Am găsit o floare ruptă,
fir de alb mărgăritar
şi l-am dus la mine-acasă
ca să-l pun într-un pahar...

Mi-am lipit de el obrazul
în suspinul de parfum...
Firicel de floare ruptă,
cine te-a zvârlit in drum?

Am găsit o floare ruptă,
fir strivit şi singurel.
Şi am înţeles deodată
că şi eu am fost ca el.

Că şi eu zăceam în tină,
fir de mărgărit răpus.
Dar atunci din calea lumii
M-a luat cu El, Isus!

Am găsit o floare ruptă
şi-s atât de fericit,
că nu-i nici un fir de floare
neştiut și negăsit.

Nici o floare, nici un suflet,
nu se pierde pe vreun plai.
Căci ISUS la toţi aleargă
şi ne ia cu EL în Rai!