O, Doamne Isuse, aș vrea
Să strig cu lacrimi, căci Tu
Ești ocrotirea mea pe veci.
Am văzut prin ochi de lumină
Cum Te-ai coborât în casa mea!
Dar nu doar dacă am plâns,
Am luptat cu gândul, cu privirea,
Și inima mea, cu Tine, Doamne,
Atunci ai lăsat nemurirea în casa mea!
Ai trimis pe fiii Tăi, Doamne Isuse,
Și nimic nu poate face văzduhul.
Chiar și pomii se clatină la auzul cuvântului Tău.
Doamne, eu sunt doar un abur,
Dar știu de promisiunea Ta!
Aștept în prag și azi, Isuse,
Să vii, să vii, Isuse drag!
Și chiar de întârzii, e spre îndreptare și dor,
Iar sfârșitul nu-i acela de jos,
El este începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor!
Este o poezie-rugăciune foarte personală, încărcată de dor după Hristos, de încercare, nădejde și așteptarea făgăduinței Sale. Are ceva aparte: nu este doar o mărturisire a credinței, ci un dialog al sufletului cu Dumnezeu.