Cei sapte stalpi de rezistenta ai credintei - Tacere
Autor: Dan Ghimbasanu  |  Album: fara album  |  Tematica: Consolidare spirituala
Resursa adaugata de danmarius in 28/03/2015
    12345678910 0/10 X

STÂLPUL UNU - TĂCERE

 

FĂ LINIȘTE CA SĂ-L AUZI PE DUMNEZEU!     FĂ LINIȘTE CA SĂ OBSERVI MIȘCAREA DUHULUI!

Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă.” (1Samuel 3:9)

 

Primul stâlp de rezistență este timpul tău de intimitate cu Dumnezeu. Este timpul tău de tăcere. Nu faci altceva decât să asculți. La sfârșitul acestui timp trebuie să poți spune, și să poți scrie, ce ai primit de la Domnul. Apostolul Ioan scrie: „Și noi toți am primit din plinătatea Lui și har după har.” (Ioan 1:16). Este timpul tău în care primești de la El: învățătură, mângâiere, descoperire, atenționare, …

Ceea ce primești în cămăruță, în tăcere, în fața Cuvântului Bibliei, este inestimabil, este baza vieții de credință. Dacă nu primești, nu ai nimic. Dacă nu primești, nu ai ce dărui altora.

Este nevoie de tăcere în cămăruța ta, pentru a auzi cuvintele Domnului, și este nevoie de tăcere pe tot parcursul zilei, pentru a observa mișcarea Duhului.

Așa cum scriam în introducere, m-am gândit ca fiecare STÂLP DE REZISTENȚĂ să presupună ceva concret, o acțiune concretă, să nu fie ceva teoretic. De asemenea, am cercetat să văd în ce măsură fiecare STÂLP DE REZISTENȚĂ îmi oferă o siguranță că merg pe drumul cel bun către Împărăția cerurilor.

Concret:

Zidește acest stâlp de rezistență în viața ta:

(1) Formează-ți obiceiul timpului de intimitate cu Dumnezeu, la fel de stabil și de neclintit, precum este timpul alocat serviciului tău (sau școlii), sau timpul alocat somnului, sau timpul alocat meselor;

(2) Taci, elimină zgomotele exterioare și interioare, citește în liniște din Scriptură;

(3) Fii atent și învață să percepi (să sesizezi) momentele în care Dumnezeu îți vorbește;

(4) Meditează la ce crezi că a vrut Domnul să-ți comunice, și așterne pe hârtie gândurile venite de la El;

(5) La sfârșitul timpului de părtășie cu Domnul, mai treci odată în revistă cele primite de la Domnul, și apoi roagă-te;

(6) Pe parcursul zilei, învăță să percepi mișcarea Duhului, să observi cum te îndeamnă să faci ceva (să dai un telefon, să ajuți pe cineva, să vorbești ceva cuiva), sau cum te oprește.

Siguranță:

Tozer spunea: „Dumnezeu vorbește celui ce ia seama.” Faptul că Dumnezeu îți vorbește, că glasul Lui devine tot mai familiar pentru tine, că-ți descoperă tainele Lui, că te simți îndrumat, sfătuit, călăuzit, îți aduce o primă siguranță în viața ta de credință.

 

TĂCERE ÎN VEDEREA AUZIRII CUVINTELOR DOMNULUI

O iau înaintea străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la cuvântul Tău. (Psalmi 119:148)

Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă. (1Samuel 3:9)

Cine are urechi de auzit să audă. (Marcu 4:9)

Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul... (Apocalipsa 2:7)

Cine are urechi să audă! (Apocalipsa 13:9)

 

MEDITAŢIA 225

Tot pământul să tacă înaintea Lui.” (Habacuc 2:20)

Condiția pentru a-L înțelege pe Dumnezeu e tăcerea. Radioul și televizorul trebuiesc închise; opriți și celelalte zgomote și, pe cât se poate, și vorbăria excesivă! .

Multe suflete nu-L află pe atât de tăcutul Dumnezeu din cauza multei zarve din casă, a prea multelor vorbe fără rost. Nu cunosc tăcere fără rost. Tăcerea e întregul în care vorbele sunt doar fărâmituri.

În momentul când descoperi profunzimea Cuvântului sau adâncimea vorbelor cuiva, vei ști că ele izvorăsc dintr-o tăcere adâncă. Așadar, de ce n-ai merge chiar la izvor? De ce să te oprești la cuvinte, când „El ne va duce la izvoarele vieții”?

Am călătorit de mai multe ori în jurul pământului, dar cele mai interesante călătorii le-am făcut în tăcere, în adâncimea inimii mele, singurul loc unde Dumnezeu dorește să mă întâlnească.

Uită zgomotele de afară; uită-le și pe cele dinlăuntru: frământările, obsesiile, grijile. Intră pe poarta de aur în tărâmul tăcerii unde te așteaptă Mirele!

 

MEDITAŢIA 159

Intră în cămăruța ta.” (Matei 6:6)

Unele din sfaturile pe care ni le dau filozofii sunt cu totul împotriva firii. Marc Aureliu a scris: „Oamenii caută odihnă la sate, pe plaje, în munți. Asta e vulgar, căci e mult mai simplu să te retragi în tine însuți, ori de câte ori vrei. Nicăieri nu găsește omul mai multă pace și liniște decât în lăuntrul sufletului său.”

