Dragă mea copilă

Cum aș putea să uit ziua
în care te-ai odihnit în pântecul meu?

Cum aș putea să uit
tainica armonie
dintre inimile noastre?

Trup în trup.
Inimă în inimă,
mână în mână,
ochii tăi în
ochii mei...

Și apoi,
primul tău strigăt,

Și cum aș putea uita vreodată
cuvântul...

„Mamă.”

S-au scurs și anotimpurile,

dar eu te-am privit
fără încetare.

Am cunoscut în tine
blândețea primei tale rugi,
copilăria râsului tău,
lumina din ochii tăi
și bucuria fără sfârșit
a zâmbetului tău.

Dragă mea copilă,

când voi pleca,
să-ți amintești doar atât:

Fiul Celui Preaînalt
te-a iubit cu mult
înaintea mea.

Și El m-a iubit mult,
atât de mult...
și m-a chemat Acasă.

Iar tu vei fi iubită
dincolo de toate anotimpurile
care ți-au mai rămas...