1 – Nu vă îngrijorați de nimic
Autor: Max Lucado  |  Album: Nu vă îngrijorați de nimic  |  Tematica: Îngrijorare
Resursa adaugata de Mada_O in 17/01/2016
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot

    STRES. PERTURBARE. TEAMĂ. ZBUCIUM. GRIJĂ. NECAZ.

    Filipeni 4:4-5: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic, bucurați-vă! Bunătatea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape.”

    BLÂNDEȚE. RUGĂCIUNE. PACE. MULȚUMIRE. BUCURIE.

    Filipeni 4:6: "Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus."

    Se poate câștiga războiul cu îngrijorarea. Puteți spune „la revedere” temerilor, puteți spune „rămas bun” zbuciumului, Dumnezeu vrea să scrie un nou capitol al vieții voastre, unul marcat de o pace din ce în ce mai mare și de o panică tot mai mică. Îngrijorarea face parte din viață, dar nu trebuie să îți conducă viața. Biblia are o prescripție pentru pacea interioară. Aceasta este: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic, bucurați-vă! Bunătatea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:4-8)

     Doamne, ne deschidem acum inimile unui nou capitol al vieții noastre. În el vrem să descoperim pacea Ta care întrece orice lucru, descrisă de apostolul Pavel. Iartă păcatele celui ce vorbește, pentru că sunt multe. Ajută-ne să-L vedem pe Isus. Doar pe Isus. Prin Hristos ne rugăm și toată biserica spune amin.      


    Este o frică josnică, este o neliniște, un vânt rece care nu pare să se oprească. Nu e chiar o furtună, ci mai degrabă o bănuială, poate chiar siguranța că ceva se apropie. Întotdeauna se apropie. Întotdeauna o altă furtună. Zilele însorite sunt doar un interludiu. Oamenii nu se pot relaxa în viață. Nu poți să te bucuri prea mult de soare. Nu poți să lași garda jos. Pacea este temporară, de scurt timp. Nu ne temem atât de mărimea unui urs, cât de suspiciunea apropierii unuia la fiecare cotitură, sau tot a doua, a zecea, în spatele fiecărui pom, la fiecare curbă: acolo e necaz! Inevitabil! E doar o chestiune de timp până ce ursul se va ivi de după copaci și-și va arăta colții și te va înșfăca pe tine, copii tăi și prietenii tăi, țara ta, descendenții tăi, biserica ta și societatea ta. Și tu nu mai dormi bine. Nu mai râzi prea mult. Nu te mai bucuri de soare. Nu mai fluieri când te plimbi. De fapt, când vezi pe cineva făcând asta, le și tragi o privire. Acea privire care spune: „Ești naiv?” Poate chiar le și spui câteva cuvinte: „Tu nu știi că există atâta necaz în lume? Avioanele se prăbușesc, piețele Bowl se golesc, oamenii buni devin răi. Nu ai citit știrile? Nu ai auzit reportajele? Nu ai văzut studiile? De ce te temi, aia ți se întâmplă. Există întotdeauna litere foarte mici acolo, nu există niciun prânz gratuit. E doar o chestiune de timp.”

    O ploaie de meteoriți numită „și dacă?” Și dacă nu primim slujba? Și dacă nu primesc bonusul? Și dacă nu prindem reducerile? Și dacă nu ne putem permite aparat dentar pentru copii? Și dacă copiii noștri se nasc cu dinți strâmbi? Și dacă din cauza dinților strâmbi nu vor avea iubit, iubită sau prieteni? Și dacă într-o zi vor sta în mijlocul străzii cu o pancardă pe care scrie „Părinții mei nu mi-au cumpărat aparat dentar”? Și dacă? Este o trepidare în bănuieli. Este pe de-o parte Micul Pui („Chicken the little”) și pe de-altă parte Eeyore. Cerul cade. Și cade într-un mod disproporțional asupra mea. Este îngrijorare. 