Fără îndoială că poți găsi pace interioară în mijlocul zgomotului, dar aceasta presupune un efort uriaș. De ce n-am urma mai bunul exemplu și învățătura. Maestrului, care mergea în locuri pustii și în munți ca să se roage? Iar dacă aceasta nu e la îndemână, de ce să nu recurgi la liniștea cămăruței tale?

Zgomotul acestei ere tehnologice în care trăim, este parte din complotul împotriva spiritualității. Televizorul și radioul, printre altele, fac totul ca să n-ai un pic de liniște. Îndrăgostiții și prietenii au uitat arta de a se plimba sau a ședea alături în liniște. Mai mult de 80% din cuvintele scrise sau rostite sunt lipsite de importanță.

Evreii, cărora Dumnezeu le-a dat întâia Sa revelație, nu au cuvântul „cuvânt.” Prin ei ne-a fost dat Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu ai cum exprima aceasta în limba ebraică.

Ca să spună „cuvânt” ei folosesc „davar” care înseamnă „lucru real.” Să spunem și să ascultăm cuvinte numai dacă ele nu sunt vorbărie goală, ci realități.

În evreiește, introducerea Evangheliei după Ioan declară: „La început a fost lucrul real („davar”), și lucrul real era cu Dumnezeu, și lucrul real era Dumnezeu.”

În loc să ne pierdem vremea în discuții inutile despre lucruri care nu sunt de importanță reală, haideți, mai degrabă, să petrecem mult timp în cămăruțele noastre, în părtășie liniștită cu Dumnezeu.

 

MEDITAŢIA 104

Cercetați Scripturile.” (Ioan 5:39)

În timpul persecuției dintre 1836 și 1861, creștinii din Madagascar nu numai că și-au păstrat vie credința citind în ascuns Biblia dar au și provocat, în felul acesta, o mărire de zece ori a numărului lor. Triburile montane Formosan, aproape neatinse de creștinism înainte de cel de-al doilea război mondial, au rezistat presiunii japoneze și s-au unit cu puternicele comunități creștine a căror singură bază era studiul Bibliei. În Kenya, sub amenințarea lui Mau Mau, creștinii puternic înrădăcinați în Biblie au fost aceia care s-au opus cu strășnicie practicării jurământului păgân Kikuyu. Vigoarea bisericilor indigene depinde de măsura în care ele sunt legate de Biblie. Biserica, în calitate de organizație, sau chiar preoții și misionarii ei, pot fi zdrobite dar nu desființate atâta vreme cât creștinii au și citesc Biblia.

Nu pretutindeni în lume este persecuție, dar pretutindeni lumea se opune cu dușmănie creștinismului adevărat. Trebuie să fim buni cunoscători ai Scripturii dacă vrem ca credința noastră să supraviețuiască.

În China Roșie, oamenii sunt forțați să recite, în case și pe străzi, cartea așa-zisei „gândiri” a lui Mao, cel mai odios volum vomitat vreodată de gura otrăvită a iadului. Pe de altă parte, Erasmus, unul din cei mai mari traducători ai Bibliei, spunea: „Aș dori ca orice om să poată cânta părți din Scriptură în timp ce-și ară pământul.” Vorbiți între voi cu psalmi și Versete de Aur. În aceasta stă salvarea Bisericii.

Mulțumește lui Dumnezeu că aparții acelei elite de 40% din populația lumii, care știe să citească. Mulțumește lui Dumnezeu că aparții cercului și mai restrâns al celor care pot avea o Biblie (inaccesibilă pentru jumătate din omenire). Ești privilegiat și prin faptul că poți să-ți cumperi o Biblie (Mulți creștini din America Latină, Africa și India își doresc o Biblie dar n-au bani să și-o cumpere). Fă din cercetarea Scripturii preocuparea ta zilnică de căpetenie.

 

MEDITAŢIA 110

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu.” (2 Timotei 3:16)

În timpul Reformei, Thomas Müntzer își bătea joc de Luther numindu-l „scrib aservit literei moartea Bibliei.” Îl poreclise „Înfulecă-Biblie” adăugând că „... n-are niciun rost să înghiți Biblia de o sută de mii de ori.” Religia lui Müntzer se axa pe ideea posedării Duhului Celui Viu. Răspunsul lui Luther veni prompt: nu va asculta nicicând de Müntzer, deși primise Duhul Sfânt pe deplin, decât dacă acesta îi aducea dovezi din Scriptură!

Luther avea dreptate. Mult înaintea lui, Sf. Ieronim scrisese: „A nu cunoaște Scriptura înseamnă a nu-L cunoaște pe Hristos. Un om bine înrădăcinat în Scriptură este un bastion al Bisericii.”

Contradicția dintre ideea de a fi condus de Duhul și aceea de a fi condus de Scriptură este artificială, căci cei conduși dinlăuntru de Duhul Sfânt sunt în asentimentul ei și o percep ca fiind „adevărată și dovedindu-și prin sine însăși autenticitatea” (Calvin).

