IOAN BOTEZĂTORUL

Ioan Botezătorul marchează începutul erei noi
Care poartă o pecete: „Dumnezeu este cu noi.”
Numele lui mai înseamnă „Dumnezeu e plin de har”.
El este premergătorul lui Isus, divinul Dar.

S-a născut Ioan în lume din părinţi foarte bătrâni
Ce cu dragoste-l crescură pe neobosite mâini.
Când cuvântul promisiunii deveni real şi viu
Domnu-L trimitea în lume chiar pe singurul Său Fiu.

Zaharia prin cântare L-a vestit pe Salvator
Iar Ioan avea să-I fie înainte mergător.
Predicând cu foc şi râvnă tânărul Ioan chema
Pe iudei la pocăinţă gata pentru Mesia.

Le spunea să se boteze, să se lase de păcat,
Să-L aştepte pe Acela care-i Fiu de Împărat.
El a condamnat păcatu-n farisei şi în Irod.
Cu plăcere-L ascultară unii oameni din norod.

El şi-a împlinit lucrarea ca în Vechiul Testament
Printr-un glas ce Îl vestise pe Isus cu duh fervent.
Era lebăda ce cântă înainte de-a muri
Căci Irod prin viclenie aspru îl va pedepsi.

Îndrăzneala condamnării unui odios păcat
Pe Ioan, închis de rege, însăşi viaţa l-a costat.
Domnul a deplâns în taină moartea tristă-a lui Ioan
Şi-Şi vedea în ea destinul pentru-al mântuirii plan.

Când citim în întregime tot ce a făcut Ioan
Lepădarea lui de sine iese parcă-n primul plan.
El a acceptat să scadă, iar Isus crescând mereu
S-a numit Fiul lui David dar şi Fiu de Dumnezeu.

A avut multă-ndrăzneală şi-un curaj deloc puţin
Ca să apere dreptatea şi-adevărul cel divin.
Dând dovadă de-ascultare pe Isus L-a botezat
Ca Mesia să-Şi înceapă lucrul Său cu-adevărat.

Predicând plin de putere în pustiul cel iudeu
El chema la pocăinţă, la credinţa-n Dumnezeu.
O cerească-mpărăţie coborâse pe pământ:
„Pregătiţi Domnului calea printr-un trai curat şi sfânt!”

Simplitatea îi formează stilul său de om smerit,
Sfânt şi plin zel în toate pentru Domnul cel iubit.
Domnul i-a primit lucrarea confirmând-o pe deplin
Chiar dacă în închisoare el s-a îndoit puţin.

Îndoiala câteodată nu e necredinţa rea
Ci prin ea se întăreşte şi mai mult credinţa ta
Dacă-L cauţi chiar pe Domnul să-L întrebi ca şi Ioan
Cum îţi integrează viaţa în al mântuirii plan.

Mulţi mergând până la capăt pe-al naraţiunii fir
Se gândesc de ce să moară şi Ioan ca un martir
Când Isus putea să-l scoată din temniţa Maheron
Dând poporului speranţă cu al izbăvirii ton?

Pentru mulţi Botezătorul era raza din tunel
Cu speranţa dezrobirii pentru-ntregul Israel.
Mare-a fost dezamăgirea când poporul a aflat
Că Irod căzu-n capcană şi-astfel capul i-a tăiat.

Ca şi sângele lui Abel care striga din pământ
Tot aşa Ioan prin moarte nu-i un om pierdut, înfrânt.
Unii-n viaţa de păcate singuri capul şi-au pierdut
Însă lui Ioan şi-n moarte i-a fost Dumnezeu ca scut.

*
Un exemplu de credinţă, de virtuţi dumnezeieşti,
Nu îl înţelegi mai bine decât dacă îl trăieşti.
De aceea cât răsună Evanghelia-n pustiu
Să venim şi noi la Domnul până nu e prea târziu.