Este o noapte grea de toamnă,
Simt că văzduhul mi-e închis
Iar asta pentru mine-nseamnă
Că-s despărțit de Paradis...

Ceva eu simt că îmi lipsește,
ceva ce am pierdut pe drum:
Sufletul mi se veștejește
Căci vasul meu e gol acum! ... .

Cândva eram plin de putere,
Slujind cu râvnă și în clocot,
Acum, lipsit de mângâiere
Tresar la sunetul de clopot.

Iar când aud sunând trompete:
Cu-atât mai mult mă înfior;
Pe boltă nu se văd planete,
Văzduhul e-nțesat de nori!

Îmi pare că se conturează
În beznă, tainica plecare;
Natura freamătă, e trează:
Eu cred că Mirele apare!

Am doar o teamă, numai una:
Ca nu cumva să nu veghez
Și când pe cer urca-va luna,
Sfânta Răpire s-o ratez! ...

N-aș vrea să văd a ei lucire
Privind-o-nlăcrimat, de jos,
Ci să o văd de la 'nălțime
Sub mine, cu al meu Hristos!

-O, Mire drag, Te rog, mă iartă,
Că îndeajuns nu am vegheat...
Haina de nuntă mi-e pătată
Și nu-ntru totul Ți-am urmat!

Mă spală-n sângele salvării,
Candela mi-o restaurează
Și toarnă-mi din înaltul zării,
Focul ce bolta luminează!

Apoi alungă-mi orice frică,
Fă-mă să simt iertarea Ta
Și-n clipa sfântă mă ridică
Cu toți cei dragi, spre Casa Ta!