Un sfert de veac de căsnicie!
Răzbind și lipsa și furtuna,
ați fost mereu și sunteți una!

Un sfert de veac de lucru-n vie,
uniți în năzuinți febrile!
Și parc-au fost ca niște zile...

Un sfert de veac! Și-acuma iată,
ce lung șirag de mărgărint
e nunta voastră de argint!

*

Spre trubadur acum privesc.
Îl văd cum lasă cantilena
și-ngenunchind cu sora Lena,
înalță-n zori un “Mulțumesc”

“ Îți mulțumim, Părinte Sfânt,
de căsnicia-ne frumoasă...
De când ca mire și mireasă
ne-am alipit cu jurământ.

Îți mulțumesc de ani cu soare,
de cer senin, de primăveri,
dar și de anii de dureri
căci toți sunt ramuri roditoare...

Îți mulțumesc de-atât troian
de cântec ce mi-ai pus pe liră!
Că pân’ și mierlele se miră,
ca de-un ocean...

Îți mulțumesc de citadela,
căminului ce mi l-ai dat.
Și-Ți mulțumesc înduioșat,
Părinte, pentru Daniela...

Îți mulțumesc că-n vremi apuse,
în clipe grele fără număr,
Tu m-ai cuprins cândva de umăr...
Și-am mers... în vis... tăcuți, Isuse...

Îți mulțumesc c-acestea toate,
Părinte Veșnic, ni le-ai dat
prin Fiul Tău crucificat
din dragoste și bunătate!”

Și-acum privesc spre scumpa soră.
Și-o văd... odată, peste vreme...
Când fi-va Domnul să ne cheme
în nesfârșita-I auroră...

O văd cum îngerii îi poartă
pe soți, în RAI, la pomul vieții,
acolo unde vin profeții
răsplățile să li se-mpartă...

Și ajungând în zbor de îngeri,
se opresc cei doi. Și ea... deodată...
se uită împrejur... și iată...
numai comori, numai răsfrângeri...

– Tu, soră – spune Împăratul,
din tot ce vezi, iacint, rubine,
o jumătate-i pentru tine...
o jumătate ia bărbatul!

– O, Doamne, eu, o jumătate?
Dar eu cu ce-am slujit sub soare?
– Cu stropi de lacrimi și sudoare
și dragoste de frați în toate.

Că-n fiecare melodie
și-n viersul sfânt, în fiecare,
a fost și clipă de-nălțare,
a fost și truda de soție...