Întoarce-te la Dumnezeu,
Tu, fiu risipitor,
Căci fără El ți-e mult prea greu
Și-n lume ai să mori...

La ce folos de-orgoliul tău
Când nu ai ce mânca
Și din desiș ar vrea cel rău
Să curme viața ta? ...

Nu-i oare hrană din belșug
La Tatăl tău bogat?
Cât vei mai sta? E spre amurg!
Întoarce-te de-ndat'!

Te poți simți altundeva
Mai sigur, mai păzit?
Te va iubi altcineva
Ca Tatăl tău slăvit?

O, nicidecum, tu bine știi
Cât este El de bun
Dar du-te, El te va primi,
Întoarce-te acum!

Și vei uita de-al tău pustiu,
De viața de pribeag;
Te du degrab' căci e târziu
Iar El te-așteaptă-n prag!