Atât e de fragilă viaţa
Şi totuşi parcă nu am şti...
N-o preţuim îndeajuns
De parcă veşnic am trăi!
Iubim puţin... iertăm prea rar
Şi-aşa de greu ni-e să zâmbim
Mereu grăbiţi, preocupaţi
Uităm adesea să trăim
Doar când ne tulbură o veste
Că-a fost cutremur sau e foc,
Iar oameni mulţi s-au prăpădit
Şi şanse n-au avut de loc
Atunci din alergarea noastră
Pentru o clipă ne oprim
Şi-ntrezărim cât de fragilă
Şi scumpă-i viaţa ce-o trăim
Dar repede pornim din nou
Spre ce? Spre unde? Cine ştie
Noi alergăm de parcă viaţa
Ar ţine mult... în veşnicie...
Şi timpul trece ca şi gândul
Şi noi ne trecem şi-ntr-o zi
Vedem că păru-i înspicat
Şi n-am ştiut destul trăi...
O, suflet drag... când vezi în jur
Cum viaţa ca un fum dispare
Priveşte cerul... crede... speră
Că poate exista salvare!

Vulcan-29-08-2026
Mary