e Dumnezeu. Un al lucru despre care am și care cred că e important să-l repetăm, e următorul. De multe ori în cadrul conferințelor la care se vorbește despre atributele lui Dumnezeu, oamenii care vin la aceste conferințe sunt oameni cărora le pasă de adevăr. Dar atunci când vorbești de sfințenia lui Dumnezeu, e foarte important să vorbești despre cum chiar și adevărul poate deveni un idol care se așează în locul lui Dumnezeu. În această săptămână nu s-au adunat aici o echipă de experți, pentru că în primul rând, nu există experți în ce privește atributele lui Dumnezeu. Și dacă ar exista așa ziși experți, nu ar avea putere în viața lor să le proclame. Nu există oameni mari ai lui Dumnezeu aici în acest weekend, ci doar oameni mici, demni de milă, patetici, păcătoși slabi, ai unui Dumnezeu măreț și milostiv. Și dacă vom învăța orice despre Dumnezeu, va fi prin harul bun al lui Dumnezeu. Și atunci când vom învăța, nu trebuie să ținem la pieptul nostru. Și să păstrăm doar pentru noi la fel ca pe un idol care ia locul lui Dumnezeu. E foarte, foarte obișnuit să vezi oameni cărora le place să studieze despre Dumnezeu, cărora le place să vorbească despre Dumnezeu. Dar sunt foarte, foarte puțini cei care iubesc să alerge la Dumnezeu și să stea în curțile Lui și să locuiască cu El. Acestea fiind spuse, e de asemenea important, să vorbești despre sfințenie într-un mod foarte obișnuit și potrivit și anume în ideea de separare de păcat. Chiar dacă vroiam să vorbesc despre puterea lui Dumnezeu simt că e necesar să continuu cu această idee a sfințeniei și data viitoare voi vorbi despre puterea lui Dumnezeu. Sfințenia lui Dumnezeu înseamnă și că El e curat din punct de vedere moral. Că este fără păcat. Și dacă noi vrem să fim un popor sfânt, ne vom apropia de El doar în măsura în care ne-am separat de asemenea de acele lucruri pe care Dumnezeu le urăște cu adevărat. Așa că ne vom ruga și vom începe studiul pe acest aspect al sfințeniei lui Dumnezeu.

    Tată, vin înaintea Ta în Numele Fiului Tău. Și în Numele Lui, Tată sunt destul de îndrăzneț să vin. Îți mulțumesc Tată așa de mult pentru Fiul tău. Pentru că știu că nu aș avea parte cu Tine dacă nu ar fi fost El. Dar știu că datorită Lui, pot fugi în camera tronului unde îngerii se tem să pășească. Datorită Lui am acces la Tine. Datorită Lui Tu ești Tatăl meu și eu sunt fiul Tău. Și mă bucur de asta, și Te laud că mă asculți. Și Te laud că sunt acceptat ca preaiubit al Tău. Îți mulțumesc Doamne pentru toate lucrurile mari pe care le-ai făcut în Sion. Bucuria ei este mare datorită Tie. Și datorită Fiului lui David pe care L-ai pus pe tron. O, Doamne, Te laud și mă închin Tie. Și mă rog, Doamne, ca pentru slava Ta și de dragul Fiului Tău, și pentru binele poporului tău, și pentru simpla bucurie a faptului, să ajungem să înțelegem și acest aspect al sfințeniei Tale. O Doamne, și ajută-ne să vedem că nu e un lucru mare, nu e o povară ci e o bucurie. E ca și cum ai fugi pe un câmp ca tânăr, fără nici o povară în spate. Să înțelegem că cea mai mare libertate aparține oamenilor care se fac sclavi Ție. O, Doamne, Te laud, mă închin Ție. Doamne, de ce trebuie să-mi deschid ochii și să predic acum? Ar fi mai bine să stau cu Tine. Mult mai bine. O Doamne, Te laud, în Numele lui Isus. Amin.

    Avem un Dumnezeu minunat, nu-i așa? Îmi amintesc de un prieten drag, Mike Morrow, și felul în care iubește el. Câteodată va vorbi doar despre Dumnezeu. Întotdeauna spun că e o combinație între Jonathan Edwards și Jerry Clower. Câteodată va predica despre Dumnezeu și dintr-o dată se va da pe spate și își va pune mâinile pe șolduri, și va spune, "O, oamenilor, avem un Dumnezeu." Și e atât de adevărat. E atât de adevărat! Așa că aici la conferință, puteam lua fiecare atribuit al lui Dumnezeu și să vorbim timp de un an. Și totuși să nu spunem nimic. Vedeți despre asta e cerul. Oamenii mă întreabă câteodată, "Când voi ajunge în ceruri, voi ști totul?" Veți ști multe, dar nu vei ști totul. De ce? Pentru că asta înseamnă cerul. În toată eternitatea vei fi într-o căutare sălbatică și plină de pasiune a cunoașterii lui Dumnezeu. Și El îți va umple în fiecare zi cuferele până la refuz, și vei crede că nu mai e nimic de dat. Dar următoarea zi te vei trezi și le vei umple din nou cu o nouă și crescândă cunoștință a slavei Lui. E un lucru splendid. În Ioan 17 ni se spune că asta începe acum. Începem acum, "Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine." Începi acum! Să-L cunoști pe El. Despre asta e vorba.

