Dragă mea copilă

Cum aș putea să uit ziua
în care te-ai odihnit
în pântecul meu?

Cum aș putea să uit
tainica armonie
dintre inimile noastre?

Trup în trup.
Inimă în inimă.
Mână în mână.
Ochii tăi
în ochii mei...

Și apoi,
primul tău strigăt.

Cum aș putea uita
vreodată
cuvântul:

„Mamă.”

S-au scurs anotimpurile.

Cum aș putea să uit
blândețea primei tale rugi,
râsul copilăriei,
lumina din ochii tăi
și bucuria
zâmbetului tău?

Dragă mea copilă,

când voi pleca,
să-ți amintești doar atât:

Fiul Celui Preaînalt
te-a iubit
cu mult înaintea mea.

Și El m-a iubit mult,
atât de mult...

Și m-a chemat Acasă.

Iar tu...

tu vei fi iubită
dincolo de toate anotimpurile
care ți-au mai rămas.