Ce-ar fi dacă din neghină ar fi astăzi totul grâu,
Din grădini cu spini să fie pomi cu fructe, flori și-un râu,
Din deșert să fie-o vale cât cuprinzi cu ochii, verde,
Iar prin zarea întunecată, iată-L pe Isus, se vede.

Ce-ar fi dacă din minciună am spune toți adevărul
Și-n Cuvântul Sfânt să-ți stâmperi setea, foamea și dorul,
Din bucata ta de pâine ce pe masă ți se pune,
Dacă dai si lui Hristos, dă în șoaptă, nu mai spune.

Ce-ar fi dacă din venitul tău cu care te fălești
Ți-ai da sfânta zeciuială, făr’ să minți sau să „greșești“,
Din înțelepciunea care Cel de Sus a pus-o-n tine,
Dacă ai fi cu luare-aminte, ai vorbi numai de bine.

Ce-ar fi dacă n-ai mai pune Numele cel Sfânt pe resturi,
Vrând să dai însemnătate și valoare unor gesturi,
Din ce cumperi nou și-i vrednic să aducă bucurie,
Dacă ai fi cu luare-aminte: întâi Domnul, apoi ție.

Ce-ar fi dacă L-ai iubi pe Isus mai sincer azi,
Știind că mâna ți-a întins când erai pe punct să cazi.
Dintr-o inimă-mpărțită, între carne, lut și piatră,
Încă stai și-aștepți la ușă ca Isus din nou să bată?