Frica

Ce teamă mare mi-e de mine, Doamne.

În sumețire mă răsfăț, apoi, în smerenie văruită, mă arăt.

În taină, să nu încerc să mă pătrund...

Căci și sfinții au căzut.

Dar eu?

Un biet cocon căruia-i e teamă de splendoare.

Cum să-mi îndrept privirea doar și doar spre Tine?

Cum să-mi pierd oglinzile?

Tu. Doar Tu.