Doamne, cine îmi cunoaște inima cum Tu o știi?
Cine-atunci când am greșit nu-ncetează-a mă iubi?
Cine, când furtuna-i mare mi-e Cârmaci pe marea vieții
Și mă poartă către maluri să văd zorii dimineţii?
Spune-mi Doamne, oare cine și-ar da viața pentru mine
Și-ar veni în miez de noapte lacrimile să-mi aline?
Cine m-ar purta pe brațe când povara-i mult prea grea
Și în fiecare clipă m-ar păzi și m-ar veghea?
Nu, nu-i nimeni ca și Tine sus în cer sau pe Pământ
Veșnic, plin de îndurare, medic minunat și sfânt!
Tu-mi ești Soare în furtună, Stâncă și-Ajutor îmi ești
Și cu fiecare zi îmi spui iar că mă iubești!
Ce-ar fi Doamne viața mea dacă nu Te-aș fi-ntâlnit?
Noapte fără nici o stea, o zi fără asfințit
Dar mi-ești Doamne, Dumnezeu și din nou Îți mulțumesc
Pentru harul ce mi-ai dat lângă Tine să trăiesc!
Vulcan-20-11-2026
Mary