Ești în toate și toate sunt în Tine.

Mă ascund de munți și de mări,
dar mă trezesc căutându-Te în Soare.

Nici noaptea nu mai încape în noapte.
S-a rupt vălul în două,
iar lumina s-a desprins
și a alergat înaintea zorilor.

E atâta frumusețe în lumina Ta.

Cum ar putea inima mea să Te cuprindă?

E atâta blândețe în chemarea Ta, Doamne...
Cum aș putea să-Ți rezist?

E atâta putere în crucea Ta,
cum aș putea să nu mă aplec
împreună cu munții,
cu mările și cu văile
și să nu strig:

Sunt al tău!