Dragoste divină

Azi în ziua cea mai lungă,
Rup din curcubeu culoarea,
Ochii leg ca să nu plângă,
Şi pornesc în căutarea,
amintirii...

Regăsesc pe cărările umbrite,
Locuri dragi care m-au ars,
Şi-au săpat cenuşii cute,
Râu de lacrimi ce au curs…

Fac popasuri prin poiene,
S-ascult doinii cântul vechi,
Printre flori de sânzâiene,
Fluturi, flori de tei perechi,

Îmi las paşii duşi de dor,
Spre altarul din adâncuri,
Ce-a crescut din tainic mugur,
Dragostei divine, fluturi…

Floarea ninsă-a gândurilor mele,
Cu miros de sânzâiene şi de tei,
Va rămâne mărturie lungei zile,
Zbor pe-aripa sfânt-a dragostei,

Când trezit de suflarea-Ţi divină,
Cingătoare mi-ai pus din iubire,
Culorile verii pe ochiul de tină,
Şi cântec de rugă înaltă veghere,

M-ai cules din văi de suspine,
Crucea mea, cu mine ai dus,
M-ai hrănit ca lumina pe grâne,
Şi podoabă-n gândire mi-ai pus…

De-ar fi să mă-nalţi pân` la stele,
Găsi-voi un loc genunchii să plec,
Şi ascuns de rouă-n petalele grele
Înflorit de iubire, crinul alb să-Ţi aduc...

21.06.2009