Ai hotărât

Ai hotărât să îți cunosc puterea
Prin valea cea rece și uscată.
O, Doamne, prea mare-i durerea
Și parcă îmi slăbește puterea,
Dar cred că nu minți niciodată.

Ai hotărât să îmi întinzi o mână
Când toți ridicau cu piatra să dea.
Te-ai aplecat și ai scris pentru ei pe țărână:
„Cel făr’ de păcat, acel să rămână.”
Dar dragostea-Ți sfântă și acolo se simțea.

Ai hotărât ca să-mi ierți păcate,
Cu vrute și nevrute, fără număr,
O jertfă prea sfântă, pe nemeritate.
Oricine ar vrea să înțeleagă nu poate,
Dar Tu le-ai luat și le-ai pus pe al Tău umăr.

Ai hotărât să îmi faci iarăși bine,
Acasă, la câmp, dar și în suflet.
Am belșug de apă și belșug de pâine,
Mi-ai scris și în Cartea Vieții un mâine,
Dar fără de Tine nimic nu-i complet.

Ai hotărât să-mi mai vorbești o dată,
Cu susurul dulce precum lui Ilie.
Mi-ai spus că îmi vrei viața curată
Și în dragostea-Ți sfântă și adevărată
Mi-ai dat haina albă și mie.

Ai hotărât pe drum să nu merg singur,
Ci mână în mână cu Tine să fiu,
Chiar dacă e noapte și furtună în jur
Și gânduri îmi vin să cârtesc, să murmur.
Tu ești Dumnezeu, atât știu.

Ai hotărât, din toate câte-o vreme,
Ca să-Ți arăți puterea și slava.
Dar totuși îmi spui: „Nu te teme!”
Nu-i nimeni ca Tine, oști de îngeri să cheme,
Să adune și rodul, și pleava.