    Ce este îngrijorarea? Este un sentiment de groază care curge liber în noi. Îngrijorarea este un sentiment de groază care curge liber în noi, cu privire la anumite lucruri care s-ar putea întâmpla cândva. Teama, în mod opus, este o conștientizare a unei amenințări concrete. Un obiect specific. Un eveniment. Ceva ce amenință să vă atace, să vă rănească. Vă temeți să cădeți examenele de bacalaureat. Sau de a nu duce la capăt un lucru care are un termen limită. Sau că nu vă veți putea plăti taxele. Sau de posibilitatea de a nu avea pereche la bal. Aceasta este teama. Îngrijorarea este vagă, este distantă. Nu e foarte logică, ci e doar senzația că ceva rău se întâmplă întotdeauna – și poate acum e cazul meu. Teama declanșează răspunsul „totul sau nimic”, îngrijorarea determină jale și osândire. Teama este creșterea pulsului determinată de apariția unui șarpe-cu-clopoței pe drum. Îngrijorarea înseamnă să iei decizia să nu mai umbli desculț pe niciunde, în nicio curte sau niciunde în lume, pentru că șii că undeva în lumea asta există acel șarpe-cu-clopoței. Teama și îngrijorarea. Amândouă sunt parte a vieții noastre. Amândouă au o funcție în viață, dar cele două sunt diferite. Îngrijorarea este o grijă generală. O îngrijorare generală cu privire la viață. De fapt, cuvântul „îngrijorat” are în sine cuvântul „grijă”. Vin din aceeași sursă. Deci, dacă ești îngrijorat, atunci ești plin de grijă. Plin de groază, prin de frământare, plin de frică. Dacă ești îngrijorat, atunci viața ta se rezumă la „Oh, oh, oh!” Acesta este sunetul pe care-l scot când urc scările. Tot la al zecelea pas simt că nu mai am aer, deci încep să gâfâi. Îngrijorarea îți va lua respirația. Îmi aduc aminte când vorbeam cu un slujitor de pe Marea Insulă din Hawaii, un polonez nativ, și l-am întrebat de ce hawaienii îi numesc pe cei din vest Howlies. Mi-a spus că „haole” înseamnă „fără aer”. În anii 1820, când oamenii au imigrat în Hawaii, au venit imediat cu un ritm rapid de muncă, vroiau să creeze plantații, clădiri și porturi marine, încât localnicii le-au dat o poreclă – cei care sunt mereu în lipsă de aer. 

    Îngrijorarea îți va lua respirația, îți va fura somnul, îți va lua starea de bine. Îngrijorarea duce la gâturi înțepenite, la maxilare încordate, la intestine inactive sau hiperactive. Îngrijorarea ne poate cârci precum un covrig plin de emoții. Ne poate face ochii să zvâcnească, tensiunea arterială să crească și subsoara să transpire. Un doctor spunea că dacă vrei să vezi adevăratele consecințe ale războiului, citește jumătate din afecțiunile din cărțile medicale. Îngrijorarea nu e ceva amuzant. Nici nu mă mir că înțeleptul Solomon a scris în Proverbe 12:25: "Neliniştea din inima omului îl doboară." Sunt mari șanse ca tu sau cineva pe care-l cunoști să ducă o luptă serioasă cu îngrijorarea. Conform cu Insititutul Național al Sănătății Mentale, afecțiunile datorate îngrijorării ating proporții epidemice. Într-un an, 17% dintre americani vor simți efectele unui atac de panică. Adică veți simți o strângere în piept, vă veți simți amețit și veți simți că plutiți. Vă veți teme de mulțime și veți evita lumea. Conform cu un program de cercetare, problemele legate de îngrijorare sunt problemele numărul unu în afectarea sănătății mentale la femei, a doua problemă la bărbați, după abuz de alcool și droguri. Statele Unite este națiunea cea mai îngrijorată din lume. Citez un cercetător: „Afecțiunile legate de stres aduc țării noastre un cost de 3 miliarde de dolari în fiecare an prin facturile medicale și prin pierderea productivității. Folosirea sedativelor este într-o continuă explozie. Doar între 1997-2004, americanii și-au dublat costurile de la 900 milioane la 2.1 miliarde de dolari pentru anxiolitice precum Xanax și Diazepam.” Asociația Medicală Americană a făcut un studiu care exprimă creșterea exponențială a depresiei. Generația noastră este de trei ori mai predispusă spre depresie decât generația trecută. Generația trecută a fost de trei ori mai predispusă decât generația dinaintea lor. De ce una ca asta? Mașinile noastre sunt mai sigure decât niciodată. Apa noastră nu a fost niciodată mai reglementată. Chiar și aerul pe care-l respirăm este monitorizat. Străzile noastre sunt pline de bande și, totuși, majoritatea dintre noi ne punem la somn seara fără a avea gândul că vom fi atacați. Și dacă ne uităm la starea noastră, ne pare că trăim într-o zonă a războiului.

