1. Am găsit o floare ruptă,
fir de alb mărgăritar,
și l-am dus la mine-acasă
ca să-l pun într-un pahar.
Mi-am lipit de el obrazul
În suspinul de parfum...
/: Firicel de floare albă,
Cine te-a zvârlit pe drum? :/

2. Am găsit o floare ruptă,
fir strivit și singurel,
Și am înțeles deodată
că și eu am fost ca el.
Că și eu plângeam în tină,
fir de mărgărit răpus.
/: Dar atunci, din calea lumii,
m-a luat cu El, Isus. :/

3. Am găsit o floare ruptă,
și-s atât de fericit
că nu-i nici un fir de floare
neștiut și negăsit.
Nici o floare, nici un suflet,
nu se pierde pe vreun plai
/: Căci Isus pe toți ne află
și ne ia cu El în Rai. :/

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 133.
Autor text: Costache Ioanid