Seară de Betleem

Să fi fost iarnă?
Să fi fost vară?
Nimeni nu știe...

Doar steaua
ce-i călăuzea
și Magii.

Doi Magi?
Trei Magi?
Cine mai știe?

Aur,
smirnă
și tămâie
au lăsat
unui Prunc...

Iar noi...

Am adunat fulg cu fulg,
am pitit Pruncul în iarnă,
L-am ascuns în gheață
și am început
să căutăm din nou
și steaua, și Magii.

Dar Pruncul din colind
s-a desprins.

Și-a pus
spini pe frunte
și lemn pe umeri.

A spart
și vremea,
și nevremea.

Din iesle
lumina a țâșnit.

E colind.
E seară...

Dar tu,
în ieslea ta,
ce ai găsit?