PILDA SEMĂNĂTORULUI

Într-o zi oarecare,
Ieșit fiind din casă,
Isus sta lângă mare
Și iată că din zare
Mulțimi veneau în masă.

Noroadele-s pe mal,
Isus urcă-ntr-o barcă,
Nu se zărea vreun val
Pe marea de cristal,
Nici vântul nu o-ncearcă.

Cu vocea Sa divină,
Ce-ncepe să răsune,
Sub bolta cea senină,
Plutind pe apa lină,
Isus o pildă spune:

„Un brav semănător
Să semene-a ieșit
Și-a semănat cu spor
Sămânța pe ogor,
Dar... păsări au venit.

O parte-a nimerit
Pe terenuri stâncoase,
Iar când a răsărit
Pământ mult n-a găsit,
Îndată se uscase.

O altă parte însă
Căzuse-ntre ciulini
Și-așa biata sămânță
În cruda-i suferință
S-a înecat în spini.

A fost și-o parte care
Găsi un pământ bun.
Ce bucurie mare!
Semănătorul are
Un rod bogat acum.

Din nou Semănătorul
Să semene-a ieșit
Și azi Îl poartă dorul
De a găsi ogorul
Cel bun, cel potrivit.

Fă-ți inima să fie
Cel mai de soi pământ
Și-atunci în veșnicie
Vei sta cu bucurie,
La masa Lui cântând!