    Vorbim despre sfințenie ca despre puritatea morală a lui Dumnezeu. Sunt anumite lucruri pe care trebuie să le înțelegeți mai înainte. Pentru că de multe ori ne uităm la ce înseamnă pentru noi și credem că înseamnă același lucru și pentru Dumnezeu, când de fapt înseamnă ceva total diferit. Puritatea morală nu e ceva ce Dumnezeu decide să aibă. Nu e ceva ce caută, nu e ceva ce face. Putem spune că puritatea morală e esențială pentru Dumenzeu. E un atribut al lui Dumnezeu. Nu e ceva ce El face, e ceea ce este El. Și ca El să fie orice altceva, ar însemna să-Și contrazică propria natură. E o imposibilitate. Când vorbim despre puterea lui Dumnezeu e important să știm că sunt unele lucruri pe care Dumnezeu nu le poate face. Și unul dintre ele este următorul -  toate se reduc de fapt la asta -  Dumnezeu nu se poate contrazice. Dumnezeu nu poate face ceva ce vine în contradicție cu natura Sa. Dumnezeu nu poate fi altfel decât sfânt. Nu poate fi altfel decât curat din punct de vedere moral. Haideți să analizăm puțin. Nu îmi place să folosesc asta, dar oamenii îmi spun întotdeauna să-mi fac teologia practică, și eu le răspund întotdeauna că dacă nu e practică de la început nu e teologie, cel puțin nu teologie biblică. Vă dați seama de încrederea pe care o avem în acest lucru? Că El este sfânt, de o sfințenie morală absolută, și nu se poate schimba și nu se va schimba. Spui, "O, asta e un lucru minunat." Dar e și mai minunat când compari asta cu creaturile Lui. Când compari asta chiar și cu cea mai sfântă creatură. Vreau să vă citesc o afirmație din Iov 15:15. Spune așa, "Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinții Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui." Înseamnă a doua parte a versetului că cerurile nu sunt curate? Sau că există păcat în ceruri? Nu, în cer e o neprihănire perfectă. Care e prin urmare adevărul comunicat aici? Înseamnă din nou, că în puritatea Lui morală El e sfânt. Și ce vrem să spunem prin asta e că, chiar și în puritatea Lui morală El e separat de toate celelalte. Nimic nu e pur moral, la fel ca El. Nimic nu e curat în comparație cu Dumnezeu. Chiar și cea mai curată dintre creaturi nu e curată, și asta ne spunea fratele Mike. Ne putem compara unii cu alții și făcând asta, Pavel, apostolul, spune că nu suntem înțelepți, dar făcând asta putem spune, "Eu sunt în regulă, și tu ești în regulă." Dar atunci când compari orice cu Dumnezeu, nu e nimic în comparație cu Dumnezeu. Din nou, nu e doar ceva cantitativ. El nu e ca noi, doar că într-o stare mai bună. E ceva calitativ. El nu deloc e ca noi sau ca nimic altceva. Un alt lucru care se spune, "Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinții Săi." Înseamnă asta că, chiar și îngerii aleși s-ar putea întoarce împotriva lui Dumnezeu? Nu, nu înseamnă asta, dar iată ce cred eu că înseamnă. Sfințenia lui Dumnezeu e inerentă. Nimeni nu mai poate spune asta. Orice altă sfințenie, orice altă puritate morală e derivată. Atunci când spun că sfințenia lui Dumnezeu e inerentă, vreau să spun că e cine este El. Dar să spui că un înger este sfânt... de unde vine această sfințenie? Vine de la Dumnezeu. Dacă un înger e sfânt e pentru că Dumnezeu i-a făcut sfinți. Dacă vor rămânea sfinți e pentru că Dumnezeu îi susține în sfințenia lor. Și dacă Dumnezeu s-ar retrage de la ei, ar deveni un haos moral. O ilustrație bună e următoarea. Întotdeauna îi întreb pe oameni:
    - Dumnezeu a făcut lumea?
    - Da, El a făcut-o.
    - Ce mai face El în ce privește lumea?
    - El o susține.
    - Și dacă nu ar susține-o, ce s-ar întâmpla?
    - S-ar trasnforma într-un haos total, s-ar destrăma, ar fi distrusă, s-ar autodistruge.
    - Absolut.
    La fel e cu orice aspect al sfințeniei din orice creatură. Dumnezeu nu face doar ceva sfânt, El și susține sfințenia. Toată sfințenia e derivată de la Dumnezeu.

    Haideți să ne întoarcem la practicitatea acestui fapt. Vedeți cum voi sfinților depindeți de Dumnezeu, indiferent dacă recunoașteți asta sau nu? Nu puteți obține un nivel de sfințenie și apoi să vă rupeți de Dumnezeu pentru că ați ajuns unde ați vrut. Fiecare lucru care sunteți în acel moment trebuie să curgă de la Dumnezeu în acel moment. Nu poți merge la Dumnezeu într-o zi să-ți umpli buzunarele pline de har sau de sfințenia lui Dumnezeu, și apoi să fugi în pustie independent de El pentru o vreme, și totuși să rămâi sfânt. E ca și cu mana -  trebuie să vină în fiecare zi! Trebuie să vină în fiecare moment! Tinerilor creștini! Unii dintre voi studiați pentru lucrare. Înțelegeți că la această vârstă, înainte de a vă dedica slujirii, vă dedicați mai ușor lucrurilor lui Dumnezeu, rugăciunii și căutării Lui. Problema e că atunci când vei intra în lucrare, vei deveni așa de ocupat încât vei crede că poți să treci peste acel timp pe care îl aveai înainte cu Domnul și totuși să mergi înainte. Nu poți! E nevoie de o mană zilnică. Mană în fiecare moment care trebuie să vină din tronul lui Dumnezeu.

    Un aspect al sfințeniei e faptul că Dumnezeu e separat de tot ce este profan și păcătos. Separat. De ce trebuie să vorbim despre asta? Trebuie să vorbim despre asta și încă ceva pentru a învăța ceva din nou și din nou. E imposibil pentru un popor cum suntem noi, mai ales într-o cultură ca a noastră, să înțelegem păcătoșenia păcatului. Suntem ca și aceia care beau nelegiuirea ca apa. Mergeți și vorbiți cu peștii, întrebați-i dacă sunt conștienți că sunt uzi. Ei nu vorbesc mult despre faptul că sunt uzi, pentru că umezeala e peste tot în jurul lor. S-au obișnuit așa mult cu asta. În același fel și noi trebuie să vedem mereu perspectiva lui Dumnezeu asupra păcatului pentru a îl trata cu aceeași atitudine. Și vreau să știți că e o atitudine extrem de severă. Dumnezeu are o atitudine nemiloasă față de păcat. El îl urăște. Îi e potrivnic, îl disprețuiește. Câteva pasaje care sunt foarte importante sunt: Psalmul 5:4 unde spune, "cel rău nu poate locui lângă Tine." Știi prietenul meu drag, cred că atunci când ajungem în cer unul din lucrurile de care ar trebui să ne fie cel mai rușine ar fi acesta, de toate lucrurile pentru care nu ne-am închinat lui Dumnezeu. Această afirmație, "cel rău nu poate locui lângă Tine," o luăm de bună. "Da, bun, cel rău nu poate locui cu Dumnezeu." Știți că am putea petrece o viață întreagă închinându-ne lui Dumnezeu, datorită acestei afirmații. Vă imaginați cum ar fi să trăiți pe un pământ creat de o creatură atotputernică care ar avea răul în ea? E absurd, e o batjocură să nu te închini lui Dumnezeu în fiecare secundă, și numai pentru că nici un rău nu poate locui cu El. Nu ar fi nici o încredere, nu ar fi nici o speranță, nu ar fi nimic! Vă imaginați tot răul pe care satan l-a adunat, distrugerea pe care a lăsat-o în urmă o ființă rea fiind. Și nici măcar nu e o ființă atotputernică. Vă puteți imagina ce ar însemna dacă Dumnezeu ar fi ca el? Vă puteți imagina teroarea, chiar dacă Dumnezeu nu ar fi ca el dar ar putea fi într-o zi, în ce teroare am trăi? Aud oameni spunând câteodată, "Nu știu de ce ar trebui să mă închin Lui." Dacă respiri, ai un motiv.