Dacă un om, care pretinde că vorbele îi sunt inspirate de Duhul Sfânt trebuie să o și dovedească, nu la fel stau lucrurile cu Biblia. Ea n-ar trebui să constituie subiect de discuții și argumentări raționale. Am primit-o din gura lui Dumnezeu prin intermediul slujitorilor Săi, ceea ce o situează deasupra oricărui raționament uman. Citind-o cu credință, Îl percepi pe însuși Dumnezeu. Și este greșit să o crezi doar datorită argumentelor care îi dovedesc adevărul. Nu noi judecăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci cuvântul ne judecă pe noi. El este Adevărul de nebiruit căruia creștinii I se subordonează total. Nu îngădui vreunui duh străin să te despartă de El.

 

MEDITAŢIA 3

Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul

să tacă înaintea Lui!” (Habacuc 2:20)

Cu două mii de ani în urmă un om politic atenian numit Phocion aștepta cu un aer obosit, în timp ce bărbierul prezenta pentru clientul pe care-l bărbierea, un rezumat al situației politice ateniene. În cele din urmă, bărbierul s-a întors spre Phocion și i-a zis: „Cum doriți să vă ajustez barba?”, la care acesta a replicat: „în tăcere”. Acest răspuns simplu este adesea citat în literatura universală.

Noi suntem victimele unei conspirații împotriva liniștii, fără de care viața spirituală nu este posibilă. Suntem zilnic supuși zgomotelor de mașini, trenuri, avioane, radio, TV, aspiratoare, mașini de spălat, ventilatoare, ca să nu mai pomenim de flecăreala copiilor și multa vorbărie fără rost a adulților.

Am cunoscut creștini care și-au petrecut ani, închiși singuri în celulă, într-o liniște desăvârșită. Când au auzit din nou voce umană, au rămas surprinși de atâta vorbărie fără rost.

Dacă vrei să ajungi la Dumnezeu, creează puțină liniște în jurul tău. Închide toate porțile prin care zgomotul intră în viața ta. Intră în cămăruța ta, sau învață pe cei din preajma ta să păstreze liniște în anumite momente ale zilei.

Dar tăcerea nu este în întregime tăcută. Gemetele unui om care suferă, lacrimile suferinței, strigătul bucuriei adevărate, cele mai serioase discuții, mulțimea predicilor și adevărul științific, sunt întipărite în liniștea care ne înconjoară. Deasupra tuturor acestora, vei auzi glasul lui Dumnezeu. Și vei avea o revelație dacă vei asculta, asemenea lui Isus, atunci când a petrecut singur nopți întregi în rugăciune pe munte.

 

TĂCERE ÎN VEDEREA OBSERVĂRII MIȘCĂRII DUHULUI

Îndată Duhul a mânat pe Isus în pustiu. (Marcu 1:12)

El (Simeon) a venit în Templu, mânat de Duhul. (Lc. 2:27)

Ajunși lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. (Faptele apostolilor 16:7)

 

MEDITAŢIA 176

Și a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-se

în chip de porumbel.” (Matei 3:16)

Porumbelul este gingaș, prietenos cu oamenii, ca și Duhul Sfânt și, de aceea, el este un simbol potrivit pentru Hristos. Duhul Sfânt și porumbelul au unele lucruri în comun.

Dacă vrei să observi un porumbel, trebuie să fii foarte atent și liniștit. Aceste mici creaturi ale lui Dumnezeu nu-și dezvăluie identitatea omului zgomotos. Cel ce dorește să le cunoască, trebuie să-și dezvolte calități speciale de a observa fără a fi observat, și de a auzi fără să fie auzit.

La fel se întâmplă cu Duhul. Trebuie să stai liniștit și tăcut înaintea Lui (Habacuc 2:20). Duhul Sfânt nu se manifestă la fel atunci când Se simte observat și atunci când este în largul Său.

În primul caz, El este suspicios, preocupat de modul în care Îi vor fi interpretate acțiunile. Dumnezeu le spune evreilor: „Voiam să zic că îi voi lua cu o suflare, le voi șterge pomenirea dintre oameni. Dar Mă tem de ocările vrăjmașilor, Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească și să zică: «Mâna noastră cea puternică și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri»...” (Deuteronom 32:26,27).

Duhul știe că este observat de dușmani și Se arată a fi temător să nu fie interpretat greșit. Domnul a declarat: „Vorbesc astfel pentru norodul care stă aici” (Ioan 11:42). Pentru a înțelege ce ar fi spus Isus dacă nu era influențat de cei ce se aflau în imediata Lui apropiere, ar trebui să ne plasăm noi înșine la o oarecare distanță.

Când este observat de dușmani, de cei care mereu se plâng, sau de curioși, Duhul, ca și un porumbel, nu mai reacționează normal.

Stai liniștit, nu interveni în nici un fel și lasă Duhul să facă ceea ce dorește.

 

NOTĂ:

 

Meditațiile sunt extrase din volumul „Drumul spre culmi” de Richard Wurmbrand.

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 2101
  • Export PDF: 3
Opțiuni