Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

A fost cândva un staul...
Autor: Costache Ioanid  |  Album: Taine  |  Tematica: Nasterea mantuitorului
A fost cândva un staul...
Nu cel din Betleem.
O peşteră ciudată,
o grotă de blestem.

Păstorul fără grijă
plecase pe poteci...
Dormeau pe sub păienjeni
ciorchini de lilieci.

O rază de lumină
nu pătrundea din cer.
De zgură era ziua
şi nopţile, de fier.

Alunecau culbecii
pe jilavii pereţi.
În fânul ud şi putred
se-nghesuiau bureţi.

Dar într-o noapte... îngeri
cântară la zenit.
Şi parcă, printre stele,
o stea a răsărit...

Şi, nu ştiu cum, deodată
veneau lumini de zori;
iar fânul era proaspăt
şi mirosea a flori.

Zburară liliecii
şi beznele s-au dus!
Iar eu cântam din fluier
cu îngerii de sus...

Dar iată, într-o parte
privirile mi-arunc
şi văd sclipind o iesle
şi-n ieslea mea... un Prunc...

Veniţi, veniţi, voi îngeri,
păstori şi oameni buni!
Veniţi, voi magi ai vremii,
că-i vremea de minuni!

Şi-pentru-a câta oară —
slăviţi pe Dumnezeu!?
Căci Pruncul e acelaşi,
iar staulul... sunt eu.


Inedită şi originală, poezia aceasta aduce un aer proaspăt atât de binevenit în poezia creştină!
Adăugat în 25/12/2011 de sleeping_pillows
Minunata colinda a sufletului...pentru Mintuitor.
Adăugat în 06/12/2013 de sanda_tulics
Statistici
  • Vizualizări: 25945
  • Export PDF: 62
  • Favorită: 7
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni