Ai și tu vrăjmași, drag Iosif? Ai și batjocoritori?
Ești înconjurat de oameni de nimic, rău-voitori?
Caută ei să murdărească al tău cuget nepătat
și veșmântul fără seamăn de la Tatăl căpătat?
Plângi și suferi în tăcere căci de toți te simți lovit?
Crezi că și cerescul Tată pentru veci te-a părăsit?
*
Este seară peste țară, tu ești numai un străin
Ce-ntr-un colț de odăiță greu oftează, cu suspin.
Doar o mică ferestruică îndreptată către cer
Nu-i de-ajuns să-ți ia durerea, să-ți aducă mângâieri...
Căci se face tot mai noapte, bolta este tot mai stinsă,
Niciun semn nu vezi din slavă, pentru tine e închisă...
Îți e greu să crezi acuma, când salvarea ți se-amână,
Că din cerurile sfinte, Domnul te va lua de mână!
Dar, peste puține ceasuri, El va risipi toți norii
ca să vezi cum pentru tine face să mijească zorii!

Nu e veșnică durerea, veșnic e doar Dumnezeu,
Cel ce n-a uitat de tine și te vede că ți-e greu!
Tu nu vezi dar Tatăl veșnic, dincolo de odăiță
Pregătește pentru tine cea mai mare biruință!
Domnul te va lua de mână, mâine în ai zilei zori
Și te va purta cu Sine pe un câmp cu multe flori!
Vei vedea bolta cerească, însorită și senină
Iar de cânt de păsărele depărtarea va fi plină!
Binecuvântare sfântă este scrisă-n dreptul tău,
Domnul te va lua de mână căci tu ești copilul Său!