    În continuare, în Iacov 1:17 spune, "orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus. " Nu ne gândim întotdeauna la asta, dar vreau să observați ceva. Dacă Dumnezeu nu ar fi sfânt, nu s-ar mai da niciun lucru bun, și nimeni nu ar mai primi niciun dar desăvârșit. Vedeți prieteni dragi, toate celelalte atribute ale lui Dumnezeu, pe care le dorim atât de mult, le prețuim atât de mult, la care ne gândim, toate se leagă de puritatea Lui morală. Dacă nu ar fi pur din punct de vedere moral. Și satan poate să ia acest lucru în lume și să transforme puritatea morală în ceva oribil, ceva puritanic. Dar cu toate acestea cel mai mic râset care a ieșit vreodată de pe buzele îngerilor sau oamenilor a venit doar pentru că Dumnezeu este sfânt. Spune, "coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare." Iacov folosește aici "Tată" cu un scop foarte important. Uneori dăm lucrurilor interpretări pe care nu ar trebui să le dăm. Aici avem aspectul de Tată al lui Dumnezeu, aspectul sfințeniei lui Dumnezeu. Vreau să vă spun ceva, cum ar fi să avem un tată care nu este sfânt? Vedeți, nu îmi place că, chiar și în mintea creștină e uneori ideea că sfințenia e ceva sever, înspăimântător și teribil. Dar cu toate acestea, singurul fel prin care Dumnezeu poate fi un Tată bun, plin de compasiune și dragoste, de încredere în toate lucrurile, e pentru că e sfânt. Cum poate fiul să se încreadă în tatăl care nu e un om sfânt și comite adulter împotriva soției lui? Cum poate să se încreadă o națiune într-un lider căruia ar trebui să-i pese de ei, când nu-i pasă nici de familia lui? Vedeți, așa funcționează lucrurile. Fără sfințenie, toate celelalte se dărâmă. Absolut toate. 1 Ioan 1:5, "Vestea, pe care am auzit-o de la El și pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, și în El nu este întuneric." Parcă ar fi corul cântării, "Te-adorăm în fericire," în spatele acestor cuvinte. E ca și cum Ioan ar veni fugind cu această bucurie grozavă scrisă pe fața lui. "Am un mesaj pentru voi, Dumnezeu este lumină și în El nu este întuneric!" Compară asta cu dumnezeii păgânilor și vei aprecia mult mai mult. Acești zei demonici fioroși, cruzi și înspăimântători sub formă de capră. Chiar și dumnezeii păgânismului modern din America. Dumnezeul vrăjitoarei, dumnezeul druidului, dumnezeul babilonului. Dumnezeul multor religii asiatice. Sunt fioroși, sunt înspăimântători, sunt terifianți. Miturile grecilor. Niciodată nu am știut ce vor face acei zei. Acei zei te pot face să râzi într-un moment dar să te distrugă în următorul. Ioan vine alegrând cu ceva față de ce am devenit atât de indiferenți. O luăm de bună, e ceva obișnuit, și când devine ceva obișnuit, nu ne mai închinăm. Ar trebui să fim exaltați de acest fapt, că Dumnezeu e sfânt și El nu se schimbă. El nu se schimbă. În Iacov capitolul 1 versetul 13 spune, "Nimeni, când este ispitit, să nu zică: "Sunt ispitit de Dumnezeu." Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, și El însuși nu ispitește pe nimeni." Un învățat mai mare poate sta pe acest verset zile în șir. Dar vreau să scot o idee. Din nou, ne uităm la acest pasaj aproape ca și cum Dumnezeu ar fi ca noi, dar mai măreț. Ca și cum Dumnezeu întâmpină ispite ca noi dar are întotdeauna puterea să le biruie. Nu înseamnă deloc asta. De ce suntem noi tentați? V-ați gândit vreodată la asta? A fi tentat înseamnă a fi atras înspre ceva. Există o afinitate, ceva de afară care ne cheamă, și ceva din noi își găsește plăcerea în ceea ce ne cheamă. Și vrem să fugim spre acel lucru, așa că trebuie să luptăm împotriva lui. Pentru că, chiar dacă am fost născuți din nou ca și creștini, există această parte din noi pe care nu prea știu cum s-o numesc, numiți-o fire sau oricum, există această parte din noi care nu e reînnoită și dorește răul. Există această parte lumească și carnală încă acolo. Și atunci când vine ispita, o senzualitate sau un alt lucru, s-ar putea să aibă puterea uneori să ne atragă. Și trebuie să depășim acea ispită, trebuie să ne luptăm împotriva ei. Trebuie să cităm Scriptura, trebuie să ne gândim la lucrurile lui Dumnezeu. Trebuie să luptăm din greu și să nu fim atrași spre acea dorință. Credeți că e la fel cu Dumnezeu? Nu, prietenul meu. Iată marea diferență. Pune orice răutate înaintea lui Dumnezeu și El nu va spune, "O, e atrăgător, dar eu sunt Dumnezeu și pot birui această dorință." Nu, nu există nimic din acea răutate pe care El să o dorească. Orice rău ai pune în fața Lui, El îl urăște. El nu e atras de el, nu trebuie să se lupte să-l îndepărteze. Nu trebuie să se țină de masă pentru a nu aluneca în acea gaură neagră. Imediat ce se apropie de El, El îl recunoaște și urăște acel lucru. Și asta e minunat. E absolut minunat! Slavă lui Dumnezeu! Nimic rău nu locuiește cu El. Nimic rău nu-L atrage. Nimic. Sfinților, vreau să vă spun ceva. Și pot să spun asta pentru că sunt un om temător. Nu sunt un om îndrăzneț și puternic. Dar vă spun ceva, când aud astfel de lucruri, chiar așa slab cum sunt, mă simt puternic. Mă simt neînfricat la fel ca un leu. Când mă gândesc la ce s-ar putea ridica împotriva mea, chiar înainte de a termina această predică... Când mă gândesc la toate încercările, la toate necazurile, tot răul de afară, toate lucrurile, chiar și uneltirile demonice care au loc împotriva mea ca și creștin, ar fi de ajuns să scuture și să scufunde fundațiile celui mai puternic om. Dar când mă gândesc la asta, la faptul că Dumnezeul meu nu e dedat la niciunul din aceste lucruri, ci le urăște și vine împotriva lor... Asta nu mă face să mă gândesc la Dumnezeu ca la cineva care vrea să strice distracția tuturor. Ci mă face să mă gândesc la un Dumnezeu în care sunt în siguranță. ...în care sunt în siguranță. De aceea în Iov 34:10 se spune, "Ascultați-mă dar, oameni pricepuți! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!" Departe... nu există o distanță destul de mare... Nu știu cât e de mare acest univers, dar știu că dacă l-ai stivui și l-ai pune cap la cap cu un trilion de alte universuri, nu ar fi destul de departe pentru a ne oferi o ilustrație a cât de departe este fărădelegea de Dumnezeul nostru. Și asta îmi dă cea mai mare liniște. Am auzit un predicator spunând odata, și cred că mai mulți au spus același lucru. Predicatorul s-a ridicat în picioare într-o zi și a spus, "Oameni dragi, am o veste bună și am o veste rea. Vestea bună e aceasta, Dumnezeu e aici. Vestea rea e aceasta: Dumnezeu e aici." Depinde de ce parte a liniei ești. Și asta e minunat, nu-i așa?

    Vorbim despre sfințenia lui Dumnezeu. Dacă o înțelegem ca și credincioși, suntem aproape copleșiți de bucurie. Dacă dai aceeași imagine a sfințeniei celor răi, ei vor fugi de parcă i-ai stropi cu petrol și le-ai da foc. Sfințenia lui Dumnezeu nu înseamnă doar că e separat de păcat, nu poate păcătui, nu va păcătui, înseamnă de asemenea că s-a întors împotriva păcatului. Dumnezeu nu e neutru sau apatic cu privire la răul care este în această lume. Și El s-a confruntat și se va confrunta cu fiecare strop de rău care s-a ivit vreodată, vă promit asta. El o va face și a făcut-o. Cum a făcut asta? Sunt două moduri prin care Dumnezeu s-a ocupat de rău. Unul e prin crucea lui Isus Hristos, așa cum a spus fratele Mike. Hristos a purtat răul, a purtat păcatele poporului Lui. A murit pe acea cruce, și a făcut posibil ca un Dumnezeu drept să arate milă. Dar răul va fi confruntat și în aceia care L-au respins pe Hristos. Dacă L-ai respins pe Hristos, dacă nu ai parte cu Hristos, să știi următorul lucru, Dumnezeu se va ocupa de rău și asta se va întâmpla la marea zi de judecată. Când nu se va arăta milă deloc. Dumnezeu nu e apatic față de păcat. Îi auzim mereu pe filozofi și politicieni spunând, "Unde este Dumnezeu în mijlocul tot răului care se întâmplă?" El e chiar pe tron. Și la vremea Lui se va ocupa de tot. Isus Hristos ne asigură că niciun cuvânt nefolositor care a ieșit pe gura cuiva nu va rămâne neobservat. Așa se va ocupa de rău. Vreau să ne uităm la ceva, în Habacuc 1:13, "Ochii Tăi sunt așa de curați că nu pot să vadă răul și nu poți să privești nelegiuirea!" Sfinților, mai ales bărbaților care sunteți aici... Ochii voștri -  acesta este un perimetru bun, un standard bun, o unealtă bună de măsurare. Pot să vadă ochii voștri răul? Sau au devenit atât de obișnuiți cu răul, încât nici nu-l mai recunosc când se arată. Un prieten drag de-al meu mi-a împărtășit că Domnul îl călăuzise odată să țină un post de 28 de zile. Și a spus că tot ceea ce a făcut a fost să se roage, să-L caute pe Dumnezeu și să citească Scriptura. S-a izolat timp de 28 de zile. Și a spus el că atunci când a terminat, nici nu mai putea citi ziarul fără să devină otrăvit în duhul lui. S-au obișnuit ochii voștri cu răul? Să arunci doar o privire? Pentru că vă asigur că ochii Tatălui nu pot privi răul. Într-un sens, dragul meu prieten, nu, nu ne putem muta sus în munți și să ne ascundem de restul lumii. Dar sunt locuri în care nu ar trebui să umbli. Sunt locuri în care nu ar trebui să fii. Sunt lucruri la care nu ar trebui să te uiți, în mod specific la televizor. Și alte lucruri care nu te ajută cu nimic să-ți păstrezi sufletul curat, să promoveze evlavia în tine, ci fac doar opusul. Și ce e surprinzător... și vreau să dau un avertizment tinerilor de aici... Am văzut studenți la seminar, am intrat peste studenți la seminar și studenți la facultate, care mărturiseau și făceau lucruri de genul, dar apoi intrau în camera lor, sau în centrul social pe care îl au la campus sau la seminar, intrau și vedeau lucruri la televizor pe care ochii unor oameni ai lui Dumnezeu nici nu le pot suporta, dar ei se uitau la ele. Cu fiecare generație, pare să existe o toleranță tot mai mare la aceste lucruri. Și nu numai că nu este bine, și ofensator față de Dumnezeu, dar vreau să priviți și așa lucrurile. Aceste lucruri sunt ucigătoare de bucurie. Îți vor omorâ bucuria. Îți vor distruge fericirea. Te vor face murdar. Dar ochii lui Dumnezeu sunt prea curați ca să fie de acord cu răul. Ochii tăi vor fi un semnal de alarmă pentru tine, o unealtă de măsurare. De orice ar fi atrași să știți că sunt atrași doar pentru că acel lucru e în inima voastră. Și trebuie să aibă loc o lucrare adâncă a Duhului în inima ta. Puțin post și rugăciune nu ar strica nimănui. Meditarea asupra Scripturii și căutarea lucrurilor lui Dumnezeu ne-ar face tuturor un imens bine. Aș sugera chiar că dacă ai petrece la fel de mult timp în fața Cuvântului lui Dumnezeu, pe genunchi, pe cât petreci în fața televizolului, ai vedea o mare prosperitate în viața ta de creștin.

