Dumnezeu e steagul meu!
Aleluia!
El mi-e steag și El mi-e soartă
Eu Îl port. Dar El mă poartă.
Cu cât vântu-i mai semeț,
cu-atât steagu-i mai măreț.
Mic și slab stegar sunt eu.
Însă steagu-I Dumnezeu!
Aleluia!

Dumnezeu e steagul meu
Aleluia!
Iată steagul în vâltoare,
plin de răni și de onoare!
Plin de stropi de pe Calvar,
plin de spinii lui Cezar.
Scrum și pulbere sunt eu.
Însă steagu-I Dumnezeu.
Aleluia!

Dumnezeu e steagul meu
Aleluia!
Șase mii de ani în lume
s-a luptat să ne îndrume:
când cu marea-n clocot viu,
când cu șerpii în pustiu,
când cu flăcări, când cu lei,
când cu oameni, când cu zei,
când cu... înșiși pașii mei,
Aleluia!

Dumnezeu e steagul meu
Aleluia!
Dacă tu ai ochi sa vadă,
dacă tu ai duh să creadă,
iată steagul! Altul nu-i!
Pleacă fruntea-n fața Lui!
Tu ești lut. Și lut sunt eu.
Însă steagu-I Dumnezeu!
Aleluia!