Rămășițe de toamnă

M-am pierdut în ieri,
în frunze și asfințit,
în mireasma ploilor de seară.

E atâta tăcere
în tot ceea ce a fost...

Iar azi
aștept nostalgia
unei zile care a trecut.

Fiecare clipă moare
și devine ieri.

Fără prezent...
doar o legănare
între ieri și mâine.

Prins sunt în timp,
repet mereu și mereu
un ieri
care încă nu s-a întâmplat.

Un ieri de mâine?