    Mergem mai departe, în Deuteronom 25:16. Vreau să vă uitați la perspectiva lui Dumnezeu asupra păcatului. "Căci oricine face aceste lucruri, (vorbește despre nedreptate) oricine săvârșește o nedreptate, este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău." Vreau să vă uitați la ceva foarte important. În primul rând cuvântul tradus "urâciune" vine dintr-un cuvânt ebraic care înseamnă respingător, ofensator, dezgustător, revoltător sau obscen. În Psalmul 88:8 cuvântul este tradus "pricină de scârbă." Acum haideți să ne întoarcem și să ne uităm la o idee important care s-a pierdut complet în evanghelismul american al zilelor moderne. Și e următoarea, ascultați ce spune. Nu spune că aceste lucruri sunt dezgustătoare și detestabile. Chiar dacă sunt. Ci spune oricine, orice persoană care face aceste lucruri. Oricine săvârșește o nedreptate este o urâciune. Noi ne grăbim să spunem, și predicatorii din zilele moderne se grăbesc să spună că păcatul este o urâciune înaintea lui Dumnezeu, dar nici măcar nu-mi amintesc ultima oară când am auzit un predicator să spună că păcătosul e o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Nu veți auzi asta. Dar veți citi asta în Scriptură. Pe tot locul. Pe tot locul. Faptul că persoana care face păcatul este un obiect de scârbă înaintea lui Dumnezeu. Ca să confirm asta, pentru că nimeni nu mă crede, în Psalmul 5, versetele 4 și 5, "Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să-I placă răul;" Și nimeni nu are probleme cu asta, pentru că putem defini răul și îl putem plasa undeva în afara noastră unde să nu ne atingă. "O da, Dumnezeu urăște răul." Dar spune, "cel rău nu poate locui lângă Tine. Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăști pe cei ce fac fărădelegea." Vreau să vă uitați la asta pentru un moment. Realizați că Scriptura vorbește cu un scop. Nu e poezie. Vrea să ne transmită ceva foarte important. Spune, "Tu," adică Dumnezeu, "urăști pe cei ce fac fărădelegea." Când a fost ultima oară când ai auzit asta de la un amvon? Cam atât cu "Dumnezeu iubește păcătosul dar urăște păcatul." Cum spun asta, imediat oamenii spun, "Dar cum rămâne cu Ioan 3:16?" "Fiindcă așa de mult a iubit Dumnezeu lumea..." Eu le spun că e în Carte, și la fel e și asta. Una din legile logicii clasice e că în lege nu sunt contradicții. Dacă Biblia e Cuvântul lui Dumnezeu ea nu se poate contrazice pe sine. Așa că nu, nu neg Ioan 3:16, dar vă citesc acest pasaj din Psalmul 5, și trebuie să găsim o cale prin care aceste pasaje vorbesc adevărul și nu se contrazic unul pe celălalt. Dar amândouă sunt acolo. Dumnezeu și-a demonstrat dragostea față de lume. Biblia spune că Dumnezeu urăște pe toți cei ce săvârșesc fărădelege. Pe cei ce lucrează fărădelege. Unele traduceri folosesc, "pe cei ce fac rău." Prietenul meu drag, una din cele mai mari probleme din America astăzi, e că predicăm aproape tot adevărul. Și lăsăm pe dinafară acea parte pe care ar trebui să o explicăm în fața mass-mediei. Spune-le oamenilor că Dumnezeu urăște păcatul și nu vei supăra pe nimeni. De ce? Pentru că fiecare are o definiție a păcatului care pune păcatul în afara lor. Spune unui grup de homosexuali, spune unui grup de feminiști, spune unui grup de ucigași, că Dumnezeu urăște păcatul, și vor spune, "Desigur că îl urăște!" Problema e că atunci când începi să spui, "Aceasta este definiția păcatului, și aceasta este atitudinea lui Dumnezeu nu doar față de păcat ci și față de păcătos." Nu am timp să stau mult aici, pentru că vreau să vă spun multe alte lucruri. Dar, am vorbit despre asta cu fratele Mike, despre dilema divină. Dacă Dumnezeu este drept și sfânt, El nu te poate ierta. Despre asta e Evanghelia. Dar dacă mă ridic la un seminar și spun asta, oamenii se uită la mine ca și cum n-au mai auzit așa ceva în viața lor. Dacă Dumnezeu este drept și sfânt El nu te poate ierta, la fel cum un judecător care este drept, nu te poate ierta pur și simplu, datorită faptului că te iubește. Judecătorilor li se cere să facă dreptate.

    Marea întrebare din toată Biblia e următoarea. Cum poate Dumnezeu să fie sfânt și drept și să ierte în același timp? Dacă vorbesc despre judecata divină în zilele din urmă sau despre a doua venire a lui Hristos și de scaunul de judecată al lui Hristos, și de faptul că oamenii sunt aruncați în iad... întotdeauna vin oameni la mine și îmi spun, "Nu sunt de acord cu ce tocmai ai spus. Eu nu cred că Dumnezeu aruncă oameni în iad." Și eu le spun, "Știți și cerul are o problemă, dar e chiar opusul problemei voastre." "Problema în ceruri nu e cum poate un Dumnezeu sfânt și drept să judece păcatul și pe răzvrătiții care îl săvârșesc. Problema din ceruri pentru care Dumnezeu trebuie să ne dea o explicație e următoarea. Cum poate Dumnezeu fi drept și sfânt și să ierte aceste creaturi infame care merită să moară?" Vedeți cum am sucit Evanghelia? Există o singură cale. Și această cale e ca dreptatea Lui să fie satisfăcută. Și a fost satisfăcută în acea zi pentru poporul Lui, când Fiul Lui a purtat păcatul lor, și toată mânia aprinsă și ura sfântă a lui Dumnezeu împotriva răutății a căzut peste Isus Hristos și Dumnezeu Tatăl și-a zdrobit singurul Fiul sub pedeapsa aprigă pe care o meritai tu. Așa că atunci când vorbim de a veni la Dumnezeu, conștientizați că venim la Dumnezeu doar pentru că Fiul Lui a murit în afara porților orașului zdrobit sub pedeapsa Tatălui său. Pedeapsa care trebuia să cadă asupra capului tău. Văzând că nu am fost răscumpărați cu bani, sau argint, sau cufere din ceruri, ci prin sângele Fiului lui Dumnezeu, cum vom trăi prin urmare?

