Cer și pământ nou!

                                          Isaia 65:16-19

            „Așa că, cine se va binecuvânta în țară, se va binecuvânta în Dumnezeul adevărului, și cine va jura în țară, va jura pe Dumnezeul adevărului, căci vechile suferințe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei. “

          „Căci iată, Eu fac ceruri noi și un pământ nou; așa că nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile trecute, și nimănui nu-i vor mai veni în minte.

            Ci vă veți bucura și vă veți veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, și pe poporul lui în bucurie.

            Eu însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului, și mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul țipetelor.”

          Acest capitolul din Cartea profetului Isaia cuprinde de fapt cuvinte de mustrare la adresa omului care, în anumite momente ale istoriei sale, L-a „înlocuit” pe Dumnezeul cerului și al pământului, cu dumnezei străini, amestecând idolatria cu religia, lucruri pe care Dumnezeu nu le-a cerut, dimpotrivă le-a urât.

            La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul, fără cusur, și spune Scriptura că fiecare zi a creației a fost bună, plăcută, frumoasă și de folos, de aceea Dumnezeu S-a bucurat la fiecare final de zi.

            Însă datorită faptului că omul a căzut în „plasa” celui rău încă din Eden, pământul acesta creat frumos și plăcut ca o grădină, pentru ca omul să și găsească plăcerea în el, a început să se degradeze treptat și să se strice.

            Nu numai că pământul s-a umplut de „spini” și „pălămidă”, după cuvântul Domnului, ci lumea întreagă, pe măsură ce timpul a trecut și oamenii s-au înmulțit, s-a degradat până în zilele noastre, în așa fel că Domnul Dumnezeu i-a hotărât un sfârșit. 2 Petru 3:10: „Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.”

           Înțelegem din cuvintele acestea că Domnul Dumnezeu este mâniat pe lumea aceasta; El L-a trimis pe Fiul Său să moară pentru a răscumpăra omul din păcat, dar lumea nu L-a primit, dimpotrivă L-a răstignit ca pe un făcător de rele.

            Nimeni nu poate să spună că Dumnezeu a greșit cu ceva când a creat pământul, sau că a avut un eșec, pentru că toată creația Lui este perfectă, însă omul prin neascultare a „stricat” totul.

          Se apropie vremea când lumea se va comporta ca în zilele lui Noe; nu mai există omenie, nu mai există bine, nici frumos, totul este relativ. Nu mai este credință adevărată, pentru că oamenii au amestecat lucrurile sfinte cu cele lumești și creștinii nu mai știu să deosebească ceea ce I Se cuvine lui Dumnezeu de ceea ce este în lume, după cum este scris în Cartea lui Iona despre niniveni 4:11 că „…nu știu să deosebească dreapta de stânga lor”.

            În Cartea Genezei 1:4 Duhul Domnului spune că „Dumnezeu a văzut că lumina era bună și a despărțit lumina de întuneric”, însă omul caută mai mult întunericul, ca să nu i se vădească păcatele. De aceea vedem în jurul nostru atât de multe boli și necazuri, pe alocuri vedem pandemii, în alte părți viituri, în alte locuri uragane, cutremure devastatoare; aceasta este urmarea neascultării omului de Dumnezeu, Făcătorul lui, până în zilele noastre.

            Dar pentru pocăiții care cred în Scripturi și se uită în sus spre Lumina lumii, toate acestea sunt semne și semnale din partea lui Dumnezeu că se apropie ziua în care toate lucrurile se vor schimba pentru ei în bine. Nu zic „credincioși” deoarece „credincioși” se numesc toți oamenii: și hindușii și islamiștii și credincioșii care se închină la moaște se numesc credincioși, dar pocăiți sunt puțini între oameni.

            Cuvântul lui Dumnezeu spune foarte clar că sunt mulți chemați, dar puțini aleși. Sunt mulți „credincioși”, dar puțini pocăiți. Și nimeni nu trebuie să se înșele în privința aceasta, pentru că numai pocăiții vor avea parte de schimbarea radicală pe care o pregătește Domnul Dumnezeu.

        Cei ce vor părăsi pământul acesta stricat care parcă a intrat într-o stare de „putreziciune” și vor trăi pe pământul cel nou creat de către Dumnezeu, vor fi doar sfinții, pocăiți (cei ce sunt iertați, spălați în jertfa lui Isus.

            Domnul Dumnezeu va crea ceruri noi și un pământ nou unde satan ispititorul nu va mai avea acces și unde nu va mai fi păcat. (vers. 17-25).

            Acolo nu va mai fi boală, nici moarte, nici temnițe, nici spitale, pentru că în cer, locul pregătit de Domnul Isus, va domni bunătatea și sfințenia lui Dumnezeu. Apocalipsa 21:4: „Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”.

         Este vorba despre sfârșitul „veacului” acestuia, când Dumnezeu va nimici toată această creație stricată și decăzută, și va instaura pe pământul cel nou o împărăție veșnică, al cărei Împărat va fi chiar Domnul Isus. Acolo nu vor mai fi conducători aleși de partide, nici tirani, nici nu vor stăpâni bogații.

            Spre știința celor credincioși, Domnul Dumnezeu arată în textul din Isaia că cei care vor fi slujitori credincioși vor primi mari binecuvântări și viață veșnică, într-o nouă creație, unde toate lucrurile vor fi noi. Chiar și numele celor care vor intra în această Împărăție vor fi noi. Apocalipsa 2:17: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, și-i voi da o piatră albă; și pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l știe nimeni decât acela care-l primește. “

            Oamenii vor primi trupuri noi, nesupuse putrezirii, iar cântările care se vor cânta în cer vor fi deosebite și noi. Apocalipsa 14:3 „…Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie…”

           Domnul Dumnezeu cheamă oamenii de pretutindeni să petreacă veșnicia pe pământul cel nou, arătând prin Fiul Său și calea pe care să meargă: Ioan 14:6: „Eu, zice Domnul, sunt calea, adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”

            Fapte 3:19: „Pocăiți-vă dar, le-a zis Petru, și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.” Altă variantă de reabilitare și de înnoire a sufletului înaintea lui Dumnezeu, nu există!

          Oricât s-ar strădui omul să intre în grațiile lui Dumnezeu prin propriile capacități, printr-o străduință de purtare dreaptă, sau facere de bine, sau respectând niște ritualuri omenești, acest lucru nu este posibil decât prin credința în Fiul; iar faptele sunt consecința crezului, nu mijlocul de a accede la cer. Ioan 3:36: „Cine crede în Fiul, are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”