MI-E SETE!




Mi-e sete de lumina Cuvântului Sfânt,
Cu nesaț inima soarbe fiecare slovă.
Pătrunde în inimă, în cuget și-n gând,
Înălțând gratitudinea pe unde de odă.

Se deschide povața în petale de idei,
Strânse mănunchi în teme de cuvinte.
Scot din ele ale eternității scântei...
Și pătrund în minte pe unde sfinte.

Vibrează pe coarda inimii în valuri,
Belșug de dor după Mirele drag.
Strălucind peste cerești idealuri,
Se aștern pe-al armoniei șirag.

Bobițe de rouă se scurg din dor,
Dând talantului strălucire divină.
Sfioase se-aprind dând Mielului onor,
Cu emoția ce prinde tainica lumină.

Iubirea ca o făclie aprinsă în eter,
Transmite mesajul îndurării divine.
Dezvăluie al neprihănirii ceresc reper,
Prin crucea ce iartă a păcatului vine.

Amin!