    Vreau să menționez câteva lucruri despre răspunsul nostru la sfințenia lui Dumnezeu. În primul rând ar trebui să ne bucurăm și să-I mulțumim. Deja am vorbit despre asta, dar vreau să repet. Psalmul 30:4, "Cântați Domnului, voi cei iubiți de El, măriți prin laudele voastre Numele Lui cel sfânt!" Ar trebui să-I cântăm, să ne închinăm Lui, să-L adorăm pentru că El este sfânt și El nu se schimbă. Și pentru că va fi sfânt întotdeauna. Va fi întotdeauna vrednic, mai mult decât vrednic de încrederea noastră. Ar trebui să avem o închinare constantă. Încă un lucru. Ar trebui să trăim înaintea lui Dumnezeu cu reverență și frică evlavioasă. Acesta este un adevăr aproape imposibil de învățat. Există anumite lucruri, și unii poate vă veți supăra pe mine, dar există anumite lucruri pentru care e nevoie de mai mult decât o simplă predică. Acesta e unul din ele. Trebuie să cunoști adevărul Scripturii pentru a înțelege această afirmație. Dar trebuie să-L experimentezi pe Dumnezeu pentru a înțelege această afirmație. Cum El poate fi un Tată pentru noi, dar în același timp, "Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău." Cum ne putem apropia de El fără frică, dar cu toate acestea ar trebui să ne apropiem cu mare frică. E ceva dincolo de orice definiție, dincolo de scrierea unor cărți. Dar, pentru sfinții care s-au apropiat de Dumnezeul lor, ei înțeleg pe delplin. Chiar dacă nici ei nu își pot explica. Îmi vine în minte imaginea lui John F. Kenedy stând în biroul oval, cel mai puternic om de pe fața pământului, în cel mai puternic birou, un loc unde dacă oamenii ar fi chemați să se întâlnească cu el, ar tremura. Dar cu toate acestea fotograful face o poză din cealaltă parte a camerei în care se poate vedea sub birou, pentru că există un spațiu la baza biroului unde se țin picioarele și se poate vedea deschizătura din cealaltă parte, și acolo se joacă sub birou, printre picioarele lui, băiețelul lui. Un loc unde demnitarilor le-ar fi frică să intre, dar cu toate acestea fiul se joacă printre picioarele lui. Vreau să știți că acea credință ca a unui copil se poate apropia de Dumnezeu. Unde îngerii se tem să pășească, în anul în care Isaia a murit, Domnul ședea pe un scaun de domnie foarte înalt, poalele mantiei Lui umpleau Templul. Îngerii pășeau cu atenție să nu calce pe ea. Dar tu și cu mine ne putem juca în preajma ei. Dar în același timp, spune așa, "Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!" Prin urmare cum împăcăm cele două lucruri? Dacă te-ai fi apropiat vreodată de El, indiferent cât timp, ai ști. Ai ști cum se împacă. Avem ceva foarte important aici. Isaia 8:13. "Sfințiți însă pe Domnul oștirilor. De El să vă temeți și să vă înfricoșați." Odată un grup de tineri au întrebat un predicator îndrăzneț, care tocmai predicase un mesaj care l-a pus în încurcătură... Au venit la el și au spus, "Cred că ești cel mai curajos om de pe fața pământului. Liderii crâșnesc din dinți la adresa ta. S-a zis cu tine. Nu te vor mai chema niciodată aici. Cum de ai putut să zici asta? Nu te temi de oameni." Predicatorul s-a uitat la ei și a spus, "Ba da, mă tem de oameni. Mi-e rușine să o spun, dar mi-e teamă de oameni. Și câteodată mi-e frică de ei. Dar mă tem mai mult de Dumnezeu, și mi-e frică mai mult de El." Vei fi uimit de câtă libertate va avea un om căruia îi este mai frică de Dumnezeu decât de oameni. Nu are nimic de-a face cu curajul unui om. Asta le spun oamenilor. Tinerilor, ascultați-mă! Nu are nici o legătură cu curajul, ci cu relitatea! Hai să zicem că eu sunt cel mai înspăimântător om de pe fața pământului. Și aici e un dușman, foarte mic, dar care știu că mă poate doborâ. Ce voi face? Mă voi teme. De ce? Pentru că sunt un laș. Dar dincoace e un gigant colosal, care mă poate distruge dintr-o clipită. Nu are nimic de-a face cu curajul, ci doar cu realitatea. Aceasta e o realitate pentru mine, dacă nu mai mult, decât aceasta pe care pot s-o văd. Așa că dacă va trebui să aleg împotriva cui să lupt, va fi cel micuț. Nu are nimic de-a face cu curajul. Se ridică întrebarea dacă a existat vreun om curajos pe fața pământului. Dar dacă vei conștientiza că Dumnezeu e o realitate mai măreață decât armatele oamenilor, nu îți va fi greu să iei decizia corectă, pentru că va trebui să te confrunți cu una sau cu alta. Fă alegerea asta. Alege acest lucru micuț. Un vierme poate intra în creierul lui, și într-o zi să înnebunească. Bacteria poate intra în trupul lui și într-o zi va fi mort. Dar acesta dăuinuie pentru totdeauna, și națiunile sunt ca o picătură într-o găleată înaintea Lui. Și nu va fi nici o schimbare de gărzi.

    Mergem mai departe. Îmi place acel pasaj. E un pasaj care ne ajută mult. Cunoștința atributelor lui Dumnezeu va schimba caracterul unui om, vedeți asta tinerilor predicatori? Nu e vorba de cât de mare și îndrăzneț poți deveni în relație cu alți oameni, ci doar realitatea a cine este Dumnezeu în viața ta va schimba totul. Ce ar trebui să facem? Ce ar trebui să facem în lumina acestor lucruri? Vreau să merg rapid la Filipeni, capitolul 2, versetul 12, "Astfel, dar, preaiubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea, duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur." Cred că fratele Mike a predicat despre asta anul trecut. Despre sfințire. Dar unul din răspunsurile noastre la sfințenia lui Dumnezeu este propria dorință de a fi sfinți. Pentru a duce până la capăt. Spune să faci asta, să lucrezi la mântuirea ta. Să te strădui! Fratele Charles are o predică pe care o recomand, despre violență. Despre împărăția cerurilor, și intrarea în ea prin a fi violent în credința ta. Această avansare, această recunoaștere a acestei nevoi imense de Dumnezeu, și a o căuta în mod violent, la fel ca acei orbi cărora li s-a spus să tacă, dar ei au strigat și mai tare, "Ai milă de noi, Fiul lui David!" Mergi înainte către sfințenie. Noi căutăm atâtea lucruri, nu-i așa? Căutați să aveți o educație bună, căutați să știți mai mult despre Dumnezeu, pentru a fi mai deștepți decât toți și să fiți chemați la o conferință. Căutați atâtea lucruri... dar căutați sfințenia, acesta este lucrul pe care îl răsplătește Dumnezeu. Căutați sfințenia. Și dacă toată cunoștința voastră nu duce la asta, e o vanitate. E o vanitate. Oamenii mă întreabă, "Frate Paul, ce părere ai despre marea reformă care are loc în țară?" E ceva tăcut, nebăgat în seamă de mas-media sau creștinismul contemporan, dar e adevătrat că există o reformă a tinerilor care vor adevărul. Și câțiva ani am aplaudat această reformă, am îmbrățisat-o cu bucurie, spunând că e minunată. Dar acum am îndoieli, pentru că mulți din acești tineri devin total nefolositori. Pentru că ceea ce au căutat e cunoștință, și nu pe Dumnezeu. Doctrină și nu prezența lui Hristos. E un lucru înspăimântător, și e ceva de ce și predicatorii mai în vârstă trebuie să se teamă mereu. Merge mai departe și ne dă această încurajare. Prima oară avem ideea de a ne duce mântuirea până la capăt. Apoi în versetul 13 spune, "Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea." Vreau să știi că dacă ești creștin, vei fi în procesul sfințirii, și vei crește în evlavie. Și dacă nu crești în sfințenie și evlavie ca și stil de viață, atunci siguranța ta s-ar putea să fie falsă. Pentru că nu e de ajuns doar să fii mântuit și apoi să decizi cât de departe vrei să mergi în viața ta de creștin. Dumnezeu a decis cât de departe vei merge în viața ta de creștin, și anume până vei fi asemenea Fiului Lui. "Da, știu că atunci când trecem de cealaltă parte vom fi glorificați." Singura siguranță pe care o ai că vei trece de cealaltă parte și vei fi glorificat e că chiar și acum Dumnezeu lucrează la sințenia ta.

