Tot ce ne-a învățat Domnul Isus - Partea 2
Autor: Zac Poonen  |  Album: Tot ce ne-a învățat Domnul Isus  |  Tematica: Misiune
Resursa adaugata de Mada_O in 28/04/2016
    12345678910 0/10 X
© Christian Fellowship Church, Sursa originală: http://www.cfcindia.com
Referințe

    Vom continua studiul referitor la tot ce ne-a învăţat Domnul Isus. Mai devreme ne-am uitat la importanţa împlinirii marii trimiteri. În Marcu 16:15 se află prima jumătate a marii trimiteri: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit." (v.16) Iar data trecută am spus că această parte este împlinită de 99% dintre cei implicaţi în lucrarea misionară şi evanghelizare, aceştia fiind creştini născuţi din nou. Însă a doua jumătate a marii trimiteri din Matei 28:18-20, este împlinită, după cum observ eu, numai de aproximativ 1% dintre creştinii născuţi din nou, implicaţi în lucrarea misionară, şi predicarea Evangheliei. Dar această a doua jumătate este ceea ce completează marea trimitere. Altfel, este ca un lucru terminat pe jumătate.

    Există aşa o frumuseţe în ceea ce priveşte simetria corpului uman. Cât de urât ar arăta un corp, dacă, de exemplu, o jumătate a corpului uman ar fi musculos şi puternic, iar cealaltă parte ar fi piele şi os. Ar arăta îngrozitor! Sau dacă un ochi ar avea o mărime normală, iar celălalt ar fi doar 1% din mărimea primului. Sau o ureche să fie 1% din mărimea celeilalte. Aşadar, la fel de urât arată, când marea trimitere, dată în Marcu 16 şi Matei 28, este împlinită în mod dezechilibrat, prin faptul că Marcu 16:15 este accentuat atât de mult, încât Matei 28:19-20 este aproape ignorat. În Matei 28:19-20, El vorbeşte despre a face ucenici din toate neamurile. Nu doar să-i aducem în locul în care păcatele le sunt iertate. Nu doar să ajungă să fie botezaţi, ci să-i facem ucenici. Iar apoi să-i îndreptăm spre alte lucruri, despre care vom vorbi mai târziu. Dar să ne uităm în Matei 28:19.

    În lecţia precedentă am observat condiţiile uceniciei. Şi ce înseamnă să faci un ucenic. Ucenicii au înţeles foarte clar. Am văzut împreună condiţiile în Luca 14:25-33. Apoi spune că o dată ce faci ucenici, trebuie să-i botezi, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Aşadar, înainte de a-i boteza, trebuie să le prezentăm cerinţele uceniciei. Şi să le spunem că atunci când îi chemăm la Domnul Isus, nu-i invităm doar să meargă în cer când vor muri, nu-i invităm doar să vină să aibă păcatele iertate, dar îi invităm să-L facă pe Domnul Isus Domn al vieţii lor. Să nu fie doar cineva pe care îl vizitezi ocazional o dată pe săptămână, dar Cineva care îţi va fi soţ. Ştiţi, când o femeie se căsătoreşte, ea renunţă chiar şi la numele părinţilor ei şi devine în totalitate una cu soţul ei, sau cel puţin aşa ar trebui să fie. Aceasta este relaţia pe care Hristos vrea să o aibă cu fiecare din noi. Aceasta înseamnă să fii ucenic. Aşadar, o femeie nu trebuie să intre în căsătorie, gândind că trebuie să petreacă doar o zi cu soţul ei, sau că poate continua să-şi trăiască viaţa ei personală, şi să-şi mai viziteze şi soţul din când în când. Nu, ci ea trebuie să conştientizeze că mariajul este un angajament absolut, faţă de un alt om, cu care se va căsători. La fel şi în predicarea Evangheliei, trebuie să fie claritate, cu privire la felul în care explicăm oamenilor cărora le predicăm, că relaţia cu Domnul necesită un angajament total. Aceasta înseamnă ucenicie. Aceasta înseamnă să-L urmăm pe Domnul. Eşti pregătit pentru asta? Atunci, vino! Te vom boteza. Nu aşteptăm până când o persoană devine perfectă. Nu. Dar omului trebuie să i se prezinte cerinţele uceniciei, iar când le acceptă, îl botezăm în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. De aceea, în adunările noastre, vrem să aşteptăm să vedem, dacă o persoană doreşte să-L urmeze pe Domnul înainte să o botezăm.

    În ţările în care este persecuţie, unde a fi creştin nu este la modă, nu e nevoie să aşteptăm aşa mult, întocmai ca în zilele primare. Pentru ca un evreu să devină creştin, aceasta însemna un sacrificiu extraordinar. Şi chiar şi în ziua de astăzi este la fel, pentru un evreu să devină creştin. De aceea, în zilele primare, în Faptele apostolilor, oamenii puteau fi botezaţi aproape imediat. Pentru un închinător la idoli, a renunţa la idolatrie, şi a deveni creştin însemna întreruperea relaţiilor cu rudele, etc. Aşadar, era uşor să-ţi dai seama că doreau să fie ucenici, şi astfel puteau fi botezaţi destul de repede. Însă, în zilele noastre, în ţări în care nu este persecuţie, nu este aşa uşor să-ţi dai seama dacă o persoană a înţeles cerinţele uceniciei. E posibil să-L fi acceptat pe Hristos, pentru că vrea să meargă în cer. Poate că nu i s-au prezentat cerinţele uceniciei, poate că nu le-a înţeles, şi chiar dacă le-a înţeles, poate că nu este dispus să meargă până la capăt. Nu avem dreptul să botezăm astfel de oameni. E posibil ca o persoană să cadă în păcat după ce a fost botezat, însă acesta este un alt subiect. Însă cerinţele uceniciei trebuie prezentate clar oamenilor, chiar de la bun început.

    Domnul Isus a proclamat mereu adevărul în felul acesta. Atunci când un tânăr bogat a venit la El şi L-a întrebat: "Ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?" Domnul Isus i-a spus să renunţe la tot ce avea. Şi când acesta nu a fost dispus să facă asta şi a plecat, Domnul Isus nu s-a dus după el. Domnul nu a redus niciodată condiţiile, ca să facă lucrurile mai uşoare. Nici măcar nu i-a cerut să vină pas cu pas. El a fost categoric. I-a spus că dacă vrea să-L urmeze, trebuie să renunţe la tot ce avea. Aşadar, aceasta este ceea ce citim în Matei 28:19. În acest mod trebuie prezentată Evanghelia. Apoi putem să-i botezăm pe oameni.

    Botezul este semnificativ, după cum citim în Romani 6, în sensul că simbolizează îngroparea omului meu vechi, vechea mea viaţă pe care o aveam, şi care presupunea, de fapt, să fac propria mea voie. Să fac ceea ce-mi plăcea mie. Să caut să-mi fac mie pe plac. Sau să caut să fiu pe placul altor oameni. Şi că acel om vechi, acel om adamic care trăia în mine, a murit. Mi-am luat locul, cu Hristos pe cruce şi acel om vechi a murit. Când accept asta, atunci pot fi botezat, şi ieşind din apele botezului, mărturisesc că sunt o nouă persoană acum. Aşadar, aceasta înseamnă a fi botezat... scufundat. Deci dacă acest lucru nu este adevărat, atunci botezul devine nesemnificativ. Nu poţi îngropa un om care nu a murit. Eu spun că mulţi oameni care sunt botezaţi nu sunt morţi. Nu au ales să moară faţă de ei înşişi. Dar merg în apa botezului, pentru că a devenit un ritual pentru ei. Mulţi părinţi vor să-şi impulsioneze copiii să se boteze pentru propria lor onoare. Ei cred că botezul îi va păzi oarecum de lume. Nu e adevărat. Botezul este doar un simbol al alegerii pe care o persoană a făcut-o, de a muri faţă de viaţa sa însăşi. De a muri faţă de propria voinţă. Dacă nu a făcut această alegere, botezul este un ritual fără sens. Mulţi creştini trec prin ritualuri fără sens de genul acesta

    Un alt lucru pe care îl citim în Matei 28:19, este că botezul trebuie făcut în Numele Dumnezeului triunic. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Aşadar, şi acolo Hristos accentuează trinitatea. Întocmai ca la botezul Său. Citim că s-a auzit o voce din cer. Tatăl, ...Fiul lui Dumnezeu intrând în râul Iordan, şi Duhul Sfânt pogorându-Se peste El în chip de porumbel. Vedem acelaşi lucru aici, referitor la botezul creştin, accentul este pus pe Dumnezeul triunic, pe cele trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Trei persoane distincte, dar un singur Dumnezeu. De aceea, se specifică: în Numele..., nu mai multe nume. Ci un singur Nume, dar este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Acesta este un mister. Nu cred că este posibil ca noi ca fiinţe umane, să înţelegem pe deplin acest mister. Cum Dumnezeu este Unul, dar totuşi în trei Persoane distincte. Însă pentru mine, aceasta este una dintre dovezile autenticităţii creştinismului. Că trei Persoane într-un Singur Dumnezeu este adevărul. O dovadă a acestui lucru este că eu nu pot înţelege. Este dincolo de înţelegerea mea.

    Să folosesc o ilustraţie: Un câine nu poate înţelege multe lucruri pe care le înţelege omul. Matematica, de exemplu. Poate vei reuşi să convingi un câine foarte inteligent sau un cimpanzeu, punând trei obiecte în faţa lor, că 1+1+1=3. Sunt unii cimpanzei deştepţi care pot descoperi asta, şi pot spune că răspunsul este 3. Poate poţi convinge un câine inteligent că 3 oase reprezintă 3 oase diferite. Dar dacă după adunare, 1+1+1=3, treci la înmulţire, şi încerci să-i explici cimpanzeului inteligent care putea aduna 1+1+1, că 1 x 1 x 1=1, cimpanzeul va fi derutat. El nu poate înţelege asta. De ce? Pentru că nu este o fiinţă umană. Însă un copil care merge la şcoală şi ajunge la înmulţire, înţelege foarte clar, că 1 x 1 x 1=1. Am folosit acest exemplu doar ca ilustraţie. Pentru ca un cimpanzeu sau câine să înţeleagă ceea ce un copil de 8 ani înţelege, acesta trebuie să devină o fiinţă umană. Chiar un cimpanzeu de 20 de ani nu poate înţelege ceea ce poate înţelege un copil de 8 ani. Pentru că nu este o fiinţă umană. Pentru ca un cimpanzeu să înţeleagă înmulţirea, acesta trebuie să ajungă la nivelul unei fiinţe umane. Distanţa dintre noi şi un cimpanzeu este mult mai mică decât distanţa dintre noi şi Dumnezeu. Este imensă. Deci dacă un câine sau un cimpanzeu nu poate înţelege o fiinţă umană, ...cum 1 x 1 x 1=1, cum crezi că noi ca fiinţe umane, putem să-L înţelegem pe atotputernicul Dumnezeu? Şi anume că Dumnezeu are 3 Persoane.

    De fapt, dacă ar trebui să-L explic pe Dumnezeu, ar trebui să fiu eu însumi Dumnezeu. Întocmai cum un cimpanzeu, dacă vrea să înţeleagă înmulţirea, trebuie să devină o fiinţă umană. Atât de simplu este. Aşadar, nu caut să înţeleg misterul dumnezeirii. Este aroganţă să cred că pot cuprinde în micul vas al minţii mele, oceanul înţelepciunii lui Dumnezeu şi imensitatea Lui. Şi misterul referitor la El. Însă viaţa creştină începe cu scufundarea unei persoane în apă, într-un fel de mister. Omul înţelege că sunt lucruri despre Dumnezeu, pe care nu le poate înţelege. Botezaţi în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, ei sunt scufundaţi în Dumnezeu Însuşi. Şi în mod implicit, orice om care devine ucenic, trebuie să aibă o legătură personală şi directă cu Dumnezeu, nu prin intermediul unui prooroc, pastor sau oricine altcineva. Întocmai cum un bărbat nu vrea să aibă o secretară între el şi soţia sa. Hristos nu vrea să aibă nici un intermediar între El şi Mireasa Sa, care suntem tu şi cu mine, dacă eşti un ucenic al lui Hristos. Aşadar botezul are o mare importanţă în cadrul marii trimiteri. Să facem ucenici, botezându-i în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt.

    Am mai observat şi un alt lucru legat de ceea ce am menţionat. Şi anume că introducem oamenii în misterul divinităţii, chiar de la începutul vieţii lor creştine, lucru pe care nu-l pot înţelege, vorbind din punct de vedere uman. Mister pe care îl pot totuşi experimenta. Pot experimenta dragostea Tatălui, a Fiului, şi puterea Duhului Sfânt în viaţa mea, chiar dacă nu pot explica acel mister. Aşadar, sunt multe lucruri de acest fel în viaţa creştină, care sunt un mister, şi pe care poate nu reuşim să le explicăm. Lucrul care contează nu este explicaţia, ci realitatea, oricare ar fi domeniul. Noi, ca fiinţe umane, avem o încredere uimitoare în abilitatea minţii noastre, şi convingerea arogantă că noi putem explica orice lucru. Şi putem ajunge să ne limităm de la a cunoaşte adevărul, dacă spun că voi accepta doar ce-mi spune mintea. E ca şi cum un câine ar spune: “Eu nu înţeleg înmulţirea, aşadar înmulţirea este o prostie!” Tot aşa este şi omul. Dacă nu-şi poate explica Trinitatea, se gândeşte că este o prostie. Ei bine, asta se întâmplă pentru că limitarea minţii omului este ca limitarea minţii unui câine, care îl împiedică să înţeleagă înmulţirea.

