O, poporul Meu ... ce am auzit de la Domnul Ostirilor aceea va vestesc !
Autor: Dan Ghimbasanu  |  Album: fara album  |  Tematica: Atentionari si Sfaturi
Resursa adaugata de danmarius in 02/12/2014
    12345678910 0/10 X

I. DUMNEZEU VORBEȘTE ÎN MULTE FELURI ȘI ÎN MULTE CHIPURI

Dumnezeu ne explică uneori ce se întâmplă în lumea spirituală trecându-ne prin experiențe din lumea materială. În Vechiul Testament, în special prorocii au fost trecuți de Dumnezeu prin astfel de experiențe:

- Ezechiel a fost pus de Dumnezeu să mănânce turte de orz coapte pe balegă de bou în fața poporului, Dumnezeu arătându-le o imagine despre felul în care își vor mânca pâinea copiii lui Israel când, din cauza idolatriei lor, urmau să fie risipiți de Dumnezeu printre toate Neamurile pământului (Ezechiel 4:12-15).

- Când Dumnezeu a adus Asiria împotriva Israelului, din cauza păcatelor lor și a depărtării lor de Dumnezeu, evreii, în loc să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, și-au legat speranțele de Egipt, dorind să facă o alianță cu Egiptul împotriva Asiriei. Ca să arate poporului Israel că speranțele lor legate de Egipt sunt zadarnice, Dumnezeu l-a pus pe prorocul Isaia să umble gol și desculț trei ani de zile, arătând astfel cum vor fi luați prizonieri Egiptenii și Etiopienii de către Asirieni (Isaia 20).

Nu demult am trecut și eu, împreună cu alți frați, printr-o experiență pe care vă voi povesti-o în continuare:

În luna septembrie, în jur de 25 de frați ne-am adunat pentru 6 zile la cursurile Școlii Maranata, păstorită de fratele Ioan Panican. Întâlnirea a avut loc în comuna Straja din județul Suceava. Un frate avea o vilă amenajată special pentru genul acesta de întâlniri duhovnicești. Am ajuns cu bine, ne-am cazat, dar ne-am confruntat de la început cu o mare problemă: lipsa apei. Vila era amplasată la poalele unui deal și era alimentată cu apă dintr-un rezervor mai mic aflat în spatele vilei, care la rândul lui era alimentat dintr-unul mai mare, aflat sus pe deal. Rezervorul cel mic fiind aproape gol, frații au ajuns la concluzia că seceta prelungită din vara aceasta și ploaia puțină din ultimele zile sunt cauza lipsei de apă. Într-o singură baie de la parter curgea un firicel de apă cât ar fi curs prin gura unei pipete, care era strânsă în cadă 24 de ore din 24 pentru a fi folosită la toaletă.

Așa că ne-am aprovizionat cu apă în bidoane de plastic pentru a se putea face mâncarea și pentru cele câteva necesități (spălatul pe dinți, bărbierit). De baie nici nu putea fi vorba. Așa că am reușit performanța să-mi ajungă mie personal, vreo 3 bidoane de 2 litri toată săptămâna. În primele două zile, din câte îmi aduc aminte, ne-am rugat lui Dumnezeu să aducă ploaie ca să se umple rezervorul, dar, deși a plouat ceva, nu s-a produs nicio schimbare. Așa că în final ne-am resemnat, ne-am adus aminte că cei din pușcăriile comuniste au suferit mult mai mult ca noi, ne-am bucurat că nimeni n-a cârtit și am trăit cu speranța că oricum în câteva zile se va termina supliciul și vom ajunge acasă unde vom face o baie cu apă din belșug.

În ultima zi însă, doi dintre frați s-au urcat pe dealul destul de înalt din spatele vilei, până la bazinul cel mare de unde ar fi trebuit să fim alimentați cu apă. Și acolo, surpriza: BAZINUL ERA PLIN DE DĂDEA PESTE EL. Dar o mulțime de gunoaie obturau țeava prin care apa ar fi trebuit să vină spre chiuvetele noastre. Și printre tot felul de gunoaie și nimicuri, de abia se putea strecura un firișor de apă, cam cât ar curge pe gura unei pipete.

De când am auzit aceste lucruri, Duhul Domnului a făcut în mintea mea conexiunea cu latura spirituală a lucrurilor. Întorcându-mă la Galați, convingerea că Dumnezeu ne vorbise s-a accentuat, dar de abia acum a venit timpul împărtășirii acestei experiențe.

Este evident că lucrul cu care majoritatea creștinilor (ca indivizi) și a bisericilor ne confruntăm de mult timp este uscăciunea spirituală. Am putea spune, fără să exagerăm, că de multe ori ne adăpăm spiritual din izvoare care de abia mai țârîie. De multe ori, de la amvoanele bisericilor noastre curge, nu APĂ VIE care să sature sufletele însetate, ci ape stătute din fântânile acestei lumi.

Recent am vizionat o astfel de predică, al cărei autor se vedea clar că nu a stat înaintea Domnului și a cuvântului Său ca să primească revelații, ci a stat în fața computerului, căutând informații, citate ale unor oameni înțelepți și mici istorioare. Și cu toate acestea, citim în Scriptură și în istoria Bisericii despre revărsări pline de putere ale Duhului Sfânt. Domnul Isus a promis fiecărui credincios: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:37-38)

Pentru mine experiența prin care ne-a trecut Dumnezeu la Straja a fost mai mult decât clară. Exasperați de lipsa apei, doi dintre frați s-au urcat pe vărful dealului să vadă care este totuși cauza. În același fel, dacă cineva dintre noi, disperat de uscăciunea spirituală actuală, ar dori să fie răpit la cer și s-ar duce la Dumnezeu și L-ar întreba: „Doamne, arată-mi și mie rezervoarele de Duh Sfânt din ceruri. Sunt pline?”, ce răspuns credeți că ar primi? Dumnezeu ar trimite niște îngeri care să-l conducă și să-i arate niște rezervoare imense, pline ochi de dau peste ele…

Înțelegând sensul spiritual al experienței, L-am întrebat pe Dumnezeu: „Doamne, atunci de ce nu ajunge și pe Pământ? Care sunt lucrurile care împiedică revărsarea Duhului?” Frământându-mi mintea cu întrebarea aceasta, am primit următorul răspuns: GUNOAIELE, NIMICURILE LUMII ACESTEIA ÎN CARE TRĂIȚI, ȘI PE CARE LE LĂSAȚI SĂ PĂTRUNDĂ ZILNIC ÎN VIEȚILE VOASTRE ȘI SĂ VĂ INUNDE VIEȚILE, ACESTEA PUN UN ZID DE DESPĂRȚIRE ÎNTRE VOI ȘI DUMNEZEUL VOSTRU! CU OCHII LA GUNOAIELE ȘI NIMICURILE LUMII ACESTEIA, NE DEFOCALIZĂM ATENȚIA DE LA DUMNEZEU, ȘI DUHUL SFÂNT NU SE POATE REVĂRSA.

Care este consecința? Vieți uscate, care nu mai știu ce este aceea APA VIE!

 

II.  CÂTEVA EXEMPLE CONCRETE DE GUNOAIE ȘI NIMICURI CARE NE-AU INUNDAT VIAȚA

a) TELEFONUL MOBIL (combinat cu posibilitățile internetului) și TELEVIZORUL au devenit de departe sursele principale de defocalizare și de introducere a o mulțime de gunoaie și nimicuri în viețile noastre.

Lucrezi la birou sau într-un alt gen de colectivitate. Cineva vorbește despre ultima declarație incendiară a domnului Băsescu, care se pare că va răsturna situația politică actuală. Parcă-i și vezi pe majoritatea colegilor cum bagă mâna în buzunare după telefonul mobil, sau caută pe laptopul de la serviciu, sau pe tableta personală, pe internet, să vadă și să audă ei cu urechile lor acea declarație incendiară.

Apoi un alt coleg spune că a văzut el pe un site că în următoarele zile temperatura va ajunge la -10 grade. Ca la comandă, din nou o mulțime de mâini caută mobilele sau tastaura ca să vadă ei înșiși dacă ce li se spune este adevărat.

Tocmai ai auzit din gura unui coleg că Robert Turcescu s-a deconspirat ca fiind fost ofițer sub acoperire. E clar. Pentru următoarele câteva zile sau săptămâni ești un om pierdut. Din oră în oră vei căuta pe siturile de știri să vezi ce se mai aude în privința acestui lucru, ce reacții au apărut, etc. Și uite așa se duce viața noastră pe nimicuri. problema este că nu numai oamenii din lume au ajuns la un astfel de mod de viață, ci și noi, copiii lui Dumnezeu.

Verificarea căsuțelor pentru emailuri și a ”Like”-urilor primite pe Facebook este iar un mod prin care suntem tot timpul defocalizați. Unii și-au setat telefonul mobil în așa fel încât acesta să-i avertizeze sonor la fiecare email primit, la fiecare „Like” primit pe Facebook. Pentru unii asta înseamnă câteva zeci de avertizări zilnice. E dezastru. Nu te mai poți concentra la nimic. Alții își verifică căsuța poștală de 10 ori pe zi. Imaginați-vă numai că ai sta la etajul patru și ai coborî în fiecare zi de 10 ori să verifici cutia poștală.

Te-ai hotărât să-ți schimbi imaginea afișată pe ecranul telefonului, deoarece te-ai plictisit de cea veche. Te-ai gândit să afișezi imaginea un ceas funcționând. Numai că sunt peste 250 de gadgeturi (progrămele) care fac lucrul acesta și din care poți să alegi: ceasuri de epocă sau ceasuri cu design modern, ceasuri clasice sau digitale, etc. Și așa, ajungi să pierzi câteva zeci de minute bune până te hotărăști la unul din ele. Nu mai vorbesc de mintea care ți s-a umplut cu zecile de imagini de ceasuri.

La fel dacă vrei să-ți schimbi melodia care se aude când cineva te apelează. Dacă acum 30 de ani era un simplu țârâit al telefonului fix, acum ai de ales între zeci de sunete de pe telefon, alte sute de pe internet, plus o mulțime de sunete din cântări creștine. Și iar te defocalizezi pentru câteva ceasuri bune până ai nimerit exact melodia care-ți place. Asta până data viitoare. Nu mai spun că poți alege o melodie pentru rudele apropiate, alta pentru frați și alta pentru șeful tău. Este pur și simplu cumplit, pentru cine realizează cum toate acestea te defocalizează, îți frământă mintea cu nimicuri, și nu mai ești bun de nimic din punct de vedere spiritual.

Vii acasă de la servici. Pare cam greu să-ți strângi familia în jurul tău. Unul e la televizor, altul pe tabletă, altul pe telefonul mobil. Când vine vorba de timpul de părtășie în familie, toți au deja mintea plină de lucrurile lumii, așa că nu mai au niciun chef de părtășie în Cuvânt și rugăciune.

b) Cumpărăturile

În zilele noastre, cumpărarea unui obiect de uz casnic a devenit pentru mulți o pierdere de vreme și un consum de energie nenecesar. Acum 30-40 de ani, dacă doreai un fier de călcat, te duceai la primul magazin, alegeai din 2-3 modele și în jumătate de oră erai gata. Astăzi, pentru un banal fier de călcat, ai la dispoziție 5 supermarketuri în cinci colțuri ale orașului și vreo 50 de situri, unde poți să-ți umpli mintea cu 50 de caracteristici de la 50 de modele, fiecare cu zeci de funcții: cu jet de apă, sau cu jet de abur, sau cu amândouă; cu talpă metalică, sau ceramică, sau titan, etc., la nesfârșit.

Ce să mai vorbim de achiziționarea unui laptop sau al unui telefon mobil. Ai de lucru pentru o lună întreagă. Vrei să-ți faci un abonament Orange, Telekom sau RDS la telefonul mobil? Ai de ales între zeci de abonamente, cu zeci de de opțiuni, cu alte zeci de opțiuni suplimentare. Fără capăt.

c) Știrile

Știrile au devenit sursa principală de gunoaie care ne umplu mințile în ziua de azi. Acum 10 ani, la serviciul meu, o colegă m-a întrebat dacă am văzut dimineață la televizor ce s-a întâmplat nu știu unde. Ținând cont că trebuia să plecăm de acasă la ora 7, ca să ajungem la 7:30 la serviciu, ea se uitase la știri înainte de această oră. I-am răspuns că nu știu despre ce vorbește. Replica ei mirată a fost: „Dar tu ce faci dimineața?”. Sau, cu alte cuvinte, ce altceva poate face un om normal dimineața decât să dea drumul la TV să vadă știrile?

Dacă lucrul acesta nu era de mirare pentru un om care nu-L cunoaște pe Isus Hristos, astăzi aud că și unii dintre cei ce se numesc copii ai Domnului au ajuns la aceeași robie, și anume, primul lucru la care se gândesc când se trezesc este să asculte repede știrile din ziua precedentă.

Fiecare caută ceea ce-i face plăcere. Bețivul, când se trezește dimineața, cu ochii împăienjeniți caută sticla pe care a lăsat-o sub pat aseară, fumătorul caută pachetul de țigări, unii dau fuga repede la chioșcul de ziare să prindă cotidianul local, alții dau drumul la muzică, alții intră pe Facebook. Copiii Domnului se îndreaptă spre locul lor de întâlnire cu Cel Preaiubit, la birou, pe fotoliu, în balcon. Acolo, mai înainte de a da ochii cu orice altceva din lumea asta, ei se întâlnesc cu Domnul lor. Și după ce au citit din Cuvântul Domnului și au meditat, după ce au cântat cântări duhovnicești, au primit prin aceasta o nouă porție de APĂ VIE, care îi face să se scârbească de orice apă stătută a acestei lumi.

Un copil al străzii, dacă ar ști că-l așteaptă în fiecare dimineață o masă caldă și copioasă, nu s-ar mai duce să scormonească în gunoaiele din cartier după o hrană mizerabilă. De ce au ajuns creștinii să scormonească în gunoaiele lumii? Pentru că nu mai știu cum arată o masă de dragoste cu Domnul lor la primele ore ale dimineții. Și atunci, normal că foamea sufletului îi împinge spre fântânile cu apă sălcie ale acestei lumi: știri, telenovele, sport, jocuri pe mobil, etc.

Un exemplu viu pe care l-am auzit personal, din gura unei surori, dintr-un sat, acum vreo 7 ani: „Mai fac ceva prin curte, mai vin și mai văd o știre; mai dau de mâncare la găini, mai vin și mai văd o telenovelă, mai rânesc la cocina porcului, mai vin și mai văd vreo emisiune. Și uite-așa îmi petrec ziua.” Vorba proverbului: „pe locul unde mi-e drag, treabă n-am, dar tot îmi fac.”

Dacă lucrul acesta se întâmpla acum 7 ani, undeva la țară, în casa unei surori care avea un televizor „antic”, cam ce se întâmplă azi în casele creștinilor de la oraș, pline de televizoare, laptopuri, tablete și telefoane mobile?

Câți mai reușesc să se împotrivească acestor robii?

d) Promoţii, tombole, carduri de fidelitate, puncte de la supermarketuri, o mulţime de nimicuri care ne defolcalizează

Acestea sunt noile tendințe în creștere pe care le-am observat recent. Te duci la Auchan, faci cumpărături, la casă ți se înmânează câteva „timbre” cu așa-zise puncte, pe care trebuie să le colectezi, etc, etc. Apoi ți se înmânează un talon de participare la tombolă, ca să mai pierzi timpul completând datele personale în speranța unui câștig. Intri la Penny, ajungi la casă, primești întrebarea: „Aveți card Penny?”. Răspunzi: „Nu!”. „Nu doriți să vă fac?” „Nu, mulțumesc.”

Ajungi la benzinărie, dai să plătești, dar nu scapi așa ușor: „Ați auzit de ultima noastră promoție?” „Mulțumesc, nu sunt interesat.” „Nu doriți o ciocolată Mars?” (bineînțeles, nu gratis, dar au contract cu cineva și sunt puși să întrebe pe toată lumea).

O mulțime de moduri în care ești defocalizat, să nu mai poți medita liniștit la ce ți-a vorbit Domnul. Ce deosebire față de vremea lui Johnatan Edwards, când își băga dimineața în minte un text din biblie, apoi pleca la pădure să taie lemne, și toată ziua cugeta la ceea ce a citit, rezultând predici care au trezit comunitatea.

e) Emailurile de tot felul

Nebunia emailurilor și alertelor de tot felul. O mulțime de informații nenecesare îți fragmentează fluxul gândirii. Recent m-am înscris pe o rețea profesională. Din ziua respectivă, am început să primesc o mulțime de emailuri în fiecare zi, cu tot felul de mesaje:

- „Dragă Dan, cunoști pe cutare și cutare? Adaugă-i în lista ta.”

- „Dragă Dan, n-ai vrea să-l prezinți pe cutare lui cutare?”

- „Dragă Dan, în ultimele zile mai mulți ți-au vizionat contul. Vrei să vezi cine?”

Același potop de emailuri primești de la Facebook, de la Google, Yahoo, etc. Mi-a luat ceva timp să mă dezabonez de la o grămadă de alerte inutile, care mă bombardau din toate părțile.

f) Neseriozitatea

Ceea ce văd în birou între oamenii din lume, văd tot mai mult răspândindu-se între creștini: glume din orice. Găsești parcă tot mai puțini creștini serioși. Glumele, vorbele cu două înțelesuri, glumele mucalite sunt tot mai răspândite. Putem fi convinși că o asemenea atmosferă hilară nu exista între apostoliii plini de Duhul Sfânt din Biserica primară.

Zilele trecute, Duhul Domnului mi-a adus aminte versetul din Genesa 19:14, atunci când Dumnezeu a hotărât nimicirea Sodomei: „Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă”, a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte.”

Trăind într-o atmosferă de glume permanente, ginerii lui Lot n-au mai reușit să distingă lucrurile serioase sau extrem de serioase.

g) Lucrul în colectivitate

Lucrul în colectivitate în ziua de azi a ajuns în multe locuri un haos. Majoritatea colegilor povestesc ce-au văzut pe la televizor sau pe internet, și, dacă nu ai în minte cântări duhovnicești sau Cuvântul lui Dumnezeu citit dimineață, mintea ți se umple de poveștile lor.

Acum 10-15 ani era un singur telefon fix în birou, și fiecare dădea, cu aprobarea șefului, câte un telefon în fiecare zi. Soneria era un țârîit clasic. Astăzi fiecare are mobilul lui cu melodia lui distinctă, de la manele, la Pink Floyd, sau la rock psihedelic. Iar pentru SMS-uri alte melodii sau sunete: ba ciripituri, ba sunete de sirenă de vapor, ba fluierături, ba exclamații hilare, ba râsete de copil.

Toate de defocalizează. Câtă deosebire față de acum 100 de ani, când ocupația oamenilor era preponderent agrară, când erai singur pe pământul tău, sau la păscut cu oile, sub cerul liber, privind la creația lui Dumnezeu, și frământând în minte Cuvântul lui Dumnezeu, Psalmi și cântări duhovnicești.

 

III.  DEFOCALIZARE, DEFOCALIZARE, DEFOCALIZARE

TRĂIM UN HAOS DE NEDESCRIS, pe care, din nefericire, ajungem să nu-l mai realizăm, și intrăm și noi în această horă.

Zilele trecute, fata cea mică, Sara, mi-a adus aminte despre experiența pe care o făceam și eu când eram copil, și anume că, focalizând lumina soarelui printr-o lupă pe o hârtie, aceasta lua foc. Oh, dacă creștinii s-ar focaliza, ca persoane individuale și ca biserică.

Pe tot parcursul Scripturii apar îndemnuri de focalizare:

- Dumnezeu îi îndreaptă ochii lui Iosua spre Cartea Legii: „Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta. Cugetă asupra ei zi și noapte…” (Iosua 1:8)

- Isus le focalizează ucenicilor de mai multe ori atenția pe importanța auzirii cuvintelor Lui. Unul din exemple este cel din casa Mariei și a Martei: „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” (Luca 10:41-42)

- Isus le focalizează atenția ucenicilor asupra rugăciunii: „Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.  (Luca 18:1)

- Înainte de Cincizecime, Isus le-a focalizat atenția spre Duhul Sfânt, prin care urmau să primească puterea de vestire a Evangheliei: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Faptele apostolilor 1:8)

- Când au apărut tot felul de probleme în biserica primară, apostolii au arătat poporului că ei trebuie să rămână focalizați pe două lucruri de maximă împortanță: „Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.”  (Faptele apostolilor 6:4)

 

IV. NUMAI HARUL LUI DUMNEZEU NE SCAPĂ! DAR TREBUIE SĂ FIM ATENȚI LA VOCEA DOMNULUI!

Mi-aduc aminte de vremurile de început, atunci când m-am întors la Domnul, când nu știam altceva decât Dumnezeu și Cuvântul Lui. Umblam tot timpul cu un carnețel și un pix la mine, ca nu cumva să pierd vreo descoperire de la Domnul. Și noaptea, la căpătâiul patului, aveam biblia deschisă și un carnețel.

Prin îndurarea lui Dumnezeu, am fost mereu un om al Cuvântului, căruia i-a plăcut să citească Biblia și s-o studieze ore în șir, zile în șir (când eram în șomaj sau în concediu). Cu toate acestea, n-am fost scutit de ispitele lumii acesteia, și numai harul lui Dumnezeu m-a ridicat.

La câtva timp de la convertire, știrile au început să-mi fure o bună parte din timpul liber. Deși eliminasem tot ce mi se părea lumesc din emisiunile TV (filme lumești, umorul gen „Vacanța Mare” sau „Divertis”, etc.), mai rămăseseră știrile. Și cum „puțin aluat dospește toată plămădeala”, așa s-au infiltrat și în viața mea o mulțime de știri. Veneam acasă de la servici, vizionam știrile PRO TV de la ora 17, pline de crime, sinucideri și tot felul de lucruri trăznite. Apoi, la ora 18 treceam pe știrile de la Antena 1, iar la ora 20 pe știrile de la TVR.

La ceva timp, Duhul Sfânt m-a atenționat că am devenit rob, și că nu mai reușeam să mă concentrez pe citirea și meditarea la Cuvânt. Dar simțeam că nu mă pot elibera. Am strigat către Domnul, și Domnul a acționat punându-mi în inimă o scârbă pentru cutia aceea numită televizor. Vă mărturisesc adevărul: când îl vedeam simțeam că leșin, parcă era diavolul în sufrageria mea.

I-am spus soției că vreau să scap de el, ca să mă pot liniști. Ca să nu se simtă forțată, i-am propus să-l ia în dormitor, unde stătea de obicei cu fetița noastră nou născută. Dar nici ea n-a dorit, așa că l-am vândut rapid, și am acceptat și numai jumătate din cât valora, numai ca să nu-l mai văd.

Pacea și liniștea s-a așternut în casa noastră pentru vreo 10 ani.

Dar, între timp,  a apărut internetul. Curiozitate mare, tot felul de programe, etc. Testam tot felul de programe pe care le descărcam de pe internet. Dar, fiindcă era în perioada de început a internetului, și vitezele erau foarte mici, trebuia să aștept mult până se descărca. Așa că, între timp, mai deschideam biblia și mai aruncam câte o privire. Și într-o zi, aruncând o astfel de privire, Dumnezeu mi-a vorbit iar: „… Slujba lui s-o ia altul!” (Faptele apostolilor 1:20). El mi-a spus, cu alte cuvinte: „Dane, pierde tu vremea pe internet, dar să știi că lucrarea mea trebuie să meargă mai departe. Și dacă Iuda n-a fost vrednic, L-am ales pe Matia în locul lui. Și dacă tu nu-ți faci slujba la care te-am chemat, Îmi pare rău, dar o să dau slujba ta altuia.”

Sperietura a fost destul de mare, astfel încât să mă determine să renunț la „jucăriile” de pe internet.

Dar anii au trecut, n-am vegheat, și alte lucruri au pătruns în viața mea. Iar eu nu-mi dădeam seama. Dar Dumnezeu veghea în locul meu. Și după un timp S-a îndurat de mine și mi-a vorbit din nou, de data asta nu pe calea Cuvântului, ci printr-o soră cu dar de vedenie. Eram la un grup de rugăciune, într-o grupă de casă a unei biserici penticostale. La sfârșitul rugăciunii, o soră m-a chemat mai deoparte, să nu mă facă să roșesc în fața celorlalți, și mi-a spus că a avut o vedenie în care m-a văzut stând la un birou. Pe birou - spunea ea - erau tot felul de lucrușoare, și printre ele era și Biblia. Dar ochii mei erau atrași mai mult de lucrușoarele acelea împrăștiate pe tot biroul decât de Biblie.

I-am mulțumit sorei și apoi m-am pocăit înaintea Domnului. Acesta era adevărul. Calculatorul, navigarea pe internet, telefonul mobil erau „lucrușoarele” care-mi furau privirile, și nu mă mai puteam concentra asupra Cuvântului lui Dumnezeu.

Ultima intervenție a lui Dumnezeu în această privință a fost acum două luni. Cu ceva timp înainte, s-au infiltrat iarăși în viața mea știrile. De data asta prin emailurile venite de la siturile de știri la care mă abonasem. Nu știu cum dar am ajuns să cochetez și eu cu ideea că trebuie să fiu un om informat. Mai ales că se apropia campania electorală. Deși acordam timp citirii și studierii Cuvântului, totuși nu realizam că, umplându-mi mintea cu știri odată la câteva ore, acestea înecau Cuvântul și-l făceau neroditor.

Totul a culminat cu ceea ce mi s-a întâmplat în drum spre localitatea Straja, despre care am vorbit la începutul acestui mesaj. Cu o zi înainte, ziaristul Robert Turcescu se deconspirase ca fiind fost ofițer sub acoperire. Și, bineînțeles, toate posturile de radio vuiau pe această temă. Așa că, timp de vreo opt ore cât a durat deplasarea mea spre Straja, din oră în oră căutam câte un post de știri ca să ascult ce s-a mai întâmplat în acest caz. Așa am ajuns la Straja, ca o legumă, îmbâcsit de știri.

Din nou îndurarea lui Dumnezeu a făcut ca în ultimele zile de ședere la Straja, Duhul Domnului să mă atingă prin intermediul Psalmului 1 și prin intermediul experienței cu bazinul plin de dă peste el. Am realizat încă o dată cât de greu este să rămâi focalizat pe Dumnezeu, pe Cuvântul Lui, și cum toate aceste gunoaie și nimicuri ne opresc de la marile binecuvântări și revărsări ale Duhului în viața noastră și în viața bisericii.

Mă uit în urma mea, văd toate aceste intervenții ale lui Dumnezeu în viața mea, prin Duhul Sfânt, prin vedenii, prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin experiențe, și nu pot decât să recunosc: cu adevărat, numai harul Tău ne ține.


V. MĂRTURIA MEA

Se împlinesc două luni de când am primit din nou putere și am renunțat la știrile lumii. Am renunțat să mă uit repede pe internet atunci când aud o știre senzațională în birou. Am renunțat la abonamentele de știri de pe siturile de știri. Am renunțat să mai merg cu maxi-taxi, ca să nu-mi mai umplu mintea cu muzica lumii și cu emisiunile lui Huidu și Găinușă. Prefer autobuzul. Sunt pe cale să renunț la a-mi mai verifica căsuțele de email la fiecare oră.

În schimb, caut să-mi umplu mereu mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu cărțile oamenilor lui Dumnezeu. Dumnezeu mi-a spus clar că lucrul de care am nevoie eu și lumea care moare în păcat în jurul meu nu sunt informațiile, ci revelațiile.

Se împlinesc două luni de când Dumnezeu mi-a vorbit prin următoarele două versete:

  • Şi i-am zis: „Rămâi multă vreme numai a mea, nu te deda la curvie, nu mai fi a niciunui alt bărbat, şi voi fi şi eu la fel cu tine!”  (Osea 3:3)

  • De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi, şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!  (Ieremia 15:19)

De două luni, de când m-a prins acest cuvânt: „Rămâi multă vreme numai a mea, nu te deda la curvie, nu mai fi a niciunui alt bărbat, şi voi fi şi eu la fel cu tine!”, și am hotărât să nu-mi mai pierd vremea cu știrile lumii, am primit o mulțime de revelații, astfel încât nici nu am timpul necesar să le scriu și să le dau mai departe.

Tot în acest timp, am primit unul dintre cele mai frumoase cadouri din partea lui Dumnezeu: dorința de a începe timpul de părtășie de dimineață cântând Domnului o cântare nouă. Această experiență am împărtășit-o în emailul „ÎMI PUSESEM NĂDEJDEA ÎN DOMNUL, ȘI EL S-A APLECAT SPRE MINE”

Cât despre știri, m-am limitat la cele trei situri creștine (pe care le urmăream și înainte), de la care primesc regulat adevăratele știri, care urmăresc lucrarea lui Dumnezeu în lume, precum și lucrarea Satanei. Este vorba de:

- Alianța familiiilor din România

- Cultura vieții

- Știri creștine (www.stiricrestine.ro)

Nu doar că m-am limitat la acestea trei, dar caut și să nu petrec mai mult de 15 minute cu ele.

 

VI.  ÎNDEMNURI FINALE:

1. Focalizează-te și elimină gunoaiele

Elimină gunoaiele, elimină nimicurile din viața ta, și Duhul Sfânt va avea cale liberă spre tine.

  • Şi i-am zis: „Rămâi multă vreme numai a mea, nu te deda la curvie, nu mai fi a niciunui alt bărbat, şi voi fi şi eu la fel cu tine!”  (Osea 3:3)

  • De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi, şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!  (Ieremia 15:19)

Fii atent la sursele de defocalizare din viața ta și caută să le elimini. Rupe-o cu gunoaiele lumii, cu știrile lumii, cu tot ce obturează curgerea Duhului Sfânt spre tine.

2. Focalizează-te pe întâlnirea cu Dumnezeu

Focalizeză-te pe întâlnirea cu Dumnezeu. Din această întâlnire în meditare la Cuvânt și Rugăciune vine puterea, vine lumina.

Dumnezeu nu poate vorbi când în viața noastră este un vacarm. Este nevoie de liniște. Pe tot parcursul Scripturii vedem că oamenii lui Dumnezeu s-au retras în locuri pustii, departe de zgomotul lumii, pentru a auzi vocea Domnului:

- Moise s-a dus pe munte să se întâlnească cu Dumnezeu

- Moise intra în cort, singur cu Dumnezeu, și ieșea cu fața strălucind

- David se întâlnea cu Dumnezeu dimineața sau noaptea (în timpul priveghiurilor nopții)

  • Psalmii 5:3 "Doamne, auzi-mi glasul dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine şi aştept."

  • Psalmii 63:5 "Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze, când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopţii."

- Psalmistul din Ps.119 își avea timpul lui cu Dumnezeu dis de dimineață:

  • Psalmii 119:148 "O iau înaintea străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la cuvântul Tău."

- Ilie a fost chemat de Dumnezeu departe de lume, singur, ca să i se reveleze

- Habacuc se ducea în turnul lui de strajă (Hab.2:1)

- Ioan Botezătorul stătea în pustie, și acolo îi vorbea Cuvântul Domnului

- Domnul Isus se trezea înaintea celorlalți și se ducea să stea cu Tatăl, și de asemenea după ce toți adormeau.

  • Luca 5:16 "Iar El Se ducea în locuri pustii, şi Se ruga."

  • Marcu 1:35 "A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo."

  • Matei 14:23 "După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo."

3. Simplifică-ți viața!

Îmi aduc aminte de o experiență. Acum ceva ani, împreună cu doi prieteni, am mers să ajutăm doi bătrâni să-și încarce mobila și lucrurile din casă ca să se mute în alt oraș. Dimineața la ora 6 a venit un TIR de 20 tone în care am început să încărcăm. Un apartament modest de două camere și doi bătrânei. Ne gândeam că un TIR este prea mare pentru bagajele lor, dar curând aveam să ne înșelăm. Pur și simplu nu știu de unde scoteau atâtea lucruri: din cămară, din debarale umplute până la refuz, de pe balcon. Câteva aparate de radio, de la un Darclee defect, de pe vremea lui Dej, până la o combină modernă; câteva mașini de spălat, de la o ALBA LUX ruginită, la o Indesit; câteva televizoare, unele defecte: din fiecare lucru aveai impresia că dețineau câte trei-patru bucăți. Dacă la început șoferul era relaxat, când a văzut că TIR-ul se umpluse pe trei sferturi și tot mai era de încărcat, s-a schimbat la față. Cu chiu cu vai, am burdușit TIR-ul până la refuz.

Câte lucruri inutile adună omul în viață - am gândit atunci - și le cară după el, și trebuie să aibă grija lor.

Roagă-te Domnului să-ți deschidă ochii și să-ți arate care lucruri sunt de preț, și care nu au niciun preț, ci doar ocupă loc degeaba în viața ta. Și roagă-te să te elibereze de ele. Poate ai tovărășii rele, care te depărtează de Dumnezeu și de Scriptură, și te cheamă mereu la petrecerea în mod lumesc a timpului liber. Poate te-ai băgat în tot felul de activități nefolositoare; poate te duci la întâlniri, chiar religioase, care nu-ți aduc niciun aport duhovnicesc.

 

VII. ESENȚA MESAJULUI

 

„Doamne, atunci de ce nu ajunge și pe Pământ? Care sunt lucrurile care împiedică revărsarea Duhului?” Frământându-mi mintea cu întrebarea aceasta, am primit următorul răspuns: GUNOAIELE, NIMICURILE LUMII ACESTEIA ÎN CARE TRĂIȚI, ȘI PE CARE LE LĂSAȚI SĂ PĂTRUNDĂ ZILNIC ÎN VIEȚILE VOASTRE ȘI SĂ VĂ INUNDE VIEȚILE, ACESTEA PUN UN ZID DE DESPĂRȚIRE ÎNTRE VOI ȘI DUMNEZEUL VOSTRU! CU OCHII LA GUNOAIELE ȘI NIMICURILE LUMII ACESTEIA, NE DEFOCALIZĂM ATENȚIA DE LA DUMNEZEU, ȘI DUHUL SFÂNT NU SE POATE REVĂRSA.

Care este consecința? Vieți uscate, care nu mai știu ce este aceea APA VIE!

 

Un rob netrebnic,

Dan Ghimbășanu

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1996
Opțiuni