    În mod curios, cetățenii țărilor mai puțin dezvoltate au nivele cu mult mai mici de stres. Cetățenii din țările în curs de dezvoltare experimentează îngrijorarea la 1/5 din procentul în care o experimentează americanii. Precum spunea un alt cercetător: „Când acești cetățeni ai țărilor în curs de dezvoltare emigrează în Statele Unite, tind să devină la fel de îngrijorați ca americanii. Există o problemă în modul nostru particular de viață. Ne face mai puțin calmi și odihniți.” Țin să menționez că în Statele Unite, 17% din americani se pot aștepta să experimenteze un atac de panică în timpul următorului an. Ghiciți ce înseamnă asta la sudul graniței, în Mexico. O țară care în aceste momente are o reputație pentru violență. Vrea cineva să ghicească? 6.6%! Oamenii din Mexic sunt cu o treime mai puțin îngrijorați decât cei de la nordul graniței lor. Vreau să mă mut în Mexic!

    Și știrile devin și mai rele... Nu vreau să vă îngrijorez! Dar potrivit cu spusele unui cercetător al UCLA, copii noștri de la facultate sunt mai stresați și mai îngrijorați decât au fost vreodată. Într-un studiu ce implica peste 200 de mii de studenți în anul I, studenții au rezultate foarte slabe privitor la sănătatea mentală. Robert Leahy spunea: „Media nivelului de îngrijorare a copilului de liceu astăzi este egală cu pacienții tratați la spitalele de psihiatrie în anii 1950.” Copiii au mai multe jucării, au mai multe ustensile, au mai multe oportunități decât niciodată, dar trec prin liceu înfășurați mai strâns decât mumiile egiptene. De ce? Care este cauza acestei îngrijorări?

