ISUS - SCARA

Pe piscuri de înaltă măreţie,
Din Predica ce Tu-ai rostit cândva,
Aş vrea să-Ţi cânt, Isuse, slavă Ţie
Că ai schimbat prin har şi viaţa mea.

Acolo, Tu mi-ai dăruit Lumina
Din Soarele cel fără de apus
Când mi-ai spălat prin sânge toată vina
Ce sus pe cruce Te-a urcat, Isus.

Cuvântul Tău îmi dă şi azi putere
Să urc din slăvi în slăvi mereu spre Cer.
Dar vreau să fiu statornic în veghere
Ca nu cumva să cad ca Lucifer.

Pe înălţimile ameţitoare,
Ajută-mă să fiu tot timpul treaz!
Să nu umbresc pe nimeni de sub soare
Ce s-ar afla vreodată în necaz.

Aprinde-mi inima ca o făclie
Prin sfântă ascultare să culeg
Un rod pentru a Ta Împărăţie
Şi pentru el să dau un preţ întreg.

Oricât aş sta cu Tine la-nălţime
Purtând în inimă un gând pios,
Nu vreau să uit, pe culmile sublime,
Necazul şi nevoile de jos.

Iar când mă chemi din nou la rugăciune
Şi mii de piedici parcă mă-ncolţesc,
Dă-mi Doamne-a Ta cerească-nţelepciune
Din orice lucru-atunci să mă opresc...

Să urc prin har eterna vieţii Scară,
Din Predică, din Duhul Tău cel Sfânt.
Şi-apoi ca vântul lin de primăvară
Să duc iubirea Ta pe-acest pământ.

Pe culmi de glorii şi de nemurire,
Din Predica ce nu s-a stins nicicând,
Aş vrea să-Ţi cânt un imn de preamărire
Că-Ţi aparţin cu fiecare gând.

Acolo, Tu mi-ai dăruit un nume
De fiu iertat, cu suflet fericit,
Să port mereu în viaţa mea prin lume
Mireasma harului ce l-am primit.

Îmi umple Tu, cu imnul adorării
Plămânii mei din pieptul omenesc,
Să Te înalţ în lumea disperării
Lăsând deoparte orice gând lumesc.

Păcatul lumii nu mă poate-nvinge.
Pe crucea Ta zdrobit a fost Satan.
Şi Duhul Sfânt săgeţile le stinge
S-ajung voios şi teafăr la liman.

Îţi mulţumesc şi-Ţi port recunoştinţa
Că-n orice clipă Tu mă întăreşti
Să Te urmez şi să nu-mi pierd credinţa
Şi dragostea de slăvile cereşti!