S-a scurs vremea-n clepsidră ca pulberea în vânt
De când mulți încheiat-au cu Domnul legământ.
Dar cu trecerea vremii, din ei mulți s-au cernut
Și s-au întors în lume, cum Dima a făcut.
Alții, totuși, rămas-au, pe loc în adunare
Neaducând vreo roadă ci numai tulburare...
Pierdutu-s-au cu toții ca Dima, pe-un alt drum?
Sau fost-au precum spinii cu toții? Nicidecum!
O seminție-aleasă, fidelă a rămas
Mirelui care vine azi, în ultimul ceas!
Ea e la părtășie mereu, în adunare,
Rodind numai prin Duhul cu bucurie mare!
*
Voi, azi, în haine albe, în față, așteptați
ca să întrați în apă spre a fi botezați!
E-o zi deosebită, cu soare și senin
Și e prezent prin Duhul Tatăl din Înălțimi!
Dar timpul fuge iute, c-așa-i clepsidra sa
Iar umbrele-nserării curând se vor lăsa!
Și-apoi, cuprinși de neguri, de dor și sfinte șoapte
Vom ridica privirea spre boltă-n miez de noapte.
Căci vom vedea cum zarea începe a miji,
Sub pașii Celui care vine din veșnicii!
*
Vom fi cu toții gata? Veți fi gata și voi?
Primi-vom aripi albe ca să zburăm spre nori?
Până la miezul nopții oare câți s-or mai cerne
Și oare câți alți Dima prin lume s-or mai pierde?
Și oare pân atunce câți spini vor mai răni
Pe cei ce-n miez de noapte la cer răpiți vor fi?
Vom fi pe nori de slavă cu voi, surori si frați
ce vă rostiți azi crezul spre a fi botezați?
Vom fi oare Mireasă în cer și noi și voi?
Știm oare cât de-aproape e vremea de apoi?
*
O, fie ca niciunul din noi să nu se piardă,
În iazu-ncins în care neghina va să ardă!
Ci fie ca-mpreună cu toții sus, să fim,
Și voi și noi, și-aceia pe care îi iubim!
Fie ca-n miez de noapte să spunem: "suntem gata!
Revino, scumpe Mire! Osana! Maranata!"