Rămășițe de toamnă
M-am pierdut în ieri,
în frunze și asfințit,
în mireasma ploilor de seară.
E atâta tăcere
în tot ceea ce a fost...
Iar azi
aștept nostalgia
unei zile care a trecut.
Fiecare clipă moare
și devine ieri.
Fără prezent...
doar o legănare
între ieri și mâine.
Prins sunt în timp,
repet mereu și mereu
un ieri
care încă nu s-a întâmplat.
Un ieri de mâine?