Seară de Betleem

Să fi fost iarnă?
Să fi fost vară?
Nimeni nu știe...

Doar steaua
ce-i călăuzea
și Magii.

Doi Magi?
Sau poate trei?
Cine mai știe?

Aur,
smirnă
și tămâie
au lăsat
unui Prunc...

Iar noi...

Am adunat fulg cu fulg,
am pitit Pruncul în iarnă,
L-am ascuns în gheață...
și am început
să căutăm iar
steaua și Magii.

Dar Pruncul din colind
s-a desprins.

Cu spini pe frunte
și lemn greu pe umeri.

A spart
și vremea,
și nevremea.

E iarăși seară de Betleem,
fără Magi, fără stea...

Doar El.

Te așteaptă...