    Atunci când începem viaţa de creştin este important să înţelegem, că nu trebuie să ne bizuim pe înţelepciunea noastră, dacă vrem să-L urmăm pe Domnul Isus. Îmi amintesc de o persoană care a fost botezată în adunarea noastră, în bazinul pentru botez, o persoană destul de înaltă. Şi când a fost scufundat în apă, de către fratele care îl boteza, am observat că nu a fost scufundat în totalitate, şi anume, partea superioară a capului era încă deasupra apei, înainte ca fratele să-l ridice. Aşadar, am spus: “Aşteptaţi, trebuie să-l scufundăm în totalitate!” Şi mai ales partea superioară a capului, unde îi este creierul. Este necesar ca acea parte să moară, aşa încât să poată fi înviat şi să aibă o minte ca a lui Hristos. Şi să fie îndeajuns de smerit încât să recunoască, că modul său uman de a gândi, nu este îndeajuns de capabil, ca să înţeleagă tainele divine, decât dacă îi sunt descoperite de către Duhul Sfânt. Aşa că am spus: “Scufundaţi-l încă o dată, în totalitate!” Deci este important pentru noi să înţelegem.

    Poate că este un lucru minor, dar eu cred că mulţi creştini se rătăcesc, pentru că încearcă să înţeleagă cu mintea lor, ceea ce poate fi descoperit doar de către Duhul Sfânt. De fapt, Domnul Isus, rugându-se a spus asta în Matei 11:25: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor." Te-ai gândit vreodată la acest verset? Chiar de la începutul vieţii de creştin, suntem botezaţi în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. Şi recunoaştem, fie că ne dăm seama sau nu, că există o taină pe care mintea noastră umană nu o poate explica pe deplin. Este ascunsă de cei înţelepţi şi inteligenţi, care caută să explice totul despre Dumnezeu cu mintea lor.

    Uitaţi-vă la nebunia oamenilor care cred în evoluţionism. Doar pentru că aduc anumite dovezi ici şi colo, ajung la anumite concluzii. Şi totuşi trebuie să recunoască că lipseşte o verigă acolo, între cimpanzeu şi om, pe care nu au fost niciodată în stare să o descopere. Şi anume, de ce nimeni nu se află în acea etapă astăzi? Aşadar, vedem că atunci când omul este atât de încrezător în puterea minţii sale, el nu înţelege multe lucruri din Scriptură. Iar explicaţia se găseşte aici, că Dumnezeu a ascuns aceste lucruri, de cei înţelepţi şi pricepuţi. Motivul este că ei sunt mândri de înţelepciunea şi inteligenţa lor. Dumnezeu nu este împotriva oamenilor inteligenţi, pentru că Dumnezeu ne-a dat inteligenţă. Dumnezeu este Cel care mi-a dat mie inteligenţă. Dar dacă devin mândru de priceperea şi inteligenţa mea, atunci devin orb faţă de lucrurile lui Dumnezeu.

    De ce spune aici că El a descoperit aceste lucruri pruncilor? Este un cuvânt pe care Domnul Isus l-a folosit aici: “descoperire”, care este diferit de “înţelegere”. Înţelegerea vine prin studiu, analiză şi folosirea minţii mele. O ecuaţie chimică, poate. Sau o problemă la matematică sau la geometrie. Îmi pot folosi mintea, priceperea şi inteligenţa, şi să pricep şi să înţeleg. Însă lucrurile lui Dumnezeu nu le înţeleg cu mintea. Ci prin descoperire. Descoperirea este un cuvânt folosit în Noul Testament, pentru a vorbi despre adevăruri care nu pot fi înţelese cu mintea umană, fără ca Duhul Sfânt să o lumineze. Deci spune aici, că aceste lucruri sunt descoperite pruncilor. Ei bine, ce au pruncii, şi oamenii pricepuţi şi inteligenţi nu au? Este oare vreo carte, pe care o poate scrie oricine, oriunde în lume, pe care oamenii pricepuţi nu o vor înţelege, dar pruncii o vor înţelege? Există o astfel de carte. Este Biblia. Aşadar, ce înseamnă asta? Ce are un prunc şi nu au oamenii pricepuţi şi inteligenţi? În primul rând, un prunc are o inimă curată. Inima unui bebeluş este curată pe deplin. El nu are amărăciune faţă de nimeni. El nu urăşte şi nu are resentimente faţă de nimeni. Isus a luat odată un bebeluş şi a spus că trebuie să ne smerim întocmai ca acesta. Aceştia au o atitudine de smerenie pe care nici o altă fiinţă umană nu o are. Deci vedem o altă trăsătură pe care o au bebeluşii şi pe care adulţii nu o au. Aşadar, un factor foarte important referitor la descoperire este smerenia. Iar smerenia este strâns legată de moartea crucii.

