Când zorii se revarsă peste zare,
Și lumea se trezește-ncet din somn,
Eu simt în suflet sfânta Ta chemare,
Și știu că Tu îmi ești al meu Domn.

Când peste drum se-aștern încercări,
Și pașii mei devin tot mai greoi,
Tu îmi dai pace-n clipe de-ntristări
Și-mi spui că vei rămâne lângă noi.

Când norii negri vin peste câmpie,
Iar ploaia cade rece peste noi,
Tu faci să crească iar speranța vie
Și-mi dai putere să pășesc apoi.

Nu vreau averi ce pier într-o clipire,
Nici lucruri care mâine vor apune,
Eu vreau în inimă a Ta iubire,
Ce-mi dă putere și mă ține-n lume.

Când voi ajunge-n cerul minunat,
Și voi vedea lumina Ta cea mare,
Voi ști că tot ce-am plâns n-a fost uitat,
Ci s-a schimbat în veșnică splendoare.

De-aceea, Doamne, cât voi mai trăi,
Voi lăuda mereu Numele Tău,
Iar când în cer cu Tine voi veni,
Voi fi acasă lângă Dumnezeu.