Motto: Geneza 28/ 10 - 13a ""Iacov a plecat din Beer - Șeba
și și-a luat drumul spre Haran.
A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfințise
soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o la căpătâi, și s-a culcat
în locul acela.
Și a visat o scară rezemată de pământ, al cărui vârf ajungea
până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau și se coborau pe scara
aceea. Și Domnul stătea deasupra ei... "" Amin. ,

Suntem din nou în casa de închinare,
Aici e locul unde ne adunăm mereu
În Numele Celui bogat în îndurare,
Că aici dă Domnul binecuvântare -
Și aicea ne vorbește Dumnezeu.

Dumnezeu vorbeșteîn feluri diferite:
Prin prorocii Săi, prin Duhul Sfânt,
Sau prin vise și vedenii închipuite
Prin care omului să-i fie deslușite
Căile și rostul pribegiei pe pământ.

Într-un vis de noapte îi vorbise odată
Lui Iacov, pe când fugea ănfricoșat,
Arătându-i într-o vedenie minunată
O scară înaltă de pământ rezemată,
Al cărui vârf era în cerul luminat.

Și cât de tainic avea să i se pară
Visul care îi tulburase somnul!
El a văzut cum pe aceasă scară
Îngerii suie într-una și coboară -
Iar deasupra scării era Domnul!

Ori, prin visul și vedenia revelată
Și nouă ne vorbește Duhul Sfânt...
Că scara văzută de Iacob ne arată
O legătură strânsă și necurmată
Între cerurile sfinte și pământ.

Îngerii grăbiți să urce și să coboare
Noi nu-i vedem, dar îi simțim mereu,
Sunt trimișii Lui, duhuri slujitoare,
Să îndeplinească o slujbă fiecare,
Pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu.

Ei au fost creați cu un scop anume
De Însuși Dumnezeu - pentru slujire,
Iar slujirea îngerilor presupune
Vegherea sfinților din astă lume,
Aleși de Domnul pentru mântuire.

Prin visul lui Iacov, Domnul ne învită
Să urcăm la cer pe scara revelată...
Dar cine nu are inima neprihănită,
N-are o dragoste și credință neclintită
Nu va ajunge-n ceruri niciodată.

Ce mare har să îmi arate Domnul mie
Scara cerului! Un neasemuit tablou!
Dar DomnulIsus a spus, ca toți să știe,
Că nimeni nu va intra-n Împărîție
Fără lucrarea na, terii din nou.

Ori nașterea din nou - scrie-n Cuvânt -
Este o lucrare tainică și nepătrunsă
De înnoire a inimii prin Duhul Sfânt,
O înnoire a minții, și-n cuget și în gând
Care nu poate să rămână ascunsă.

Trebuie să se vadă rostul înnoirii -
A alipirii de Domnul prin credință...
Aceasta-i singura cale a mântuirii
De a primi cununa-n ziua răsplătirii
În mijlocul cântărilor de biruință.

Azi visul lui Iacov ne adeverește
Că scara cerului e rezemată sus
Și Dumnezeu e Cel ce o întărește,
Fiind legătura care ne unește
Prin jertfa de pe cruce a Domnului Isus.

Este comuniunea reală și sfințită
Între Dumnezeu și omul credincios...
E scara credinței de Domnul rânduită
Pe care să urcăm la casa pregătită
De Domnul nostru Isus Hristos.

Avem o datorie sfântă și anume,
Să urcăm pe scara cerului mereu,
Știind că Mântuitorul nostru spune
Că suntem în lume, dar nu din lume,
Ci suntem născuți din Dumnezeu.

Pe scara cerului sfântă și curată
Suie sfinții Lui de-aici, din vale...
Deasupra scării Dumnezeu ne-așteaptă
Să ajungem în Împărăția luminată
De strălucirea slavei Măreției Sale.
Amin
Alba Iulia 14 august 2026.