    Romani 6 spune că botezul simbolizează moartea noastră împreună cu Hristos. ...noi am murit faţă de noi înşine, faţă de omul cel vechi. Îngrop omul cel vechi care a fost crucificat cu Isus pe cruce. Vreau să explic botezul, ca să înţelegem semnificaţia lui. Dumnezeu ne-a aşezat în Hristos. Efeseni 1:4 spune: "În El(Domnul Isus), Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii." Aceasta înseamnă că Dumnezeu care cunoaşte viitorul, ştia că peste milioane de ani te vei naşte tu şi eu. Şi că la un anumit moment al vieţii noastre ne vom deschide viaţa şi ne vom preda lui Hristos. Aşadar, El ne-a ales pe baza acelei cunoaşteri dinainte. 1 Petru 1:2 spune că "după ştiinţa mai dinainte" a viitorului, Dumnezeu ne-a ales în Hristos. Mai înainte de Genesa 1:1, chiar la început. Şi ne-a aşezat în Hristos. Este ceva de genul: acesta eşti tu, iar această Biblie Îl reprezintă pe Hristos. El te-a aşezat în Hristos, tu erai în Hristos. Şi când Hristos a murit pe cruce, pentru că tu - în mintea Lui Dumnezeu - erai aşezat în Hristos, înainte de întemeierea lumii, tu ai murit împreună cu El. Şi când Hristos a fost îngropat, ai fost şi tu îngropat cu El. Şi când a înviat, şi tu ai înviat împreună cu El. Când S-a înălţat la cer, şi tu te-ai înălţat cu El, spiritual vorbind.

    Atunci când te naşti din nou, şi Duhul Sfânt vine în tine, aceste lucruri devin reale în viaţa ta. Şi aceasta mărturisim noi la botez. Şi anume, accept că la cruce nu numai păcatele mi-au fost iertate, dar am şi murit împreună cu Hristos. Acest lucru trebuie să-l explicăm creştinilor chiar de la începutul vieţii lor de creştini. Vechiul tău om a fost crucificat împreună cu Hristos şi ai înviat. Aceasta nu este o lecţie de nivel post-universitar. Botezaţi-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. Este în regulă să fii botezat, chiar dacă nu-i înţelegi întreaga însemnătate. Dar atunci când citim Romani 6, care ne explică însemnătatea botezului, e bine să înţelegem. Şi anume că suntem botezaţi în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, ca să putem fi înviaţi, să ne înălţăm şi în timp ce ieşim din apă, să spun că sunt înviat împreună cu Hristos, iar acum mintea mea caută lucrurile de sus.

    Aşadar, porunca botezului din Matei 28:19 nu este ceva ce facem doar ca un ritual. Este trist că mulţi oameni fac lucruri, sunt ascultători de Scriptură, dar se pare că nu înţeleg însemnătatea lor. Iar dacă nu înţelegem însemnătatea, pierdem binecuvântarea lucrului respectiv. Aşadar, faceţi ucenici şi botezaţi-i în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. Suntem conştienţi că sunt multe lucruri pe care nu le putem înţelege. Dar le acceptăm prin credinţă. Dacă venim smeriţi înaintea Sa, Dumnezeu ni le descoperă. În 1 Corinteni 2:10 citim că "Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său". Când Duhul Sfânt vine în inima noastră, El ne descoperă lucrurile pe care mintea noastră nu le poate înţelege. Dacă venim smeriţi, ca nişte copilaşi, El ne descoperă aceste lucruri. Cred că sunt multe lucruri pe care trebuie să le înţelegem atunci când o persoană este botezată în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. Sunt mulţi oameni care neagă Trinitatea. Este ceva foarte în neregulă cu asta. Dacă nu ai fost botezat în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt şi ai devenit cu-adevărat un ucenic, tu trebuie să fii botezat în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. Iar apoi mergem mai departe spre alte lucruri pe care le-a învăţat Isus.

 

    Tatăl nostru care eşti în ceruri, îţi mulţumim încă o dată pentru Cuvântul Tău. El ne călăuzeşte în tot adevărul. Călăuzeşte-ne şi îndrumă-ne. Ne rugăm în Numele Domnului Isus, Amin!



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 790
  • Export PDF: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni