Adesea plângem, Doamne, și tânjim
Să ne răspunzi curând la rugăciune;
Dar când într-un final răspuns primim,
Nu ne pricepem ca să-Ți mulțumim,
Nu ne dăm seama de a Ta minune.

Atât de des pe sub poveri plecați,
Atât de obosiți de drumul vieții,
Că nu mai știm de Cin' suntem purtați,
Nu mai simțim când suntem alintați,
Nu mai gustăm răcoarea dimineții. .

~

Să-i ducem mai degrabă mulțumiri,
Decât mereu să-i cerem vreo favoare;
Cu brațele eternei Lui iubiri
Ne umple de cereștile simțiri,
Și-atunci viața este-o sărbătoare.

Hai să privim mai des, mai mult, în sus
De unde vine pacea, liniștirea;
Niciunde mângâieri și haruri nu-s
Ca și la pieptul Domnului Isus;
Acolo e răspunsul, izbăvirea.

Amin.

02 iunie 2026