    Un alt lucru foarte important. Evrei capitolul 12. Una din cele mai minunate afirmații din Scriptură. Evrei 12:14, "Urmăriți pacea cu toții." Ce înseamnă asta? Fugiți după ea. Băiețelul meu se entuziasmează dacă îl pui în fața unu zid alb complet, pentru că va scrie pe el. Mulți mă întreabă, "De ce ești așa slab?" "Pentru că am fugit după cei doi băieți ai mei." E ceva ce faci cu vigoare, cu putere, să fugi cu tot ce ai. Nu e ceva apatic, e vorba de zel, de foc, ești dedicat în acea direcție. Spune, "urmăriți pacea," și toată lumea spune, "O, e minunat. Hai să ne luăm de mâini și să cântăm kumbaya. Să urmărim pacea." Dar apoi spune, "...și sfințirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul." Dacă acest lucru e adevărat, atunci poate 75% din oamenii care merg la bisericile evanghelice din America sunt pierduți. Și nu e vina politicii liberale, sau a teologilor liberali. E vina amvonului. Pentru că uitându-mă la biserica de astăzi pot să reinterpretez cuvintele lui Isus despre calea îngustă. Dacă am lua biserica de astăzi și am reinterpreta acel text, ar suna cam așa. "Intră pe poarta strâmtă, și apoi mergi pe calea largă și vei fi în regulă." "Declară-ți credința în Isus, și apoi umblă ca lumea, e în regulă, acea declarație e destul de puternică." Declarația ta de credință în Isus Hristos, e fără nici o valoare. Pentru că spune, "Mulți vor declara că Mă cunosc în acea zi. Vor spune Doamne, Doamne, și le voi spune, "Depărtați-vă de la Mine, niciodată nu v-am cunoscut." Dovada că o persoană este cu adevărat născută din nou e că urmăresc sanctificarea. Urmăresc sfințenia. Vreau să revin puțin și să clarific că nu vorbim despre o urmărire înflăcărată în toate zilele vieții noastre, pentru că avem cu toții lupte. Cu toții suntem uneori căldicei. Cu toții suntem fascinați de lume, și trebuie să ne întoarcem. Dar apoi Biblia ne explică, pentru că înainte de acest pasaj pe care tocmai l-am citit, avem marele pasaj despre disciplina tatălui asupra copiilor. Aproape tot capitolul 12 din Evrei se ocupă de acest lucru. Spune, "Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește. Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? Dar, dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii." Da, vom recunoaște că în inima celui mai sincer credincios, vom găsi uneori o stare între cald și rece, vom găsi confuzie, vom găsi o inimă rece. Dar nu va fi un stil de viață. De ce? Datorită puterii nașterii din nou și dragostea puternică a acestui Tată care nu va renunța la tine. "Pe Iacov l-am iubit, pe Esau l-am urât." Cum l-a urât pe Esau? În primul rând a recunoscut că l-a urât cu adevărat. Cum? Dacă te uiți la viața lui Iacov și viața lui Esau, amândoi erau binecuvântați din plin de Dumnezeu. Și Esau avea așa de multă avere încât nu avea nevoie de nimic de la Iacov când acesta s-a întors. Atunci de ce l-a urât Dumnezeu pe Esau? Vă voi spune de ce. Lui Esau i-a tăiat frânghia, și l-a lăsat să fugă. L-a lăsat pe Esau să fie Esau, și Esau a făcut tot ce a vrut, și nu au fost urmări de care noi să știm. I-a tăiat frânghia și i-a dat drumul. Esau a rămas întotdeauna Esau. Liber, plin... apoi a murit și a mers în iad. Așa cum ar spune mama mea cu privire la Iacov, "Dumnezeu l-a omorât în bătaie pe acel băiat în fiecare zi din viața lui." Așa l-a iubit Dumnezeu pe Iacov. Și când Iacov s-a întors de dincolo de acel râu, șchiopăta. Cineva a spus odată, "Paul, trebuie să fii tare rău. Trebuie să fii un fiu tare dificil." Am spus, "De ce?" "Pentru că Dumnezeu doar a atins coapsa lui Iacov, dar la tine a trebuit să le înlocuiască pe amândouă." Am spus, "Da, e adevărat." Dar sunt înlocuite. Cred că una din cele mai mari dovezi că suntem născuți din nou e acel pasaj din Ezechiel unde spune, "vă voi curăța de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri." Dacă ar fi să mă uit în urmă la viața mea și să o descriu printr-un lucru, ar fi următorul. Dumnezeu a lucrat în ultimii 22 de ani să mă curățească de spurcăciunile mele și să distrugă toți idolii mei. Și dacă voi mai trăi cincizeci de ani, tot asta îmi va descrie viața.

    Sunt așa de multe de spus! Nici nu știu cu ce să continuu, am prea multe versete aici. Vreau să mergem puțin în 2 Corinteni, capitolul 6. Tinerilor, ascultați-mă! Ascultați-mă cu atenție. Vă voi spune ceva ce vă va ajuta. Una din rugăciunile mele pentru băieții mei... desigur că mă rog să fie convertiți, născuți din nou, și adaog pe fundal, în contextul acelei cereri, să o facă atunci când vrea El, pentru că și pe Paul l-a chemat într-o vreme pe care eu nu aș fi ales-o. Voia Domnului să se facă și nu a mea, dar una din rugăciunile mele e, "Doamne, naște-i din nou și convertește-i devreme, pentru ca lumea să nu îi aibă. Să nu aibă atâtea urme de ghiare pe ei." Nu știu dacă asta face vreo diferență sau nu, dar pare să facă. Ce vreau să vă spun tinerilor... ascultați-mă! E o problemă de viață și de moarte. Păzește-ți inima din care țâșnesc izvoarele vieții. Există un dușman și o lume căzută afară, care vrea să stoarcă viața din tine, vrea să te violeze, vrea să te distrugă, vrea să te mutileze, vrea să te întunece, să te păteze. Să te facă murdar. De ce? Pentru că atunci când nu ești toate acele lucruri, atunci când se uită la tine, se simt mustrați și nu suportă. Ascultați-mă! Dacă eu aș putea să merg în urmă și să nu fac lucrurile pe care le-am făcut înainte de convertirea mea, mi-aș da o mână să pot face asta! Aș da orice poate fi luat din mine fără să mă omoare. Pentru a îndepărta de la mine distracția și amuzamentul, cel puțin așa le numeau. Unii din voi faceți școala acasă. Este extrem de periculos. Vei spune, "De ce? Eu vreau să fac școală acasă cu copiii mei." Ideea mea e următoarea. Câteodată poate te gândești că nu e așa de rău acolo. O, e mai oribil decât ți-ai putea imagina! Și atunci când Dumnezeu le spune copiilor Lui să fie sfinți cum și El e sfânt. Uitați-vă ce spune. Dumnezeu e cea mai binecuvântată entitate, e cea mai binecuvântată ființă care există. E o bucurie continuă înaintea tronului Lui, plăceri fără număr înaintea tronului Lui. Așa că atunci când ne spune să fim sfinți cum El e sfânt, El ne spune, "Veniți să fiți înghițiți de această bucurie." Dar cu toate acestea lumea și diavolul vor pune în mintea voastră, și unii dintre voi veți putea să recunoașteți că vi s-a întâmplat, diavolul va pune în mintea voastră, "Uite ce pierzi. Uite ce pierzi. Părinții tăi vor doar să te priveze de orice distracție, ei nu înțeleg, sunt bătrâni." Dar ei înțeleg, nu au fost întotdeauna bătrâni, și dacă ar putea merge în urmă și să nu facă ceea ce încearcă să te oprească pe tine să faci, și-ar tăia mâna dreaptă. Ei înțeleg mai mult decât vei ști tu vreodată.

    În 2 Corinteni capitolul 6, începând cu versetul 14, Dumnezeu spune următoarele, "Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși." Ce înseamnă asta? Nu intra în nicio relație cu niciun necredincios care va avea o influență în viața ta. Nu ne putem îndepărta de această lume. Nu putem să nu avem contact cu necredincioșii. Într-un anume sens biblic, ar trebui să avem contact cu necredincioșii. Dar niciodată nu ar trebui să intrăm într-o relație cu un necredincios, să avem o legătură strânsă cu un necredincios care ne va influența viața. E prea periculos! Spune mai departe, "Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege?" Vedeți, nu e vorba de a face cum vrei tu, și a face cum vrea Dumnezeu. E vorba de o linie trasată clar. Ori Îl vei urma pe Hristos, ori Îl vei urma pe Dumnezeu ori vei fi cu aceia care se adună împreună și care dacă ar putea ar ataca camera tronului lui Dumnezeu, L-ar da jos de pe tron și L-ar măcelări. Vedeți nu e vorba doar de vreun teren neutru. E vorba de a-L iubi pe El sau a-L disprețui. Și trebuie să decizi unde vei fi. Și decizi asta în fiecare moment al fiecărei zile a vieții tale. Merge mai departe și spune, "Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înțelegere poate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii?" Desigur că toate sunt întrebări retorice și răspunsul este, Absolut nimic! Nu este nicio legătură! Nu este nicio legătură! Și trebuie să ajungi la această concluzie. Nu este nicio legătură. Lumea nu are nimic de-a face cu mine, și eu nu am nimic de-a face cu ea. Acea lume a fost crucificată față de mine și eu am fost crucificat față de lume. Eu sunt legat de ceruri. Sunt un pelerin. Aceasta nu e casa mea. Nu aparțin aici. Nu am nicio treabă aici. Nu e locul meu. Sunt un străin, sunt un venetic. Mă aștept să fiu batjocorit, mă aștept să fiu tratat cu cruzime. Sunt dincolo de linia dușmanului. Nu mă aștept să primesc nimic aici. Dar mă aștept să primesc totul acolo. Una din problemele noastre e că așteptăm prea mult de la acest loc. Și ne așteptăm ca Dumnezeu să ne dea puțin din acest loc. Cum să-ți dea puțin din acest loc? El îl urăște, nu l-ar da niciodată unui copil pe care-l iubește. El îți dă acel loc. Celălalt loc. Așa că nu te plânge că lumea e împotriva ta, că toți ceilalți par să se distreze și tu ești în spatele gratiilor moralității. Aceasta nu e casa ta! Și aceia care dansează, dansează doar pentru a uita durerea a cât sunt de goi.

    Mergem mai departe și vom încheia cu această parte. După părerea mea acesta e unul din cele mai sfâșietoare pasaje din toată Biblia. Spune, "Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: "Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu." De aceea: "Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul cel Atotputernic." Aproape că îl vedem aici pe Osea, acel profet vechi, venind la Gomera și spunând, "Gomera, vino de la toți acei oameni răi. Îndepărtează-te de prostituția ta. Îndepărtează-te de adulterul tău. Vino, eu voi fi soțul tău. Am o casă pentru tine." Ca un om să fie redus la asta e ceva trist. Ca Dumnezeu prin har să consimtă să facă asta. E un lucru minunat. Asta îți spune ție. El chiar este tot ceea ce spune că este. Și totul se reduce la faptul că nu-L cunoaștem, și nu credem ceea ce cunoaștem. El chiar este așa. Și El a pregătit cu adevărat un loc pentru oamenii Lui. Dar cel mai important lucru e că acel loc pentru oamenii Lui, nu poate fi descris dintr-un motiv. El e acolo. El e acolo! Totul se reduce la El. Din nou, sfințenia nu e abilitatea de a te supune unui set prestabilit de reguli, ci e o atracție spre El, care va conduce o inimă către o supunere voită și plină de bucurie. Haideți să ne rugăm.

    Tată, fie ca inimile noastre să fie atât de atrase către Tine, Ca inimile noastre... o Doamne... Doamne tind să rătăcesc, tind să părăsesc Dumnezeul pe care-L iubesc. Ia inima mea Doamne și pecetluiește-o, pecetluiește-o pentru curțile Tale de sus. Da, dragul lui Isus. Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 761
  • Export PDF: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni