Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

3 - Dumnezeu nu disprețuiește o inimă zdrobită și mâhnită
Autor: John Piper  |  Album: Psalmii - Gândind și simțind cu Dumnezeu  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Mada_O in 26/11/2013
    12345678910 0/10 X
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/
Referințe

Psalmul 51:

1. (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. Făcut când a venit la el prorocul Natan, după ce intrase David la Bat-Şeba.) Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!

2. Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!

3. Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.

4. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta.

5. Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.

6. Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă, dar, să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!

7. Curăţă-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.

8. Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.

9. Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!

10. Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!

11. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.

12. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!

13. Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.

14. Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, şi limba mea va lăuda îndurarea Ta.

15. Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta.

16. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.

17. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.

18. În îndurarea Ta, varsă-Ţi binefacerile asupra Sionului şi zideşte zidurile Ierusalimului!

19. Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei.

 

Săptămâna trecută ne-am aţintit atenţia asupra Psalmului 42 şi asupra felului  în care să fim descurajaţi în modul bun. Astăzi ţinta noastră este Psalmul 51 si cum să fim zdrobiţi de vină în modul bun. Sper că detectaţi un model aici. Ceea ce face o persoană a fi creştină nu este faptul că aceasta nu este descurajată şi nici acela că nu păcătuieşte şi se simte mizerabil cu privire la aceasta. Ceea ce face o persoana să fie creştină este legătura pe care o are cu Isus Hristos care modelează felul în care gândeşte şi simte cu privire la descurajarea, păcatul şi vina sa.

 

Strivit cu vinovăție

 

Psalmii erau în principal o carte de cântări  pentru biserica primară şi au fost făcuţi de Dumnezeu pentru a exprima şi modela gândurile şi sentimentele ucenicilor lui Isus. Învăţăm din Psalmi cum să gândim cu privire la  descurajări şi vină; şi învăţăm din Psalmi cum să simţim in timpuri de descurajare şi în momentele de regret îngrozitor. Psalmii ne arata cum sa fim descurajaţi bine şi cum să regretăm bine.

Rugăciunea mea este ca voi să formaţi obiceiul de a trăi în Psalmi aşa de mult încât lumea gândurilor voastre şi lumea sentimentelor voastre sa fie transformate într-o gândire pur biblică şi în sentimente biblice.

 

David pe spirala descendentă de păcat

 

Psalmul 51 este unul din puţini psalmi a căror origine istorică este clar desemnată. Titlul psalmului spune astfel “Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. Făcut când a venit la el prorocul Natan, după ce intrase David la Bat-Şeba.” Ce s-a întâmplat cu Bat-Şeba se ştie foarte bine.  Uite aici în cuvinte biblice răspicate din 2 Samuel 11: 2-5

“Într-o după amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat; şi pe când se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip.

3. David a întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: "Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, hetitul."

4. Şi David a trimis nişte oameni s-o aducă. Ea a venit la el, şi el s-a culcat cu ea. După ce s-a curăţat de necurăţia ei, ea s-a întors acasă.

5. Femeia a rămas însărcinată şi a trimis vorbă lui David, zicând: "Sunt însărcinată."”

El a încercat să îşi ascunda păcatul prin a-l aduce pe soţul Urie acasă de la luptă, ca Urie să se culce cu ea şi să creadă că pruncul este al lui. Urie a fost prea nobil să intre la nevastă-sa în timp ce camarazi săi erau la luptă. Astfel că David a aranjat să fie ucis pentru ca el să se căsătorească rapid cu Bat-Şeba şi să ascundă păcatul astfel.

Într-una din propoziţiile cele mai minimaliste din biblie, 2 Samuel 11 se încheie cu cuvintele acestea “ Fapta lui David n-a plăcut Domnului.” (2 Samule 11:27) Astfel ca Dumnezeu l-a trimis pe proorocul Natan la David cu o pilda care îl atrage pe David să îşi pronunţe propria condamnare.  Apoi Natan spune : “Tu eşti omul acela ” şi întreabă “Pentru ce, dar, ai dispreţuit tu cuvântul Domnului?” David cedează şi mărturiseşte “Am păcătuit împotriva Domnului!” Apoi Natan spune în mod uluitor "Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri. Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri."

(2 Samuel 12: 7-15)

 

"Domnul îți iartă păcatul"

 

Asta este strigător la cer. Urie este mort. Bat-Şeba este violata. Bebeluşul va muri. Şi Natan spune “Domnul îţi iartă păcatul.” Aşa pur şi simplu? David a comis adulterul. El a ordonat crima. El a minţit. El a “dispreţuit cuvântul Domnului.” L-a batjocorit pe Dumnzeu. Şi Domnul îi iartă păcatul. (2 Sam. 12:13). Ce fel de judecător drept este Dumnezeu? Nu poţi pur şi simplu să treci cu vederea peste viol, crimă şi minciună. Judecătorii drepţi nu fac asta.

Împărtăşeam evanghelia cu patru tipi pe stradă săptămâna trecută şi nimic din ce le-am spus eu nu-i putea convinge că un molestator de copii ar putea fi iertat.

Rezonez şi eu la scepticismul lor. Şi aş fi oripilat de comportamentul lui Dumnezeu aici – cu excepţia unui lucru. Apostolul Pavel a împărtăşit indignarea mea şi a explicat cum Dumnezeu poate fii atât drept cât şi cel care îi justifică, îndreptăţeşte pe criminali, violatori, mincinoşi şi da, chiar si pe molestatori de copii.

Iată ce zice Pavel în Romani 3:25-26. Aceasta este una dintre cele mai importante propoziţii din Biblie pentru a înţelege cum se corelează Hristos la Psalmi – şi la Vechiul Testament în general :  “Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie prin credinţa în sângele Lui, o jerfă de ispăşire ca să-şi arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungei răbdări a lui Dumnezeu, pentru ca în vremea de acum să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede in Isus.” Dumnezeu L-a dat (pe Hristos) să fie jerfa de ispăşire prin sângele Lui, ca să fie primit prin credinţă. Aceasta trebuia să arate neprihănirea lui Dumnezeu, pentru că în îndelunga Lui răbdare a trecut cu vederea păcatele dinainte ( întocmai ce spune şi 2 Samule 12:13 că a făcut Dumnezeu – a trecut cu vederea păcatul lui David). Pentru ca în vremea de acum să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede in Isus.

În alte cuvinte,  indignarea pe care o simţim cînd Dumnezeu pur şi simplu trece cu vederea păcatul lui David ar fi o indignare bună dacă Dumnezeu ar mătura sub covor păcatul lui David. El n-o face. Dumnezeu vede din vremea lui David, de-a lungul secolelor până la moartea Fiului Său, Isus Hristos, care avea să moara in locul lui David, astfel ca credinţa lui David în îndurarea lui Dumnezeu şi lucrarea viitoare, răscumpărătoare a lui Dumnezeu să-l unească pe David cu Hristos. Şi în mintea atotştiitoare a lui Dumnezeu, păcatele lui David sunt socotite ca fiind păcatele lui Hristos iar neprihănirea lui Hristos îi este socotită ca fiind neprihănirea lui, iar Dumnezeu pe drept trece cu vederea păcatul lui David.  Moartea Fiului lui Dumnezeu este destul de extravagantă şi slava pe care o susţine este destul de mare pentru ca Dumnezeu să fie împăcat în a trece cu vederea adulterul, crima şi minciuna lui David.

Acum aceasta este realitatea obiectivă a felului în care David este iertat pentru păcatul lui şi îndreptăţit în prezenţa lui Dumnezeu. Dar Psalmul 51 ne descrie cum s-a simţit şi cum a gândit David pe măsură ce a apucat îndurarea lui Dumnezeu. Unii ar putea spune că creştinii, după moartea lui Isus nu se roagă şi nu mărturisesc astfel.  N-ar trebui să gândească şi să simtă astfel. Eu nu cred că e corect aşa.

Isus o dată pentru totdeuna, prin viaţa şi moartea Lui, a cumpărat iertarea noastră şi ne-a asigurat neprihănirea. Noi nu mai putem adăuga nimic nici la preţ nici la siguranţă. Noi luăm parte la iertare şi neprihănire doar prin credinţă. Dar având în vedere neprihănirea lui Dumnezeu şi răutatea păcatului, este numai potrivit ca să ne însuşim şi să aplicăm ceea ce El a cumpărat pentru noi prin rugăciune şi mărturisire zilnică. “Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă păcatele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.”(Matei 6:11-12).  Cerere zilnică după pâine pentru că El a promis să ne împlinească orice nevoie, rugăciune zilnică pentru însuşirea iertării pentru că aceasta a fost pe deplin cumpărată şi asigurată pentru noi prin moartea lui Isus.

Raspunsul lui David la păcatul său

Psalmul 51 este felul în care poporul lui Dumnezeu simte cu privire la ororile propriului păcat. Acesta este un psalm despre cum să fim zdrobiţi pentru păcatul nostru bine/ adecvat. Voi încerca să vă călăuzesc prin patru din răspunsurile lui David cu privire la păcatul lui.

 

  1. Se întoarce la Dumnezeu

 

Mai întai el se întoarce la singura lui speranţă, la mila şi dragostea lui Dumenzeu.  Versetul 1: “Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!” De trei ori “Ai milă”, “în bunătatea Ta!”  şi “După îndurarea Ta cea mare”. Acesta este ceea ce Dumnezeu a promis în Exodul 34:6-7: “Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie care îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat nevinovat.”

David ştia că există vinovaţi care nu vor fi iertaţi. Şi că există vinovaţi care printr-o misterioasă lucrare de răscumpărare nu vor fi socotiţi vinovaţi ci vor fi iertaţi. Psamul 51 este felul său de a se agăţa de taina acestei îndurări.

Noi ştim mai multe despre taina acestei răscumpărări decât a ştiut David. Noi Îl cunoaştem pe Hristos. Dar ne agăţăm de îndurare în acelaşi fel. Primul lucru pe care el îl face este să se întoarcă neajutorat spre mila şi dragostea lui Dumenzeu.  Astăzi asta înseamnă să te întorci neajutorat către Hristos.

 

  1. Se roagă pentru curaţire

 

În al doilea rând el se roagă pentru curăţirea propriului păcat. Versetul 2: „. Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!”.  Versetul 7: „ Curăţă-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.”.  Isopul  era mănunchiul folosit de preoţi pentru a stropi cu sânge casa care a avut o boala în ea pentru a o declara curata. (Lev. 14:51). David strigă către Dumnzeu, către Preotul suprem ca să îl ierte şi să-l curăţească de păcatul lui.

Este normal pentru creştini să Îl roage pe Dumnezeu să facă asta  (1 Ioan1:7-9). Hristos a cumpărat mântuirea noastră. El a plătit preţul întreg pentru ea. Asta nu înlocuieşte cererea noastră. Ea este tocmai temelia cereri noastre. Este motivul pentru care noi suntem încrezători că răspunsul va fi da. Deci, mai întâi David priveşte neajutorat spre mila lui Dumnezeu. În al doilea rând, el se roagă ca, în mila Lui, Dumnezeu să-l ierte şi să-l curăţească.

 

  1. Mărturiseşte seriozitatea păcatului său

 

În al treilea rând, David mărturiseşte în cel puţin 5 feluri că păcatul lui este extrem de serios.

a.      El spune că nu poate să-şi scoată păcatul din mintea lui. Este înscripţionat pe coştiinţa lui. Ver. 3: “ Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.” Este necurmat înaintea mea. Înregistrarea se deruleaza încontinuu. Şi el n-o poate opri

b.      El spune că păcătoşenia extremă a păcatului său este că e împotriva lui Dumnezeu. Natan a spus că David l-a dispreţuit pe Dumnezeu şi i-a nesocotit cuvântul.  Aşa că David spune în versetul 4: “ Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta.” Asta nu înseamnă că Batşeba, Urie şi copilul n-au avut de suferit. Înseamnă că ceea ce face ca păcatul tău să fie păcat este că e  împotriva lui Dumnezeu. A face rău omului e rău. Este îngrozitor de rău. Dar nu aceasta este oroarea păcatului. Păcatul este un atac la Dumnezeu – o înjosire a lui Dumnezeu. David admite asta în termeni clari: "Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit."

c.       David îl apără pe Dumnezeu nu pe sine. Nu există nici o justificare de sine. Nici o apărare. Nici o scăpare. Vers. 4: “…aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta.” Dumnezeu este îndreptăţit. Dumnezeu este fără vină. Dacă Dumnezeu îl aruncă pe David în iad, El este nevinovat. Aceasta este o pocăinţă radical de centrată pe Dumnezeu. Astfel gândesc şi simt oamenii mântuiţi.  Dumnezeu ar fi drept dacă m-ar osândi. Şi faptul că respir încă este pură milă. Şi că sunt iertat este o îndurare pură cumpărată cu sânge. David apără neprihănirea lui Dumnezeu, nu pe sine însuşi.

d.      David îşi măreşte vina prin a atrage atenţia asupra corupţiei sale înnăscute. Vers. 5 : “Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.” Unii oameni se folosesc de corupţia lor înnăscută pentru a diminua vina lor personală. David procedează invers.  Pentru el faptul că a comis adulterul şi a omorât  şi a minţit sunt expresi a unui lucru mai grav: el este prin natura lui astfel. Dacă Dumnezeu nu-l scapă el va face tot mai mult rău.

e.      David recunoaşte că a păcătuit nu doar în ce priveşte legea externă ci şi împotriva luminii îndurătoare a lui Dumnezeu din inima lui. Vers. 6 : “Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă, dar, să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!” Dumnezeu a fost învăţătorul lui. Dumnezeu l-a făcut înţelept. David a făcut aşa de multe lucruri înţelepte. Apoi păcatul a preluat controlul. Şi pentru David, asta a făcut ca lucrurile să fie şi mai rele. “Am fost binecuvântat cu aşa multă înţelepciune şi cunoştinţă. O cât de adâncă trebuie să fie depravarea mea ca să păcătuiească împotriva unei lumini aşa de mari.”

Astfel în aceste 5 modalităţi cel puţin, David, se alătura profetului Natan şi lui Dumnezeu în a condamna păcatul său şi în a mărturisi adâncimile corupţiei lui.

 

  1. Imploră înnoirea

 

În cele din urmă, dupa ce se întoarce neajutorat către mila lui  Dumnezeu, şi apoi se roagă pentru iertare şi curăţire, şi îşi mărturiseşte adâncimea şi grozăvia păcatului şi corupţiei sale, David se roagă pentru mai mult decat iertare. El se roaga pentru înnoire. El este plin de pasiune dedicat  pentru a fi schimbat de Dumnezeu.

El îşi varsă inima pentru acestă schimbare în cel puţin 6 căi. Eu pot doar să vă atrag atenţia asupra lor. Punctul principal este: Oamenii iertaţi sunt dedicati pentru a fii schimbaţi de Dumnezeu. Adulterul, ucigaşul, mincinosul, molestatorul de copii urăsc ceea ce sunt şi îsi aţintesc feţele spre a fii schimbaţi de Dumnezeu.

a.       El se roagă ca Dumnezeu să-i confirme alegerea. Vers. 11 „Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.” Ştiu că unii spun că creştinii care sunt aleşi şi siguri în harul suveran a lui Dumnezeu n-ar trebui să se roage astfel pentru că subânţelege că poţi să îţi pierzi mântuirea. Eu unul nu cred asta.

Atunci când David sau eu mă rog „Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt” vrem să spunem : Nu mă trata ca pe unul care nu este ales. Nu mă lăsa să fiu dovedit ca unul din cei din Evrei 6 care numai au gustat din Duhul Sfânt. Nu mă lăsa să cad şi să arăt că am fost doar atras de Duhul şi nu şi păstrat de Duhul. Confimă în mine, o Dumnezeule, că sunt copilul tău şi că nu voi fii lepădat vreodată.

b.      Se roagă pentru o inimă şi un duh care să fie noi, drepte şi întărite. „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” (Psalm 51:10) Un duh drept este întărit şi statornic, unul care nu se clatină. Vrea să o termine cu genul de instabilitate pe care tocmai a experimentat-o.

c.       El se roagă pentru bucuria mântuirii lui Dumnezeu şi pentru un duh care cu bucurie e gata să  urmeze cuvântul lui Dumnezeu şi să fie generos cu oamenii în loc să îi exploateze. Versetul 8: „ Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.” Versetul 12: „ Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!”

Nu este uimitor că nicăieri în Psalm nu se roagă în mod direct cu privire la sex? Totul a pornit de la sex ducând la înşelăciune şi apoi la crimă. Sau aşa a fost? Nu prea cred. Sgmund Freud s-ar putea sa credă că toate problemele noastre se leagă de sex. David (vorbind pentru Dumenzeu) nu vede lucrurile astfel.

 

Păcatul sexual. Simptom. Nu boală.

 

De ce nu strigă după înfrânare sexuală? De ce nu se roagă pentru oameni care să-l ţină responsabil? De ce nu se roagă pentru ochii protejaţi şi gânduri fără influenţă sexuală? Motivul constă în faptul că ştie că păcatul sexual este un simptom nu boala în sine. Oamenii cedează în faţa păcatului sexual pentru că nu au plinătatea bucuriei şi veseliei în Hristos. Duhurile lor nu sunt statornice, hotărâte şi întărite. Ei se clatină. Sunt momiţi şi cedează pentru că Dumnezeu nu are locul care I se cuvine în sentimentele şi gândurile noastre.

David ştia asta despre sine. Este adevărat cu privire la noi de asemenea. David ne arată prin felul în care se roagă, care este nevoia adevărată pentru cei ce păcătuiesc sexual. Niciun cuvânt din psalmul acesta nu este despre sex. În schimb „Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura… Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!” Acesta este o înţelepciune profundă pentru noi.

d.       El îi cere lui Dumnezeu să aduca bucuria sa până la revărsarea ei în laude.  Versetul 15 : „ Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta.” Lauda este ceea ce bucuria în Dumnezeu aduce, atunci când sunt îndepărtate obstacolele. Pentru asta se roagă el : O, Dumnezeule, biruieşte orice lucru din viaţa mea care îmi face inima nesimţitoare şi îmi închide gura când ar trebui să te laude. Fă-mi bucuria de nestăvilit.

e.       El se roagă ca rezultatul a toate acestea să fie în viaţă de evanghelizare eficientă. Versetul 13 : „Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.” David nu e mulţumit cu a fii iertat. El nu e mulţumit cu a fii curat. El nu e mulţumit cu a fii ales. El nu e mulţumit cu a avea un duh potrivit.  El nu e mulţumit cu a fii bucuros în Dumnezeu de unul singur. El nu va fii mulţumit până când viaţa lui frântă nu va sluji la vindecarea altora.  „Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.”

f.        Care ne aduce la ultimul punct. Sub toate acestea, David, a descoperit că Dumnezeu l-a zdrobit (v.8) în dragoste, şi că o inima frântă şi un duh zdrobit sunt însemnul copiilor lui Dumnezeu. Versetul 17: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.”

 

Bucuria inimii frânte

 

 Aceastea este fundamentală pentru toate lucrurile. A fii creştin înseamnă a fii frânt şi zdrobit. Nu faceţi greşeala  de a gândi că sunteţi mai presus de asta în viaţă.  Marchează viaţa copiilor fericiţi a lui Dumnezeu până mor. Suntem frânţi şi zrobiţi până ajungem acasă- în afara cazului în care păcatul deţine controlul. A fii frânt şi zdrobit nu este împotriva bucuriei, laudei şi mărturiei. Este aroma bucuriei, laudei şi mărturiei creştine. Voi încheia cu cuvintele lui Jonathan Edwards care a spus mai bine decât pot eu.

 

Toate sentimentele pline de har, care sunt dulci (aroma)  pentru Hristos... sunt sentimente ale unei inimii frânte. O dragoste cu adevărat creştină, fie către Dumnezeu sau oameni este o dragoste smerită dintr-o inimă frântă.  Dorinţele sfinţilor, oricât de arzătoare ar fi, sunt dorinţe smerite, nădejdea lor este o nădejde smerită, iar bucuria lor, chiar şi atunci când este negrăită şi plină de slavă, este o bucurie smerită dintr-o inimă frântă. 



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 4610
  • Export PDF: 3
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni