DE CE SUSPINI

Fiica Mea, de ce te plângi
Când apăsarea scurge lacrimi pe obraji?
Dar oare cei ce-au fost sfințiți
Cu toții, n-au fost incercati?

De ce suspini când spinii urii
Și ai invidiei și răutății
Se-agata-n sufletu-ti firav,
Taind nădejdea și speranța slabă...

Dar oare Eu nu suferit-am
Jertfa ce Tatăl mi-a cerut-o pentru tine?
Și oare n-am dat tot
Jertfindu-mi viața, iubind o lume? ...

Cu ce-aș putea acum să te ajut
Că să îți porți povara, preamărind jertfirea
Nu suspinând, ci bucurându-te,
Ca-n ea gasitu-ti-ai nevrednicia?

Un soare blând ar trebui
Sa fie cărarea aceasta dragă
Să cânți, să râzi și să te bucuri
Tu ai in față veșnicia -ntreaga. Amin.