Vine Domnul !
E-atât de-aproape Domnul, mai mult ca orișicând,
Iar noi cuprinși de somnul puternic și adânc,
Lăsat-am la o parte viața cea de sus
Și-n fericiri deșarte nădejdile ne-am pus.
Trăim conduși de ură, de pofte, de plăceri
Și scoatem din Scriptură ”îngustele păreri”
Căci par prea demodate și lumea-a evoluat,
Azi orișice se poate, nimic nu e păcat.
A noastră conștiință de mult a amuțit,
Cuvântul ”pocăință” e-atât de învechit;
Azi standardele lumii le luăm îndrumător
Uitând că El, Rabuni, e-al nost` Învățător.
Ajuns-am sclavii proprii, bolnavi și obosiți,
De patimile firii atât de chinuiți,
Iar sufletul suspină flămând și însetat,
De nemiloasa tină închis și sufocat.
Tânjim după viață când ea se stinge-n noi,
Se face dimineață și pumnii tot ni-s goi;
Ce roade vom aduce la Domnul când revine,
Când pasul nostru duce spre moarte și rușine?
E-atât de-aproape clipa și vine Izbăvirea
Când El întinde-aripa încoronând răpirea,
Iar cei ce vor rămâne de groază vor muri
Căci nu se poate spune durerea ce va fi…
Gândește-te, creștine, la traiul tău murdar,
Cât încă El te ține, cât încă mai ai har
Și schimbă-ți azi viața trăind spre slava Sa
Căci vine dimineața și-n ceruri vei pleca!
26 aprilie 2011
Iar noi cuprinși de somnul puternic și adânc,
Lăsat-am la o parte viața cea de sus
Și-n fericiri deșarte nădejdile ne-am pus.
Trăim conduși de ură, de pofte, de plăceri
Și scoatem din Scriptură ”îngustele păreri”
Căci par prea demodate și lumea-a evoluat,
Azi orișice se poate, nimic nu e păcat.
A noastră conștiință de mult a amuțit,
Cuvântul ”pocăință” e-atât de învechit;
Azi standardele lumii le luăm îndrumător
Uitând că El, Rabuni, e-al nost` Învățător.
Ajuns-am sclavii proprii, bolnavi și obosiți,
De patimile firii atât de chinuiți,
Iar sufletul suspină flămând și însetat,
De nemiloasa tină închis și sufocat.
Tânjim după viață când ea se stinge-n noi,
Se face dimineață și pumnii tot ni-s goi;
Ce roade vom aduce la Domnul când revine,
Când pasul nostru duce spre moarte și rușine?
E-atât de-aproape clipa și vine Izbăvirea
Când El întinde-aripa încoronând răpirea,
Iar cei ce vor rămâne de groază vor muri
Căci nu se poate spune durerea ce va fi…
Gândește-te, creștine, la traiul tău murdar,
Cât încă El te ține, cât încă mai ai har
Și schimbă-ți azi viața trăind spre slava Sa
Căci vine dimineața și-n ceruri vei pleca!
26 aprilie 2011
http://pauladita.wordpress.com/
Statistici
- Vizualizări: 4449
- Export PDF: 27
- Favorită: 1
- Comentarii: 3
Opțiuni
Daniel 3:18 Şi, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!”
Toti scriitorii si poetii nostri si cei mai multi dintre cititorii nostri stiu ca e adevarat...
dar nimeni nu face nimic ca sa ne smulgem din amalgamul in care suntem angrenati...
Frumos expus in versuri!...
g.p. chicago
“Pana cand veti schiopata de amandoua picioarele? Daca Domnul este Dumnezeu, urmaţi-L!"
"Vine tineretul Tău la Tine, ca roua!"
"Caci la Tine este izvorul vietii; prin lumina Ta vedem lumina."
"El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!"
"Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu"
"Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi"
"Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sînt în căutarea unei patrii....adică o patrie cerească"
"caci cetatenia noastra este in ceruri".
Multumesc Domnului pentru lumina ce o naste in tineri.
:)
Mult har!
Nu sunt vreun jurat sa va dau eu note,dar doresc sa exprim recunostinta in fata Domnului pentru versuri ca acestea.Domnul sa va binecuvinteze.