O, inimă amar îndurerată,
Ce nu cunoști tu pacea nicidecum
Și nici n-o s-o cunoști tu vreodată,
De n-ai să ieși din starea care ești acum.

Tu ai dorințe, scopuri din belșug
Și pofte fără număr,
Dar porți pe umeri al îndeplinirii jug,
Trăgând, faci rană pe al tău umăr.

Tu tot ce faci, îl faci spre al tău bine.
Așa crezi tu; vrei toate, totul numai ție.
Și te muncești fără ca să-ți dai seama
Că ai ajuns în a poftelor robie.

De-ai ști, sau de-ai vrea a cunoaște
Cine îți este ție acum stăpân,
Înspăimântată, te-ai opri o clipă
Și ai ieși de pe al robiei drum.

Oprește-te și ascultă doar o clipă,
Căci îți voi spune taina minunată:
Un Dumnezeu te vrea doar pentru El
Și te primește acum, de îndată.

Tu te strofoci, dorind să-ți fie bine,
Să ai aici de toate, din belșug,
Dar Cel de care ți-am spus mai devreme
Îți dă acestea toate, făr' să stai sub jug.

Ți-e greu să crezi că poți primi degeaba,
Că Dumnezeu oferă, dându-ți din belșug
Ceea ce tu îți dorești cu disperare,
De-ai stat sub jugul lat și lung.

El nu îți cere lucru foarte greu,
Nu-ți cere ce nu poți a face,
Căci te iubește; de-asta îți va da toate,
Doar să-I rămâi alături, tot mereu.

De-I vei fi roabă, El va fi Stăpân.
Te va primi la El, în a Sa casă,
Și cinstea va fi peste tine totdeauna,
Chemându-te să stai cu El la masă.

Alege astăzi ce vrei pentru tine:
Vrei jugul, truda? N-ai decât să stai.
Sau cinstea Aceluia ce te iubește
Și viața să ți-o schimbe El dorește.