    Ei bine, aceasta este una dintre întrebările noastre pentru următoarele zece săptămâni. În căutarea unei cauze, poate vom găsi și leacul. Dar cu toții știm câteva cauze. Niciodată nu s-a schimbat societatea atât de mult. Sociologii ne spun că în ultimii 30 de ani, lumea noastră a văzut mai multă schimbare decât în ultimii 300 de ani. Puteți să vă dați seama ce înseamnă asta? Mergeam printr-un spital săptămâna trecută condus de o doamnă care s-a oferit voluntară să mă ajute pentru că știa că sunt pierdut – cum sunt de obicei. Avea un costum tipic în dungi și avea 84 de ani. În timp ce mergeam, ea căuta aplicații pe iPhone-ul ei. Am întrebat-o cum ține pasul cu toate aceste schimbări. Mi-a răspuns că trebuie. Lumea se schimbă. Gândiți-vă doar la cele schimbate de când sunteți voi născuți. Majoritatea dintre noi existăm dinaintea e-mail-ului. Copiii din ziua de azi se întreabă dacă asta a fost înaintea apariției focului sau după. Am văzut schimbări uluitoare în lumea tehnologică. Am văzut, de asemenea, erupții și dezmembrări remarcabile în valorile morale. Am văzut schimbarea climatului lumii, am văzut apariția terorismului, ISIS a devenit parte a vocabularului nostru. Auzim lucrurile mult mai rapid decât generațiile dinaintea noastră au auzit vreodată. Dacă avea loc un cutremur în Australia sau în Nepal, acum 50 de ani nu am fi aflat despre el. Și dacă vreodată am fi auzit, dura mai mult ca sigur una, două săptămâni. Acum primim alerte pe telefon. Nu avem timp să procesăm. Suntem asaltați cu schimbările din lume, cu schimbările societății, cu cicluri de știri de 24 de ore în care nimic nu e pozitiv. E greu. În plus, mai avem toate celelalte lucruri care țin de ființa umană. Ne îmbolnăvim. Devenim irascibili. Ducem lupte la locul de muncă. Avem probleme de sănătate. Ni se amintește zilnic că aceste trupuri devin din ce în ce mai slabe și bătrâne. Denalyn, soția mea, a venit acasă zilele trecute cu o aplicație, spunând: „Uite, dacă încarci o fotografie cu tine aici, aplicația îți va ghici vârsta.” Ea era bucuroasă, aplicația i-a dat ei cu 15 ani mai puțin decât are. Și am zis să încerc și eu. Eu am 60 de ani. Și ghiciți ce! Aplicația mi-a dat 68 de ani. M-am gândit că e o greșeală și am încercat din nou. De data asta aveam 73 de ani. Și am mai încercat o dată, mi-a dat 78 de ani. Am spus atunci că nu mai încerc, poate îmi spune că sunt mort.

    Schimbare... venind din toate unghiurile. Este suficient lucru pentru a face o persoană să se îngrijoreze. Și este suficient lucru încât să ne facă să ne întrebăm dacă nu cumva apostolul Pavel glumea când a lăsat această provocare cu privire la îngrijorare. El spunea: „Nu vă îngrijorați de nimic.” Eu nu mă bucuram să citesc un „îngrijorați-vă mai puțin”. Sau „îngrijorați-vă doar în zilele de joi”. Dar aceasta este o popoziție zdrobitoare. El spunea: „Nu vă îngrijorați de nimic” și folosește cuvântul „îngrijorare” care, în grecește, înseamnă „a diviza mintea”. Nu vă lăsați mintea să fie tocată în bucățele. Și să nu deveniți atât de captivați de ieri și de mâine încât nu puteți trăi în prezent. Lucru care sună întotdeauna grozav pe un abțibild, dar este foarte greu de aplicat în viața de zi cu zi. Nu? Într-adevăr, trebuie să fim avem în vedere trecutul deoarece de acolo venim și trecutul afectează prezentul. Și trebuie să fii pregătit pentru viitor, nu? Deci ce încerci să spui mai exact, Pavele? Ei bine, timpul verbului folosit aici ne ajută să înțelegem că este vorba despre o îngrijorare perpetuă, un statut, o frică perpetuă. Îngrijorarea vine odată cu viața, da. Dar ceea ce susține Pavel aici este acel stil de viață care nu este dominat, condus sau consumat de îngrijorare. Mai există o traducere care ne ajută să înțelegem, sună cam așa: „nu fiți îngrijorați peste măsură de nimic”. Este vorba despre viața trăită într-o anxietate perpetuă, acest obicei, acest pattern al gândurilor. Gânduri negative, gânduri de îngrijorare despre care apostolul Pavel vrea să vorbească. O altă traducere spune așa: „Nu lăsați ca nimic în viață să țină într-o frică perpetuă și fără de aer.” Eu am făcut traducerea asta, deși nu sunt un traducător al Bibliei. Asta este ceea ce cred eu că ne transmite Scriptura. Nu lăsați ca nimic din viața asta să vă țină într-o frică perpetuă și fără de aer – sau Howlies – epuizați și fricoși până la înspăimântare.

    Cred că îngrijorarea seamănă puțin cu nitroglicerina. În doze mici, este foarte bună pentru inima ta. Dar în doze mari, poate declanșa o explozie. Îngrijorarea în sine nu este un păcat. Dar poate duce la păcat. Atitudinea inadecvată în acele momente ne poate face să ne comportăm într-un mod care nu-L onorează pe Dumnezeu și nici nu rezolvă problema. De aceea cred că Scriptura are atât de multe să ne spună cu privire la îngrijorare. Aveți vreo îngrijorare cu privire la viața voastră? Iată ce spunea Isus, Luca 21:34: "Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile […] cu îngrijorările vieţii acesteia." Râzi mai puțin decât o făceai cândva? Ai observat că gândurile îți sunt din ce în ce mai negative și critice? Cei care te cunosc cel mai bine spun despre tine că ești mult prea precaut? Presupui întotdeauna că ceva rău se va întâmpla? Nu te bucuri niciodată de veștile bune pentru că știi că întotdeauna veștile bune se transformă în vești rele? Ești mai puțin generos din teama de a rămâne fără bani? Iei în nume de rău succesul celor din jur? Ai prefera de multe ori să stai în pat decât să te ridici? Amplifici negativul? Micșorezi pozitivul? Dacă s-ar putea, ai evita interacțiunile cu celelalte ființe umane pentru restul vieții tale?

    Dacă ați răspuns cu „da” la majoritatea întrebărilor, atunci am um prieten pe care aș vrea să-l întâlniți. De fapt, am niște cuvinte pe care le-a scris un prieten. Îmi par precum cuvintele unui prieten deoarece le-am citit eu însumi de atâtea ori de-a lungul anilor. Aș vrea să nominalizez acest pasaj pentru Holul Faimei al Scripturii. Nu știu unde este acest loc, dar pe peretele pe care a fost atârnat Ioan 3:16, Tatăl Nostru și Psalmul 23, cineva trebuie să atârne și Filipeni 4:4-8. Eu numesc acest pasaj „tratamentul pentru îngrijorare”. Citiți-l cu mine pe măsură ce cuvintele apar pe ecran: "Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească." Planul nostru este să despachetăm acest pasaj frază cu frază în următoarele 10 săptămâni. Vă pot încuraja să citiți acest pasaj în fiecare zi pentru următoarele 10 săptămâni? V-am făcut un mic card. L-am făcut mic să poată intra oriunde. Știu că e posibil să aveți nevoie de ochelari pentru a citi cuvintele. Îl puteți pune la chei, într-un portofel, îl puteți lega la pantofi, la gât, la mână. Nu îmi pasă nici dacă vi-l faceți cercel pentru ureche sau pentru nas, doar să-l puneți undeva unde să-l puteți vedea. Și oricând simțiți că îngrijorarea iasă la suprafață, luați acest pasaj și lăsați cuvintele Scripturii să fie lucrul cu care înfruntați îngrijorarea: "Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul!" Mi-ar plăcea să vă angajați în a citi acest pasaj în fiecare zi pentru următoarele 10 săptămâni. Dacă sunteți de acord, dați din cap că da. Avem un monitor al datului din cap, doar pentru a vedea cum stăm. O, persoana aceasta doarme – ea nu intră la numărătoare! Sunteți atât de doritor încât să și memorați acest pasaj? Vă rog, luați în considerare acest lucru, puneți acest pasaj într-un loc aparte în inimile voastre prin memorarea lui.

    Aceste cuvinte nu conțin altceva decât remediul lui Dumnezeu pentru îngrijorare. Este precum ne-ar prescrie: „Iată ce ai nevoie! Să te bucuri, să fii blând, să îți amintești că Domnul este aproape și să te rogi în toate situațiile. Pacea lui Dumnezeu îți va ieși în cale, îți va păzi inima și mintea. Dumnezeu te va ajuta să câștigi războiul cu îngrijorarea.” Unii dintre voi v-ați îngrijorat atât de mult toată viața voastră încât nu vă puteți închipui viața fără îngrijorare. O nouă zi te așteaptă, prieten drag! O zi nouă! Un nou capitol! Voia lui Dumnezeu nu este ca tu să duci o viață de îngrijorare perpetuă. Nu este! Nu este voia lui ca tu să înfrunți fiecare zi cu spaimă și trepidare. Nu e voia lui ca tu să treci prin viață mereu cu lipsă de aer, cu mintea împărțită între ieri și mâine, fără a-ți mai rămâne energie pentru ziua de azi. Iată cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, Ioan 16:33: "V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea." Nu, Dumnezeu nu promite o viață fără probleme, ceea ce promite El, însă, este că ne va ajuta să ne înfruntăm problemele. Acesta este mesajul cărții Filipeni și, în mod special, mesajul acestui tratament pentru îngrijorare din Filipeni 4. Pavel folosește patru versete pentru a da șapte îndemnuri care duc la o promisiune: „pacea lui Dumnezeu care întrece orice lucru”. Dumnezeu te va ajuta să înveți să înfrunți – nu să eviți, ci să înfrunți – calamitățile vieții. Sub îndrumarea Duhului Sfânt vei învăța să privești veștile rele prin protecția filtrului suveranității lui Dumnezeu. Cu Isus ca și tutorele tău, vei învăța să discerni între minciunile diavolului și adevărul lui Hristos. Vei învăța să-ți spui adevărul. Vei învăța, cu ajutorul lui Dumnezeu, să îți vorbești ție când ești pe marginea prăpastiei, să te liniștești, să primești Cuvântul Lui.

    Îngrijorarea vine o dată cu viața, dar nu trebuie să o conducă. O nouă zi te așteaptă pentru că Dumnezeu este cu tine. Dallas Willard relata cândva povestea unui copilaș care nu putea dormi. Așa că s-a urcat în patul tatălui său. Era furtună afară și băiatului îi era frică. Băiatul tot nu a putut să adoarmă și, pe întuneric, l-a întrebat pe tatăl său: „Tati, ești cu fața spre mine?” Și tatăl i-a răspuns că da. Știind că tatăl se uită la el, băiatul a putut să adoarmă într-un sfârșit. Dragul meu prieten, Dumnezeu se uită spre tine. Nu cu fruntea încruntată, nu cu o privire mânioasă, ci se uită spre tine cu dragoste. Și te primește în prezența Sa. Și pentru că se uită la tine, vei găsi odihnă în brațele Sale. Amin? Amin! 

   
    Deci, Doamne, aceasta este invitația Ta pentru noi. Să primim odihna care vine din partea unui Tată care are grijă, care ne iubește și este bun. Îți mulțumim, Doamne. Tată, suntem foarte entuziasmați de această cale a păcii. Suntem gata să dăm la o parte îngrijorările noastre, să aruncăm toate grijile asupra Ta pentru că noi credem că Ție Îți pasă de noi. Doamne, deschide-ne mințile pentru următoarele zece săptămâni pentru a primi noi învățături înțelepte, pentru a face descoperiri pe care nu le-am mai făcut până acum. Fă să trăim în așa fel încât blândețea noastră să fie evidentă tuturor. Oamenii să observe că suntem persoane mai calme. Fă să descoperim o pace care întrece orice înțelegere, care este atât de pătrunzătoare încât și noi să spunem că nu știm de ce, dar suntem plini de pace. Îți mulțumim, Doamne, pentru această promisiune. Ne ținem strâns de ea și ne uităm spre tine. Prin Isus ne rugăm și toată biserica spune „amin”.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 6767
  • Export PDF: 5
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni