1. Semănătorul, semănătorul,
Semănătorul seamănă…
Semănătorul, semănătorul,
Semănătorul seamănă…
Lângă drum sămânța cade,
lângă drum o seamănă,
Mici semințe în lumină
pe pustiul drum...
Dintr-o tufă-ntunecată
păsări negre ies acum,
Ciugulind cu sârg acea sămânță
pe pustiul drum...

R1: Numai omul care aude și-nțelege
Cuvântul Domnului, va aduce rod!
Numai omul care aude și-nțelege
Cuvântul Domnului, va aduce rod!

2. Loc stâncos, sămânța cade
pe o piatră sub cald vânt,
Mici semințe în lumină
pe puțin pământ...
Dar când soarele răsare, bucuriile-nfrângând,
Și în arșița ne-ndurătoare
se ofilesc curând.

R2: Numai omul care aude și-nțelege
Cuvântul Domnului, va aduce rod!
Numai omul care aude și-nțelege
Cuvântul Domnului, va aduce rod!

3. Iar apoi sămânța cade
între griji, între ciulini,
Mici semințe în lumină,
risipite-n spini...
Năvălește-a lumii grijă,
bogății și pofte-nving,
Și zadarnică le e-ncolțirea,
fără rod se sting.

R3: Numai omul care aude și-nțelege
Cuvântul Domnului, va aduce rod!
Numai omul care aude și-nțelege
Cuvântul Domnului, va aduce rod!

4. Roditor, sămânța cade
în pământ ce nu-i pământ,
Nici sămânța nu-i sămânță
ci e-al Domnului Cuvânt.
Și cresc holde nu pe șesuri
și se coc nu-n galben lut,
Dar își mută-apoi
în ceruri albe rodul însutit.