S-a înnoptat de tot.
E beznă-n jurul meu;
Tu știi că nu mai pot,
Tu știi cât mi-e de greu! ...

-Unde e Dumnezeu?
(Hiene hohotesc)
Tot singur ești mereu?
-Doamne, mă prăbușesc! ...

Am tot înaintat
dar simt că s-a sfârșit...
Oare m-ai lepădat
sau doar sunt pedepsit? ...

Prăpastia fără fund
este de partea mea,
doar ea... jos, în adânc,
nu Te-oi mai lăuda!

Mai pot nădăjdui
în ajutorul Tău,
Sau se va isprăvi
în mâna celui rău? ...

M-așteaptă-n adâncimi
șacalii hăulind,
Însă, pe Înălțimi,
de ce nu sunt dorit? ...

Sau, oare-n dreptul meu
din cer a hotărât
Eternul Dumnezeu
ca pururea să plâng? ...

Astfel eu cugetez
înțepenit de frig;
În beznă mă găsesc
și către ceruri strig:

-De ce m-ai părăsit,
iubit Mântuitor? ...
Astfel mi-ai hărăzit
ca pentru veci să mor? ...

Te rog, nu mă lăsa
ca în adânc să cad! ...
Mă trece-n mila Ta
peste al morții vad!

Curând nu voi mai fi
dar vreau ceva să-Ți cer:
Dacă voi adormi,
trezește-mă în cer!