CERCETARE

Cât de rare sunt în lume
florile recunoştinţei,
ale mulţumirii sacre
după clipa biruinţei!

Cât de-ades uităm, Isuse,
să ne amintim un bine,
ce ne-a luminat în noapte
cu o rază de la Tine!

Cum ne fură azi tumultul
pribegiei vieţii noastre
şi uităm că izbăvirea
ne-a venit din zări albastre!

Câte gânduri ne frământă,
cu deşertăciunea vieţii,
fără s-auzim chemarea
Ta din zorii tinereţii!

Câtă tristă neiertare,
Doamne, gândul ni-l cuprinde,
când tăiem senini din cruce
dreptul nostru, spre-a ni-l vinde!

Câte clipe nu le pierdem
fără a-Ţi vesti iubirea,
care poate să ne-aducă,
prin credinţă, mântuirea!

Câte doruri nu le frângem,
Duhul slavei întristându-L,
spre-a ne face voia noastră
zile, luni şi ani de-a-rândul!

Şi de câte ori, vai nouă,
binele ştiam a-l face,
dar l-a ocolit cu grijă
sufletul nostru rapace!

Pentru toate-acestea, Doamne,
dă-ne, Te rugăm, iertare
când venim cu multe lacrimi,
iar, la sfintele-Ţi picioare!

Şi să-ncepem doar prin Tine,
chiar de azi, o nouă viaţă
şi în fapte şi-n cuvinte
împlinind a Ta povaţă!