În sunet de gloată,
Cereasca mulțime
Anunță în cer sărbătoarea,
Căci vremea-i scurtată
Și Domnul revine,
Curând se va face chemarea.

Curând printre astre,
Creștinii din vale
Și-acei ridicați din morminte,
Prin ceruri albastre,
Spre zări spirituale,
Vor merge în zboruri preasfinte.

Ce har înveșmântă
Cu pace prezentul,
Când sfinții-au speranța vădită!
Slujind neînfrântă,
Grăbind și momentul,
Biserica stă neclintită.

Istoria se scrie
Prin multe mesaje
Și multe schimbări din natură,
Ca fiind mărturie,
Că zeci de pasaje
Vorbesc despre ea în Scriptură.

Cei mulți n-au credință,
Trăiesc înșelarea
Pe-o cale deschisă și largă,
Cu bună știință
Refuză salvarea,
Pierduți, spre abis ei aleargă.

O lipsă de pace
Și planuri viclene
Trădează perfid continentul,
Credința ce zace,
Răpusă-n arene
Își poartă tăcut falimentul.

Iar dragostea stinsă
De gheața minciunii
În mulți a-ncetat să existe,
Pasiunea aprinsă,
Sub vălul rațiunii,
S-a stins prin acțiuni moraliste.

O lume de patimi,
Un clocot de fire...
Ce ură stârnește pământul!
O mare de lacrimi,
Peste omenire
Pronunță trist deznodământul!

Dar oare creștinii
Mai cred profeția?
Sau câți dintre ei se mai roagă,
Pe calea luminii,
Urmând pe Mesia,
Pe mulți la Isus să-i atragă?

Cât timp se mai zice
Un ASTĂZI, se poate
Să smulgem din hăul pierzării
Pe fii și pe fiice,
Pe soră, pe frate,
Să-i ducem pe culmea iertării.

E timpul slujirii —
Din câmpul de luptă
Să ducem răniții acasă!
E timpul iubirii —
O lume coruptă,
Să știe și azi că ne pasă!

Isus încă cheamă!
Există iertare!
Biserică, luptă cu somnul!
Și strigă cu teamă
Și strigă mai tare:
"Treziți-vă, căci vine Domnul!"