DRAGOSTE DIVINĂ

Dintr-un pumn de ţărână,
din puţină magie divină, însoţită de speranţă şi credinţă,
din adâncimea iubirii a luat viaţă ceea ce astăzi cu toţii numin: OM

Din gingăşie, veselie şi armonie pomi, fluturi, păsări,
Flori multicolore, porumbei şi gâze nevinovate
S-au înscris în altarul creaţiei.

Ape, izvoare, oceane, dealuri şi munţi
şoptesc în minunea creaţiei, o gamă plină de iubire...

Sori, lună şi stele mii servesc la fericirea omului...
Natura întreagă tresaltă în cântec de bucurie la adresa Creatorului!

Iar omul...
La venire şi la plecare,
Când adoarme şi când se trezeşte,
Când lucrează sau se odihneşte,
Îşi uită originea divină,
Îşi uită Creatorul...
Totuşi, o mână iubitoare, o prezenţă cerească
Veghează la fericirea şi bunăstarea lui!

Din imensitatea dragostei
un loc plin de durere şi suferinţă avea să aducă salvare omului!

O cruce, o cunună de spini şi trei cuie
Aveau să fie salvarea, din umbra păcatelor, a omului!

Un Fiu ceresc s-a dezbrăcat de haina divină şi
la Golgota, El a împărţit mie şi ţie,
lor şi nouă, tuturor scrisori de dragoste, semnate cu sângele iubirii Lui,
scrisori demult pierdute şi uitate de OM...

Călător străin şi pribeag pe o lume înşelătoare,
Nu uita că eşti rodul dragostei lui Dumnezeu!
Din iubire te-a creat,
Şi tot din iubire te-a salvat!

Aşadar, tu, omule
La venire şi la plecare,
Când adormi şi când te trezeşti,
Când lucrezi sau te odihneşti
Adu-I laude eterne lui Dumnezeu!
Iar scrisoarea Lui de dragoste caut-o la tronul Golgotei...
Găseşte-o şi scrie-o în inima ta!

Ciupercă Flaviana
18 mai 2013